Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 338/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
2288/2009
ÎNCHEIERE NR. 338
Ședința publică din 01 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/01.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 4).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat, întrebat fiind de instanța de judecată, arată că este de acord să fie asistat juridic de apărător din oficiu și nu dorește să dea alte declarații în cauză, apreciind că a dat deja declarații pe care și le menține.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronun ț ată de instan ța de fond și respingerea propunerii Parchetului de luare a măsurii arestării preventive, urmând ca recurentul sa fie cercetat în stare de libertate.
Susține că din probele administrate nu reiese cu certitudine faptul că inculpatul ar fi participat în mod direct la lovirea părții vătămate, din depoziția dată de acesta rezultând că a rămas în căruță în timp ce celelalte două persoane au sustras oile și au aplicat lovituri persoanei care le păzea.
Apreciază că inculpatul recurent nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în sensul prev. de art. 148 lit. f C.P.P. motiv pentru care solicită a fi cercetat în stare de libertate, luând în considerare și circumstanțele sale personale, fiind întreținător de familie, precum și faptul că avea loc de munca la momentul când a fost arestat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Arată că în sarcina inculpatului a mai fost reținută și infracțiunea de tâlhărie, precizând că părții vătămate i s-au sustras oile pe care le avea în pază, pe fondul unor acte de agresiune.
Solicită a se avea în vedere concluziile preliminare ale raportului de expertiză medico legală, potrivit cărora partea vătămată a suferit lovituri concretizate în leziuni traumatice, ce au condus la starea de comă profundă.
Arată faptul că inculpatul a recunoscut că înțelegerea prealabilă a fost în sensul agresiunii ciobanului pentru a sustrage ovinele, astfel că solicită a se reține modul de comitere a infracțiunii și scopul urmărit.
Susține că instanța de fond a avut în vedere disp. art. 136 alin 8.C.P.P. și aspectele care îl circumstanțiază pe inculpat, însă a reținut în mod corect săvârșirea infracțiunii contra patrimoniului și cea de vătămare corporală.
Astfel, având în vedere disp. art. 1491.C.P.P. coroborate cu disp. art. 148 lit. f C.P.P. consideră că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând suficiente date și probe în acest sens.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25 septembrie 2009, în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Penală a admis, în baza art.1491din Codul d e procedură penală, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 25 septembrie 2009 și până la data de 23 octombrie 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.a, b și alin.21lit. a Cod penal, și respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat din interes material, fiind acuzat că, în noaptea de 21/22 septembrie 2009, împreună cu două persoane ce purtau mască,pe care inculpatul le cunoaște sub numele de "" și "" s-au deplasat a stâna numitului, de unde au sustras un număr de peste 100 capete ovine, cu același prilej ciobanului, aplicându-i-se lovituri concretizate în leziuni traumatice, ce au condus la stare de comă profundă.
Prin prisma dispozițiilor art. 1491din Codul d e procedură penală, s-a apreciat de către judecătorul fondului că cererea Parchetului este întemeiată, impunându-se arestarea preventivă a inculpatului, întrucât din probele administrate până în această fază procesuală, rezultă existența unor date și indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: procese verbale, procese verbale de cercetare la fața locului, raport de investigații, declarații martori, concluziile medico -legale preliminare ale Serviciului de Medicină Legală I, și celelalte acte medicale, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
De asemenea, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite și condițiile art. 148 lit. f Cod de procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor - atât cea de tâlhărie cât și cea de omor, în forma tentativei - ce au consecințe deosebit de grave asupra vieții, modalitatea concretă de comitere a acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului (fără studii, fără ocupație sau loc de muncă), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și recrudescența deosebită a faptelor de acest gen și sentimentul de insecuritate pe care l-ar crea în rândul comunității din care face parte inculpatul, prin lăsarea în libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal (respectiv la data de 25 septembrie 2009, imediat după pronunțarea soluției de arestare preventivă) inculpatul, care a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, susținând pe de o parte că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, iar pe de altă parte că nu există niciun indiciu că fiind lăsat în libertate va prezenta un pericol pentru ordinea publică,
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentului inculpat, Curtea apreciază că judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea dispozițiilor art.1491rap. la art.143 și art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, această soluție întemeindu-se pe o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor date și indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptelor penale de care este acuzat, cât și din perspectiva stării de pericol ce ar fi generată pentru ordinea publică de lăsarea sa în libertate, totodată fiind pe deplin justificată și aprecierea că măsura preventivă privativă de libertate este singura modalitate prin care să poată fi garantată buna desfășurare a procesului penal, având în vedere dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că materialul probator strâns până în acest moment procesual relevă suficiente date și indicii temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul, în noaptea de 21/22 septembrie 2009, împreună cu numiții și, după o înțelegere prealabilă de a fura niște oi, s-au deplasat cu o căruță la stâna aparținând lui, pe timp de noapte, numiții și având fețele acoperite cu fesuri tip cagule ("căciuli cu orificii în dreptul ochilor"), inculpatul rămânând la căruță, iar ceilalți doi mergând la.
Conform înțelegerii, dacă paznicul respectiv ar fi urmat să opună rezistență urma să fie lovit și închis în vagonul respectiv.
Tot inculpatul a mai arătat că numiții "" și "" erau înarmați cu două bețe și, de la locul în care se afla, inculpatul a văzut cum cei doi "l-au pus jos" pe paznic și au început să-l lovească. Ulterior, tot inculpatul văzându-l pe numitul cum l-a luat pe paznic, ce se afla trântit jos, pe brațe și l-a dus spre vagonul respectiv.
În timp ce se întâmplau toate acestea, inculpatul s-a deplasat la poarta în care se aflau oile, a deschis-o lăsând oile să iasă afară.
Ulterior, toți cei trei au plecat de la locul faptei mânând oile către stâna inculpatului.
Așadar probele și indiciile existente până la acest moment procesual sunt suficiente pentru a se putea reține în sarcina inculpatului măcar o complicitate morală la tentativă de omor, el știind și acceptând modalitatea în care a fost bătut paznicul de către numiții și, loviri care au produs leziuni traumatice de natură a atrage încadrarea faptei la tentativă la omor.
Și în privința infracțiunii de tâlhărie probele și indiciile temeinice reținute și la stabilirea situației de fapt, îl indică pe inculpatul în calitate de coautor alături de ceilalți doi participanți, întrucât toți trei s-au înțeles să sustragă oile, în modalitatea arătată mai sus, chiar dacă numai numiții și au aplicat victimei loviturile, precum și faptul că - de la locul faptei - toți trei au plecat împreună, mânând oile către stâna inculpatului.
rezonabilă a instanței că inculpatul a comis faptele pentru care împotriva sa s-au formulat acuzații oficiale prin începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale este fundamentată de următoarele mijloace de probă: procese verbale, procese verbale de cercetare la fața locului, raport de investigații, declarații martori, concluziile medico-legale preliminare ale Serviciului de Medicină Legală I, și celelalte acte medicale, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpatului în libertate, Curtea apreciază că aspectele evidențiate în încheierea recurată referitor la această chestiune, sunt pe deplin justificate, astfel că sunt însușite ca atare de către instanța de control judiciar.
Astfel, ca și Tribunalul, Curtea observă că starea de pericol la care face referire art.148 lit. f Cod de procedură penală este pusă în evidență de gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpat, ilustrată în special de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru aceste infracțiuni (tâlhărie și omor calificat - pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale, din actele dosarului rezultă că acesta nu are studii, vreo ocupație sau vreun loc de muncă, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, ar putea comite și alte fapte penale, în vederea obținerii de venituri necesare traiului.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții - prevăzute de art. 148 lit.f teza a II-a din Codul d e procedură penală - necesar a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, uneori având consecințe dramatice pentru viața semenilor, puternica rezonanță socială negativă pe care astfel de fapte o imprimă în rândul membrilor unei comunități și nici împrejurarea că asemenea fapte se comit tot mai frecvent.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că luarea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal prin evitarea oricărei încercări de denaturare a adevărului judiciar.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Față de soluția ce se va pronunța, Curtea va face aplicația art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.jud.
Dact.
Ex.2
Jud.-Trib.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
