Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 337/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2251/2009
ÎNCHEIERE NR. 337
Ședința publică din 01 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 21.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală. În dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales cu împuternicirea avocațială nr. -/01.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronun ț ată de instan ța de fond si respingerea propunerii Parchetului de luare a măsurii arestării preventive, urmând ca recurentul sa fie cercetat in stare de libertate.
Sus ț ine că din prisma infrac țiunii comise de inculpat se poate aprecia că sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f teza C.P.P. I, însă nu este îndeplinită ș i cea de-a doua condi ț ie cumulativă, prevăzută în teza a II-a, întrucât nu s-a făcut dovada existen ței pericolului concret pentru ordinea publică.
Precizează că inculpatul, după ce i s-au luat declara ț ii la poli ție, la data de 19.09.2009, a fost lăsat în libertate, iar ulterior, a doua zi a fost chemat la Parchet, astfel că în acest timp nu a prezentat pericol pentru ordinea publică. Mai mult, arată că inculpatul, după comiterea faptei, a rugat-o pe mama sa să sune la salvare pentru a încerca să salveze victima.
Sus ț ine că inculpatul se afla în stare de ebrietate întrucât consumase băuturi alcoolice împreună că victima, însă nu există zonă vitală unde să-i fi aplicat lovituri, împrejurare din care rezultă că nu a avut inten ț ia de a-i suprima via ț
Solicită a se avea în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, nemaiavând niciun conflict cu legea penală ș i are un copil minor în între ț inere, pe care dore ș te să-l încredin ț eze so iei sale pentru ca acesta să nu aibă de suferit din cauza faptei sale.
Totodată, solicită a se re ține atitudinea procesuală manifestată de inculpat, care a recunoscut ș i regretat comiterea infrac ț iunii, iar dacă va fi lăsat în stare de libertate se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fa ț a instan ței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de instanta de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră că luarea măsurii re ț inerii a doua zi după comiterea infrac ț iunii nu împiedică cu nimic luarea măsurii arestării preventive fa ță de inculpat și nu înlătură pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul întrucât acesta se raportează la modalitatea în care a fost comisă fapta.
Sus ține că leziunile aplicate trebuie privite prin coroborare cu constatările preliminare ale raportului de necropsie, stabilindu-se la acest moment că decesul a survenit hemoragiei interne, leziunile fiind preponderent interne, ceea ce demonstrează repetabilitatea și agresivitatea loviturilor inculpatului.
De asemenea, consideră că starea de ebrietate în care se afla nu pledează în favoarea inculpatului.
În concluzie, apreciind a fi îndeplinte cele două condi ții cumulative prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. sus ține că nu este o persoană violentă ș i că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că cercetările penale se pot desfă șura normal ș i dacă ar fi pus în stare de libertate. Arată că părin ții săi sunt foarte bolnavi ș i dore ș te să încredin ț eze minorul so ției sale pentru a nu avea de suferit din cauza faptei sale. De asemenea, precizează că regretă fapta comisă, însă nu se consideră un pericol social.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21 septembrie 2009 Tribunalului București, Secția I penală, constată:
Prin încheierea de ședință din data de21 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București, Secția I penală, admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la 21.09.2009 până la data de 19.10.2009, inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorilor din oficiu s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului, la data de 21.09.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat să se dispună arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpatului .
În susținerea propunerii, s-a arătat că în cauză s-a început urmărirea penala față de inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal, constând în aceea că, în după-amiaza de 19 septembrie 2009, lovit în mod repetat cu corpuri dure ( de topor) pe victima, provocându-i leziuni traumatice care au dus la deces.
Prin ordonanța nr.2719/P/2009 din data de 21.09.2009 a Ministerului Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul.
În fapt, s-a reținut că, în după-amiaza de 19 septembrie 2009 lovit în mod repetat cu corpuri dure ( de topor) pe victima, provocându-i leziuni traumatice care au dus la deces.
Potrivit art. 148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.C.P.P. în cursul urmăririi penale, conform art. 1491.C.P.P. arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului.
Din analiza dosarului cauzei, Tribunalul a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art. 148 lit. f Astfel C.P.P. în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681C.P.P. că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, respectiv că, în după-amiaza de 19 septembrie 2009 lovit în mod repetat cu corpuri dure ( de topor) pe victima, provocându-i leziuni traumatice care au dus la deces, relevante în acest sens fiind: procesul - verbal de cercetare la fața locului; planșa foto întocmită cu ocazia cercetării locului faptei; concluziile preliminării raportului medico-legal de necropsie din care rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, existând legătură de cauzalitate între leziunile traumatice produse prin loviri repetate cu corpuri dure și deces; declarația martorei și declarațiile inculpatului.
De asemenea - susține Tribunalul - este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin.final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Or, în speță, se constată ca inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor (10 - 20 ani închisoare), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei (activitatea infracțională fiind desfășurată împotriva vieții și integrității corporale a victimei).
Toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii din 21.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bucureștia declarat recurs în termenul prevăzut de lege inculpatul, criticând-o pe considerente de netemeinicie, deoarece instanța, în mod greșit, a reținut existența unor indicii privind săvârșirea infracțiunilor.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Ministerul Publica solicitat Tribunalului București emiterea mandatului de arestare preventivă pentru inculpatul. În propunerea de arestare preventivă înaintată Tribunalului București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia susținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de omor comisă, prin lovirea în mod repetat cu o de topor a victimei.
Pe baza acestor date, Tribunalul Bucureștia admis propunerea de arestare preventivă.
În recursul declarat de inculpat, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză (art.136 C.P.P.).
Se impun a fi verificate existența probelor conform cărora lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și aspectele privind pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite(dacă este îndeplinită cerința art.148 lit.f p Cod Penal ca pedeapsa să fie închisoarea mai mare de 4 ani).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
În mod corect Tribunalul a apreciat că noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că există temeiuri care să determine luarea măsurii arestării preventive, astfel cum corect a apreciat instanța de fond.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsat în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezultă din natura faptei comise și caracterul repetat al loviturilor aplicate victimei, care au provocat hemoragie internă ce a dus la moartea acesteia, precum și din conflictele anterioare avute cu victima.
Cu privire la luarea măsurii arestării preventive, criticile formulate de recurent sunt nefondate.
Inviolabilitatea libertății individuale fiind consacrată în art.23 din Constituție, o măsură de restrângere sau de privare de libertate reprezintă o excepție reglementată de lege, astfel încât să se evite abuzurile și erorile și să fie garantate drepturile celui împotriva căruia este dispusă măsura, de a se apăra împotriva învinuirii ce i se aduce.
Pentru luarea măsurii arestării preventive, procedura penală prevede următoarele condiții:
a) Să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta;
b) Infracțiunea pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsită cu închisoarea mai mare de patru ani sau detențiunea pe viață;
c) Necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale sau judecății determinată de scopul măsurilor preventive (asigurarea unei desfășurări a procesului penal).
Existența probelor sau indiciilor temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În analiza primei condiții, în mod corect instanța de fond a examinat elementele de fapt care provin din mijloacele de probă prevăzute de lege concluzii preliminare ale raportului medico legal de necropsie, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorei, cât și din elemente de fapt relevate prin probele administrate.
Probele administrate până în prezent conduc la concluzia că există indicii privind săvârșirea infracțiunii de omor, având-o ca victimă pe.
Infracțiunea pentru care este formulată învinuirea este o infracțiune gravă pentru care legea prevede închisoarea mai mare de patru ani,astfel încât și această condiție este îndeplinită.
Apărarea recurentului urmează să fie respinsă ca nefondată.
Din mandatul de arestare preventivă nr.189/2009, depus la dosar, rezultă că s-a reținut ca temei al arestării dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. În declarația dată în fața instanței, inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care a fost arestat, arătând că nu a intenționat să omoare victima, a lovit-o doar în zona coapselor și a cotului.
La luarea măsurii arestării preventive în mod corect instanța de fond a avut în vedere existenta unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de către inculpat (declarațiile martorei, procesul verbal de constatare la fața locului, raportul medico legal de necropsie), admițând propunerea parchetului în concordanță cu dispozițiile legale.
Instanța a constatat de asemenea, în mod corect, că există probe directe și indicii temeinici (probe indirecte), în sensul art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă (în sensul existenței unor date, informații) care să convingă asupra faptului că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă. În raport de dispozițiile art. 143.pr.pen. există suficiente indicii temeinice și probe în sensul că inculpatul a săvârșit fapta, respectiv declarațiile martorilor audiați.
Tribunalul a reținut în cauză, în mod corect, existența temeiurilor prevăzute de art.136 alin.6 Cod procedură penală și de art.148 Cod procedură penală.
Analizând condiția negativă, tribunalul a constatat că există la acest moment procesual date care justifică temerea că este necesară starea de arest pentru a împiedica inculpatul să săvârșească alte infracțiuni (aceasta nu are loc de muncă și a comis faptele pe fondul consumului de băuturi alcoolice).
În aceste condiții, împrejurarea că nu există temeiuri care să impună luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertatea inculpatului, Curtea constată că acesta decurge din natura faptei descrise mai, modul în care inculpatul a acționat.
Reținând că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este o infracțiune gravă și că există indicii privind săvârșirea ei de către inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Văzând și art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii din 21.09.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./13.10.2009
Dact./13.10.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
