Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 318/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2272/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 318/
Ședința publică de la data de 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat prin procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpata, împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurenta inculpată a în stare de arest și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/23.09.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebată fiind recurenta inculpată, arată că își menține declarațiile date până în prezent cu precizarea că numitul a pus banii în geanta sa și a coborât din taxi.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, solicită admiterea recursului, arătând că acesta se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct. 9 și art. 385/10 alin. 3 rap. la art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală.
Astfel, solicită a se aprecia că propunerea arestării formulată de către Parchet este inadmisibilă având în vedere că este întemeiată pe art. 149/1 și art. 148 alin. i lit. f ultima teză, Cod procedură penală. Reiterează susținerile formulate la instanța de fond, apreciind că potrivit Constituției României art. 131, MINISTERUL PUBLIC prin reprezentanții săi magistrați procurori apără ordinea de drept și nu ordinea publică, de asemenea, art. 55, arată care sunt posibilitățile în care pot fi restrânse libertățile persoanei și anume dacă au fost încălcate norme de securitate națională, de sănătate sau de moralitate. În raport de acest aspect, consideră că propunerea formulată de către Parchet este inadmisibilă în ceea ce privește pericolul concret ordinea publică.
În referire la un alt motiv de recurs, pe starea de fapt, fără a antama fondul cauzei, solicită a se aprecia că nu sunt probe concrete care să dovedească vinovăția clientei sale, așa încât, lăsată în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neexistând probe ci, doar indicii.
În subsidiar, solicită în cazul în care se apreciază necesară arestarea clientei sale, sunt suficiente 15-20 de zile pentru cercetarea penală.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatei, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Astfel, solicită a se constata că propunerea Parchetului este perfect admisibilă, ea este de altfel prevăzută în Codul d e procedură penală și în cauză nu s-a ridicat excepția neconstituționalității prevederilor art. 149/1 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, solicită a se constata că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, în această fază procesuală indiciile fiind suficiente din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică solicită a se avea în vedere natura drogului traficat de către inculpată, precum și modalitatea în care aceasta a acționat.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată, solicită cercetarea sa în stare de libertate și se raliază la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 23.09.2009 Tribunalul București Secția I Penală a admis propunerea formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial București și a dispus arestarea preventivă a inculpatei - fiica lui și, născută la data de 07.07.1998 în B, domiciliat în B,-,.1,.3.6,.88 sector 6, CNP - - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 23.09.2009 până la 21.10.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul a reținut că inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.1 și 2 din legea nr.143/2000 constând în aceea că la data de 22.09.2009 aceasta a vândut numitului cantitatea de 18,63 grame de heroină cu suma de 2800 lei.
Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatei a, judecătorul a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143. pr. pen, în sensul că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că a comis fapta pentru care este cercetată, fiind incident și cazul prevăzut de art. 148 lit.f pr. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică. Sub acest aspect judecătorul a avut în vedere gravitatea faptei, tipul și cantitatea de drog presupus traficată, persoana inculpatei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Astfel, prin apărătorul său ales, inculpata a invocat inadmisibilitatea propunerii de arestare preventivă, apreciind că potrivit Constituției României, art. 131 MINISTERUL PUBLIC apără ordinea de drept și nu ordinea publică iar art. 55 arată care sunt cazurile în care pot fi restrânse libertățile persoanei și anume dacă au fost încălcate norme de securitate națională, de sănătate sau de moralitate. În raport de acest aspect, consideră că propunerea formulată de către Parchet, în care se invocă pericolul concret ordinea publică este inadmisibilă.
Un alt motiv de recurs invocat este acela că nu sunt probe concrete care să dovedească vinovăția sa, existând doar indicii. Pe de altă parte, susține inculpata, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate de inculpată prin apărătorul său ales precum și din oficiu, conform art. 385/6 alin.3 pr. pen. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerent:
Prin Ordonanța nr.2212/D/P/2009 din 22.09.2009 Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei a pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reținut că în data de 22.09.2009 inculpata aav ândut cantitatea de 18,63 grame de heroină numitului cu suma de 2800 lei.
La data de 23.09.2009 2009 Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia înaintat instanței competente propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute dea art. 143 și 148 lit.f pr. pen.
Inculpata a invocat prin apărătorul său ales în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă inadmisibilitatea acestei propuneri, excepție reiterată în recurs, pe motiv că MINISTERUL PUBLIC ar apăra numai ordinea de drept nu și ordinea publică. Excepția ridicată a fost în mod corect apreciată ca neîntemeiată de către judecător, având în vedere că potrivit aceluiași articol din Constituție (art.131), MINISTERUL PUBLIC nu apără numai ordinea de drept ci și drepturile și libertățile cetățenilor și reprezintă interesele generale ale societății. Or, ordinea publică se circumscrie intereselor generale ale societății așa cum reține judecătorul.
Potrivit art. 149/1 pr. pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată în cursul urmăririi penale la propunerea motivată a procurorului dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 C.P.P. și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. pr. pen. atunci când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în acord cu judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală.
In această fază, potrivit textelor de lege susmenționate, luarea măsurii arestării preventive este condiționată de existenta unor indicii temeinice în sensul art.68/1 nefiind necesar ca în cauză să fi fost administrate probe certe de vinovăție, așa cum susține apărătorul ales al inculpatei.
De altfel, si potrivit jurisprudenței CEDO (cauzele și alții Regatului Unit - 1988, Kurt Turciei - 1998, Lukanov Bulgariei - 1997 temeiul arestării preventive constă în existența unor "date" care să obiectiveze "motivele" pentru care se bănuiește că persoana față de care s-a dispus arestarea preventivă a săvârșit o infracțiune, în acest sens organele judiciare având obligația să dețină și să învedereze "o explicație credibilă și întemeiată" pentru dispunerea măsurii. Aceste date trebuie să conducă la bănuiala sau presupunerea că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o infracțiune. Dacă organele judiciare ar deține probe certe de vinovăție, s-ar impune pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii iar nu la luarea unei măsuri privative de libertate cu caracter provizoriu.
În speță, datele care justifică presupunerea că inculpata aac omis fapta pentru care este cercetată, rezultă din: denunțurile formulate de numiții și, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul - verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, procesele - verbale de percheziție corporală asupra denunțătorilor, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatei.
Curtea apreciază că în mod corect judecătorul care a dispus arestarea preventivă a reținut și incidența art.148 lit. f Cod procedură penală, fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani.
Natura și gravitatea faptei presupus a fi fost comisă de inculpată, frecvența pe care o înregistrează acest tip particular de infracțiune în prezent, urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în surse de venituri ilicite pentru autorii lor precum și datele care caracterizează persoana inculpatei (fără ocupație, fără loc de muncă care să-i asigure mijloacele necesare traiului) justifică aprecierea că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de cele reținute, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpata recurentă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
2ex/22.10.2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Petre Popescu
