Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 329/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2312/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 329/
Ședința publică de la 05 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să dea declarație.
Nefiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate, motivat de faptul că, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție. Apreciază că judecarea inculpatului în stare de libertate nu reprezintă un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal. Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul a colaborat cu organele de anchetă, regretă fapta și nu a avut intenția de a lovi partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, considerând că, la dosar, există suficiente probe și indicii temeinice care să ateste presupunerea rezonabilă că acesta a comis fapta reținută în sarcina sa. Apreciază că, din declarațiile martorului rezultă că inculpatul este cel care i-a aplicat lovituri cu un cuțit victimei și apărarea inculpatului în sensul că victima, practic, ar fi fost împinsă de către o altă persoană în cuțit în timp ce îl ținea în mână, pe fondul unei altercații este infirmată și de celelalte probe administrate în cauză care atestă faptul că infracțiunea a fost comisă pe hol și nu în camera inculpatului.
Deasemenea, toate celelalte probe conduc la ideea că apărarea făcută de către inculpat nu este conformă cu realitatea. Consideră că pericolul pentru ordinea publică este unul ridicat și impune, în raport de circumstanțele personale și reale ale cauzei, cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că a fost atacat în cameră de două persoane în stare de ebrietate, moment în care, de frică, a luat un cuțit de pe masă și a stat cu el în mână. Victima a fost împinsă spre el, de către fratele acesteia, și a venit în cuțit. Solicită a se avea în vedere faptul că suferă de mai multe boli, respectiv ulcer, are probleme cu picioarele și cu vederea.
Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 28.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a II-a Penală în baza art.149/1 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, ns.01.08.1963 în comuna de, jud. S, domiciliat în Comuna de, jud. S, CNP-- pe o durată de 29 de zile cu începere de la data de 28.09.2009 până la data de 26.10.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că în cauză există probe directe și indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: procesele-verbale întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, declarațiile martorilor etc.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea.
Deasemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și au existat probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte: natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de către inculpat, împrejurările în care inculpatul a acționat, gravitatea deosebită a faptei și urmările produse.
Tribunalul a apreciat că infracțiunea care s-a reținut în sarcina inculpatului tulbură nu numai ordinea juridică, dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși.
Pentru aceste considerente, având în vedere criteriile complementare prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală și apreciind că, pentru buna desfășurare a urmăririi penale, s-a impus luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București privind arestarea preventivă a inculpatului.
Față de cele ce preced, văzând dispozițiile art.149/1 Cod procedură penală, Tribunalul a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală pe o durată de 29 zile, începând de la data de 28.09.2009 și până la data de 29.09.2009, inclusiv, urmând a emite mandatul de arestare preventivă.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, se bucură de prezumția de nevinovăție și nu reprezintă un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și faptul că a colaborat cu organele de anchetă, regretă fapta și nu a avut intenția de a lovi partea vătămată.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, relevante, în acest sens, fiind declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și procesele verbale întocmite de organele de poliție din cadrul Secției 26 Poliție judiciară.
Deasemenea, Curtea constată că, în speță, sunt întrunite cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, precum și urmările produse.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind încheierea de ședință atacată legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.AA-09.10.2009/Dact.EA-13.10.2009/2ex
.II Penală - Jud.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
