Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 33/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Brașov
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 33/ DOSAR NR-
Ședința publică din 4 mai 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 10 din data de 1 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față, s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, intimatul inculpat asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Instanța pune în vedere inculpaților dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora au dreptul de a nu da nici o declarație în cauză, atrăgându-li-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor, împrejurare față de care, inculpatul arată că dorește să completeze declarația dată la fondul cauzei, pe când, inculpatul precizează că își menține declarațiile date până în prezent și nu înțelege să dea o nouă declarație.
În raport de poziția inculpatului, instanța procedează, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură penală, raportat la art. 324 Cod procedură penală, la luarea unei declarații inculpatului, răspunsurile date de acesta fiind consemnate în declarația aflată la dosarul cauzei.
Apărătorii inculpaților depun la dosarul cauzei înscrisurile de care înțeleg să se folosească în susținerea recursului.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 1 mai 2009, iar pe cale de consecință, luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată în esență că inculpatul este cercetat pentru complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, reținându-se că în data de 23 aprilie 2009 l-a ajutat pe inculpatul să intre în posesia echipamentelor comandate de acesta, folosindu-se de un act de identitate ce nu îi aparține, după care a predat coletul ridicat de la firma de curierat rapid inculpatului, cunoscând conținutul acestuia.
Susține că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 Cod procedură penală în sensul că există indicii temeinice de vinovăție, făcând referire astfel la procesele verbale aflate la dosarul de urmărire penală și din care rezultă că inculpatul s-a prezentat la firma de curierat de unde a ridicat coletul, folosind un buletin ce aparținea unei alte persoane, fiind însoțit de inculpatul, după care s-au deplasat cu autoturismul marca, proprietatea fiicei inculpatului pe strada - unde au desfăcut coletul, au oprit aparatura, aruncând la un de gunoi ambalajul. Ulterior, a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului de unde s-au ridicat componentele despre care există date că sunt destinate falsificării instrumentelor de plată.
Raportat la probele administrate în cauză, apreciază că sunt indicii suficiente pentru arestarea preventivă a inculpatului, fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale inculpatului, pericolul social ridicat al acestui gen de fapte și la expansiunea infracțională ce se reflectă în sentimentul de insecuritate din partea membrilor societății.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului, menținând încheierea instanței de fond în ceea ce-l privește pe acesta. Susține că probatoriul administrat până la acest moment nu dovedește existența unei complicități între cei doi inculpați, câtă vreme acesta nu avea reprezentarea clară și concretă a obiectelor aflate în coletul ridicat de la firma de curierat, respectiv nu cunoștea la ce folosesc acestea, cu atât mai mult cu cât nu avea cunoștințe în domeniu,iar la percheziția efectuată la domiciliul său nu a fost găsit absolut nimic. În plus, este de observat că inculpatul a declarat că nu i-a comunicat inculpatului ce sunt produsele comandate și că acesta nu are cunoștințe de specialitate în domeniu.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere poziția sinceră a inculpatului care a dat o declarație detaliată, ocazie cu care a arătat condițiile în care l-a cunoscut pe inculpat și întrucât, s-a simțit într-un fel vinovat de problemele patronului său, a acceptat propunerea acestuia de a comanda coletul pe numele său, cu toate că a bănuit că ar fi un lucru mai puțin legal, perceperea sa fiind în sensul că inculpatul încearcă să evite plata taxelor vamale.
Nu contestă faptul că aceste infracțiuni au cunoscut o creștere în ultimul timp însă, inculpatul nu poate fi asociat acestora, dat fiind că nu are pregătire tehnică și nu are tangență cu componentele electronice. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că echipamentele la care parchetul face referire aveau drept scop falsificarea cardurilor și că inculpatul avea cunoștință de acest lucru.
Conchizând, solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Public.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 1 aprilie 2009, urmând a se dispune, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susținând recursul, arată în esență că, din examinarea încheierii de ședință și a materialului probator ce a fost administrat până la acest moment, nu reiese scopul pentru care aceste echipamente au fost reținute și dacă scopul vizat era cel prevăzut de art. 25 din Legea 365/2002, respectiv acela de a falsifica instrumente de plată electronică. Arată că inculpatul are preocupări în domeniul electronic, iar cardurile comandate intenționa să le folosească pentru fidelizarea clienților firmei sale de taximetrie, dar ulterior, evoluția pieți pe acest segment l-a făcut să abandoneze proiectul, după care a încercat să realizeze un cititor de carduri, acesta făcându-și practică preocuparea sa în domeniul respectiv.
În continuare, arată că inculpatului i se mai impută faptul că a deținut cele 4 dispozitive, concluzia fiind aceea că se intenționa falsificarea de carduri, fără a se avea în vedere că, chiar dacă acestea ar fi putut fi folosite, nu existau instrumentele necesare în acest sens, lipsindu-le soft-ul, iar în plus, nu există date că aceste cititoare de carduri urmau să fie folosite în alte scopuri.
Cât privește reținerea instanței în sensul că inculpatul ar fi făcut o retragere din Rusia, este de remarcat că acesta nu are nici o legătură contractuală cu vreo bancă din Rusia, iar la data indicată a efectuat o operație de retragerea din cont a unei sume de bani utilizând cardul soției sale. Mai arată că folosirea identității unei alte persoane pentru ridicarea unui colet - nu constituie infracțiune, justificarea inculpatului fiind plauzibilă, dată fiind preocuparea acestuia și a dimensiunilor pe care aparatul trebuia să le aibă.
Referitor la temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, apărătorul inculpatului susține că prevederile art. 148 lit. c nu pot fi reținute, câtă vreme de la domiciliul inculpatului au fost ridicate toate echipamentele găsite, iar în ceea ce privește temeiul prevăzut de art-148 lit. f Cod procedură penală, arată că nu există probe privind pericolul concret pentru ordinea publică. În acest sens,este de remarcat că inculpatul are 2 copii minori în întreținere, are o societate pe care trebuie să o conducă, datorii la bancă. În opinia sa, nici împrejurarea că inculpatul este cercetat în altă cauză nu poate constitui un motiv al arestării.
În raport de cele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind că măsura preventivă fașă de inculpat a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și raportat la împrejurările comiterii faptei ce rezultă din probele administrate și anume percheziția domiciliară efectuată la domiciliul acestuia, ocazie cu care au fost descoperite mai multe componente destinate falsificării cardurilor, modalitatea în care acestea au fost dobândite, scopul de a se ascunde proveniența lor. Ținând cont și de amploarea acestui gen de infracțiuni, se impune respingerea recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, respingerea propunerii de arestare preventivă. Susține că nu poate fi reținută în sarcina sa vreo infracțiune, dat fiind că a desfășurat o activitate legală în acest domeniu, iar dacă ar fi avut intenția să citească carduri nu trebuia să le comande din, le putea realiza el. A comandat componentele respective întrucât dorea să studieze piața și să realizeze niște dispozitive pe care să le prezinte la.
Legat de faptul că ar fi retras o sumă de bani cu un card folosit din Rusia, arată că nu a folosit un alt card decât al său și al soției sale, iar în ziua respectivă a retras o sumă de bani pentru cumpărături.
Intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet, păstrând încheierea instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea nr. 10 din 1 mai 2009 Tribunalul Brașov, admițând propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și făcând aplicațiunea prevederilor art. 149/1 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, apreciind că această măsură procesuală menită a asigura buna desfășurare a procesului penal concordă cu pericolul social propriu infracțiunii comise, fiind justificată de indiciile temeinice provenite din mijloacele legale de probă.
Mai exact, ambii inculpați au fost reținuți pentru 24 de ore în baza ordonanțelor din 30 aprilie 2009, începând cu data de 29 aprilie 2009, ora 20,00 inculpatul și începând cu data de 30 aprilie 2009, ora 12,30, inculpatul.
În sarcina inculpatului s-a reținut că începând cu data de 23 aprilie 2009 deține 4 dispozitive Porta-eader și soft-urile aferente acestora, în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică, iar în sarcina inculpatului s-a reținut că l-a ajutat pe inculpatul să intre în posesia acestor echipamente în sensul că, în data de 23 aprilie 2009, folosindu-se de un act de identitate care nu îi aparține, eliberat pe numele, a ridicat de la firma de curierat rapid coletul conținând dispozitivele sus-menționate pe care l-a predat inculpatului, cunoscând conținutul acestuia.
Ambii inculpați au fost audiați de procuror în prezența avocaților aleși, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale instituite în favoarea lor.
Apărarea inculpatului în sensul că deținerea echipamentelor nu are drept scop falsificarea instrumentelor de plată electronică, ci studiul componentelor aparaturii deținute în vederea producerii celui mai performant cititor de carduri este lipsită de elementul probator, câtă vreme, deși a arătat că cele două obiecte tip skimmer pt. artizanale (guri de bancomate), primite de la un personaj neidentificabil aveau o altă destinație în momentul în care poliția se afla la ușa de intrare în apartament și striga să deschidă, amenințând că sparge ușa, a realizat că este posibil ca cele două skimmere să fie dovada unei activități ilicite și a încercat să scape de ele, aruncându-le în balconul de la apartamentul învecinat. O altă apărare lipsită de orice suport probator privește prezența cardurilor ce au inscripționate numerele de ordine și combinațiile de câte 4 cifre ce par a fi PIN-uri. Inculpatul a explicat prezența acestor carduri astfel: în urmă cu doi ani a comandat aproximativ 200 carduri pe care a intenționat să le folosească pentru fidelizarea clienților firmei sale de taximetrie, dar ulterior, evoluția pieței pe acest segment (al taximetriei) l-a făcut să abandoneze acest proiect, ca fiind nerentabil. La momentul mutării în actuala locuință, în urmă cu aproximativ un an, a aruncat o parte din aceste carduri, respectiv 150 împreună cu alte produse care nu îi mai foloseau, pentru a face economie de spațiu și a nu-și încărca apartamentul cu lucruri inutile. În cadrul întâlnirilor cu "", acesta l-a întrebat dacă nu are carduri de vânzare și a fost de acord să cumpere cele 50 carduri pe care inculpatul le mai avea din lotul de 200 cumpărat în urmă cu doi ani, cei doi stabilind că în situația în care cardurile nu îi vor fi utile lui "", acesta să i le restituie inculpatului; " a plătit cardurile, dar după un timp i le-a restituit spunându-i că nu îi sunt utile pentru scopul avut în vedere la cumpărare, iar inculpatul nici nu a desfăcut ambalajul în care cardurile i-au fost restituite și nu cunoștea faptelor că erau inscripționate. Această explicație este neverosimilă întrucât,pe de o parte nu poate fi explicată împărțirea cardurilor în două loturi, dintre care un lot este pur și simplu aruncat, iar un lot păstrat, pe de altă parte nu se explică atitudinea diferită a inculpatului care, deși s-a dispensat cu mare ușurință de 150 de carduri, pentru celelalte 50 de carduri având aceleași caracteristici, manifestă o preocupare deosebită: în momentul în care le vinde se asigură că dacă nu vor fi utile cumpărătorului i le va restitui, dar după ce le primește înapoi nici nu verifică conținutul ambalajului în care ăi sunt restituite. Susținerea este neverosimilă și din perspectiva așa-zisului cumpărător al cardurilor: acesta le achită, le inscripționează cu date ce pot fi calificate la acest moment ca suspecte, după care le încredințează vânzătorului, fără a-i cere restituirea prețului și se expune astfel descoperirii faptului că a acționat în mod suspect asupra lor.
Deținerea tuturor echipamentelor ce pot conduce la concluzia scopului ilicit al posedării lor este explicată de inculpat prin ambiția de a fabrica el însuși aceste echipamente. Din datele existente până la acest moment, nimic din activitatea sa anterioară sau manifestările sale în plan comercial nu lasă să se întrevadă legitimitatea acestor ambiții. Pe de altă parte însă, ansamblul elementelor stabilite cu certitudine, constituie indicii temeinice pe baza cărora se poate deduce faptul că scopul deținerii echipamentelor este acela de a falsifica elementele de plată electronică.
La conturarea scopului deținerii echipamentelor ridicate la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului, contribuie și maniera în care acesta recunoaște că a intrat în posesia celor 4 dispozitive Porta-eader cu soft-urile aferente, explicațiile inculpatului privind precauția manifestată pentru a nu fi suspectat de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală fiind neconvingătoare. Instanța are în vedere declarația coinculpatului, care arată nu numai că s-a folosit, la cererea inculpatului, de cartea de identitate găsită și a folosit o identitate falsă pentru a achita contravaloarea dispozitivelor comandate de inculpat și pentru a ridica coletul care le conținea, dar și că inculpatul i-a înmânat un telefon mobil cu cartelă reîncărcabilă pentru a fi folosit special în scopul de a fi contactat de firma de curierat prin care era transportat coletul, iar după ce au intrat în posesia acestuia, inculpatul o-a cerut să-i restituie telefonul, i-a scos cartela și a aruncat-o și separat a aruncat și telefonul în alt loc.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de lege pentru infracțiunea de deținere de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică este închisoarea mai mare de 4 ani, astfel încât este îndeplinită condiția obiectivă prevăzută de art. 148lit. f Cod procedură penală; îndeplinirea condiției subiective prevăzută de același articol este asigurată de ecourile pe care faptele de natura celei de care este acuzat inculpatul le au în rândul opiniei publice în contextul unei profilerări accentuate a furturilor prin utilizarea de instrumente de plată electronică falsificată, de sentimentul de insecuritate și revoltă ce ar putea fi generat de o lipsă de reacție fermă și promptă a organelor judiciare față de posibilii autori ai acestui tip de infracțiuni. Se are în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost cercetat penal pentru comiterea unor infracțiuni,de altă natură.
Măsura arestării preventive își găsește justificare din perspectiva art. 136 Cod procedură penală, ținând seama de atitudinea manifestată de inculpat la momentul când și-a dat seama că demarează percheziția domiciliară la locuința sa din B, sr., nr. 6, bloc 3,. 31, acesta refuzând inițial accesul organelor de cercetare penală în apartament și încercând să "scape" de o parte din echipamente prin aruncarea lor în balconul vecin și explicația oferită pentru acest comportament: nu le-a aruncat de pe balcon pentru a nu fi prins, inculpatul având convingerea că este supravegheat balconul, din exterior, cile-a aruncat în balconul vecin sperând că organele de cercetare penală nu vor acea acces la balconul vecin în lipsa unei autorizații de percheziție emisă pentru apartamentul vecinului său; explicația face dovada unei adaptări rapide a inculpatului la situația în care se găsea, în scopul de a îndepărta dovezile ce l-ar putea incrimina, fapt ce se coroborează și cu modul în care a acționat pentru a nu fi identificat ca destinatar al cometului conținând cititoarele de carduri.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul a constatat că indiciile existente la acest moment la dosarul cauzei privind contribuția acestuia la activitatea infracțională de care este acuzat,nu prezintă gradul de temeinicie care să justifice luarea față de el a celei mai grave măsuri preventive.
Astfel, deși este neîndoielnic faptul că inculpatul, folosindu-se de o carte de identitate eliberată pe numele altei persoane, a achitat costul echipamentelor comandate la inițiativa inculpatului, a ridicat, folosindu-se de aceeași carte de identitate, de la firma de curierat, coletul cu produse și că a asistat la desfacerea coletului și aruncarea ambalajelor, nu rezultă din probatoriul administrat până în prezent faptul că inculpatul cunoștea la ce servesc aparatele comandate de inculpatul. Inculpatul că ar avea cunoștințe în acest domeniu, iar coinculpatul a declarat că nu i-a comunicat inculpatului ce sunt produsele comandate și că acesta nu are cunoștințe de specialitate în domeniu.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de comiterea căreia este acuzat inculpatul, există în această fază a cercetărilor, lacune care împiedică instanța să îmbrățișeze teza existenței condiției prevăzută de art. 143 Cod procedură penală pentru luarea oricărei măsuri preventive împotriva inculpatului.
Curtea, sesizată cu recursul promovat de inculpatul și cu recursul declarat de parchet relativ la respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, Reține fapt următoarele aspecte:
_ din probatoriul administrat reies date în sensul că persoanele față de care se efectuează acte de urmărire penală au săvârșit fapta ce li se incumbă.
_ pericolul prezumtiv al faptei săvârșite, pericol evaluat funcție de maniera ipotetică de operare, cooptarea și a altui participant, rezonanța socială a faptei, starea de insecuritate și temere creată în rândul opiniei publice, justifică, alături de conduita abordată de inculpatul anterior demarării percheziției domiciliare, măsura privării sale de libertate în cursul urmăririi penale. El a încercat să se debaraseze de o parte din echipamente prin aruncarea lor în balconul vecin sperând că organele de cercetare penală nu vor avea acces la balconul vecin în lipsa unei autorizații de percheziție emisă pentru apartamentul vecinului său, fapt ce denotă că intenționa să îndepărteze dovezile care îl incriminau, or, măsura preventivă contestată e menită a asigura derularea corespunzătoare a procesului penal, a stopa ascunderea probelor care servesc la constatarea infracțiunii.
_ durata pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea reclamată a fi comisă este închisoarea mai mare de 4 ani;
_ modul în care a acționat pentru a nu fi identificat ca destinatar al coletului conținând cititoarele de carduri, încercarea autorului faptei de a înlătura obiectele a căror deținere îl încriminau, datele că acesta pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni, situația concretă a deținerii ilicite a acestor echipamente ce întărește convingerea că el pregătea săvârșirea unei alte infracțiuni, cea de folosire a instrumentelor de plată electronică falsificate, justifică necesitatea privării sale de libertate:
_ relativ la participarea determinabilă a inculpatului, care folosindu-se de o carte de identitate eliberată pe numele altei persoane a achitat costul echipamentelor comandate la inițiativa și sub supravegherea inculpatului, a ridicat coletul cu produse de la firma de curierat, asistând la desfacerea coletului și aruncarea ambalajelor,Curtea apreciază a fi oportună o măsură preventivă, restrictivă de libertate, subzistând propunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta de complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. temeinice relative la acest inculpat ce că ar avea cunoștințe în domeniul calculatoarelor, afirmând că nu cunoștea la ce servesc aparatele de el comandate, antrenează luarea unei măsuri preventive, determinată de scopul acesteia.
Prin urmare, potrivit celor înserate în art. 146 alin. 11/1 Cod procedură penală, Curtea dispune față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără, încuviințarea instanței, fixându-i anumite obligații a căror nerespectare atrage înlocuirea măsurii cu una privativă de libertate.
Față de cele mai sus expuse, Curtea admite recursul Parchetului și casează hotărârea primei instanțe doar cu privire la soluția dispuă față de inculpatul și respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul, păstrând hotărârea dată la fond privitor la acesta.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință nr. 10 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 01.05.2009 în dosarul penal nr-, pe care o casează cu privire la soluția dispusă de prima instanță cu privire la inculpatul .
Rejudecând în aceste limite:
Menține dispoziția cu privire la respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului (cu datele personale la dosar).
În baza art. 149 alin. 12 rap. la art 146 alin.11/1, art. 145 Cod proc. penală.
Dispune luarea față de inculpatul a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 alin 11Cod procedură penală, obligă inculpatul ca pe durata acestei măsuri:
- să se prezinte la la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Poliția Municipiului B desemnată cu supravegherea lui, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin 12Cod procedură penală, impune inculpatului obligația să nu ia legătura cu coinculpatul sau cu membrii familiei acestuia.
Atrage atenția inculpatului asupra împrejurării că, în situația încălcării cu rea credință măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
Dispune comunicarea prezentei decizii inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de poliție competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Menține restul dispozițiilor instanței.
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași hotărâri.
În baza art. 192 alin 2, 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul recurent la plata către stat a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare urmând ca restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red. 8.05.2009
Dact.11.05.2009
3 ex.
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Aurelia Munteanu, Laura Popa
