Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.34/Î/R/2008
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, G și, toți din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii nr. 17 din 4 mai 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpații recurențo și, în stare de arest și asistați de apărătorul lor ales, av., inculpatul recurent G, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av. și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpaților recurenți și, av., a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați și casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune respingerea propunerii de arestare, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților. A arătat că măsura arestării dispusă față de inculpați este criticabilă, în situația în care încadrarea juridică dată faptelor comise nu este cea corectă. Astfel, pentru a exista infracțiunea de tentativă la omor, trebuia să fi fost pusă în pericol viața victimei. La dosarul cauzei nu există decât declarația părții vătămate, celelalte persoane care erau în casă nefiind audiate și oricum, chiar dacă s-ar reține infracțiunea de tentativă la omor, încadrarea juridică nu este cea corectă, câtă vreme în casă erau mai multe persoane nu doar partea vătămată. Actele materiale reținute în sarcina inculpaților constau doar în faptul că inculpații au împins tractorul pe o anumită traiectorie, or, lovitura tractorului nu era aptă să demoleze o casă. Cu privire la cel de-al doilea element material, a arătat că inculpatul a aprins rufele aflate pe veranda locuinței, dar inculpații nu au blocat ieșirile din casă, astfel că infracțiunea de tentativă la omor nu există în materialitatea ei. Cu privire la infracțiunea de distrugere a arătat că nu se găsim în prezența infracțiunii de distrugere în forma calificată, prev. de art. 271 alin. 4 Cod penal, sens în care a depus la dosar o decizie de speță, arătând că, pentru existența acesteia trebuie îndeplinite, cumulativ, două condiții: distrugerea să se realizeze prin incendiere, explozie sau alte asemenea mijloc și să rezulte pericol public or, în speță, este evident că cea de-a doua condiție nu este îndeplinită. Astfel fiind, a apreciat că putem eventual discute despre infracțiunea de distrugere în formă simplă și a mai precizat că inculpații, după ce au văzut că s-a aprins veranda s-au desistat, părăsind locul faptei. A apreciat că măsura dispusă față de inculpați este injustă și prea aspră.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării și a punerii de îndată în libertate a inculpatului. A arătat în motivarea recursului că măsura dispusă față de inculpat de către prima instanță este excesivă, neexistând probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. A arătat, de asemenea, că încadrarea juridică dată faptelor este incorectă, câtă vreme în cauză nu a existat o intenție indirectă a inculpaților, de a accepta moartea părții vătămate și, cu atât mai mult cu cât inculpatul recurent nu a participat la incendiere și, când a văzut că inculpatul a aprins hainele aflate în pridvorul casei părții vătămate, s-a retras, dându-și seama de gravitatea faptelor. Astfel fiind, a apreciat că în cauză nu se poate vorbi decât despre o faptă de distrugere și nicidecum de o tentativă de omor, pentru că în acest caz este evident că inculpații nu plecau de la locul faptei și nu îi permiteau părții vătămate să mute tractorul și să focul, neexistând nici o acțiune aptă sau idonee de a produce moartea victimei. A mai arătat că inculpatul nu are antecedente penale și are în întreținere un copil minor.
Apărătorul inculpatului recurent G, av., a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii de îndată în libertate a inculpatului. A arătat că măsura dispusă față de inculpat este neîntemeiată și chiar nelegală, însușindu-și concluziile puse de apărătorul inculpatului. A arătat că în speță nu se poate reține că ne găsim în prezența infracțiunii prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal, câtă vreme nu există pericolul public, respectiv nu a existat riscul de extindere a incendiului la locuințele din jur. A solicitat să se țină seama de circumstanțele reale și personale,precizând în acest sens că inculpatul recurent i-a însoțit doar pe frații, pentru a vedea cum aceștia îi aplică o "corecție" pădurarului și nu a comis nici un act de executare, respectiv nu a efectuat vreo activitate materială și nici nu i-a influențat în vreun mod pe cei doi inculpați. În subsidiar a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se caseze încheierea în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara, ținând seama și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu a avut nici un conflict cu pădurarul și nu există probe certe din care să rezultă că lăsarea în libertate a inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, arătând că, într-adevăr, încadrarea juridică ce a fost dată faptelor nu este corectă. Astfel, câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că inculpații recurenți știau că în casă se află mai multe persoane, iar incendierea se circumscrie faptei comise prin cruzimi, fapta trebuia încadrată în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la 174, 176 lit. a și b Cod penal, cu reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d Cod penal, inculpații comițând fapta din motive josnice, respectiv dorind să-i aplice o corecție pădurarului, doar pentru că acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv i-a sancționat pentru comiterea unor furturi de lemne. A apreciat că în speță există atât indicii că inculpații au comis faptele, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pe deplin dovedit și rezultând din reacția societății în cazul lăsării acestora în libertate, ținând cont de faptul că aceștia, în miez de noapte, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, pentru a distruge și ucide. A mai solicitat că se constate că inculpații și au știut de la început ce au de gând să facă frații și totuși i-au însoțit.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate, arătând că regretă fapta comisă.
Inculpatul recurent a arătat, în ultimul cuvânt, că nu are nimic de spus.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a arătat că doar i-a însoțit pe frații și că nu a spart nici un geam, astfel cum greșit s-a reținut.
Inculpatul recurent Gaa rătat, în ultimul cuvânt, a arătat că nu a spart nici un geam și că regretă cele întâmplate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 17 din 4 mai 2008 Tribunalului Bihor, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 21.07.1977. în, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 348, jud. B, fiul lui și, născut la data de 02.10.1970. în, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 345, jud. B, fiul lui și, născut la data de 21.- în O, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 317, jud. B și G fiul lui G și, născut la data de 27.08.1980 în O, jud. B, CNP -, domiciliat în comuna, sat de C, nr. 62, jud. B, pe o durată de 29 zile.
S-a constatat că inculpații au fost reținuți pe o durată de 24 ore începând cu data de 03 mai 2008 ora 18,30, -; ora 19,00 -; ora 21,15 - G și ora 21, 35.
S-a dispus emiterea împotriva acestora a mandatelor de arestare preventivă conform art.146 alin.12,149/1 alin.12 cu ref.la art.146 alin.10 Cod procedură penală,151 Cod procedura penală, cu începere de la 04 mai 2008 până la 01 iunie 2008.
Conform art. 137/1 alin. 2 Cod procedura penală s-a dispus ca despre arestarea inculpaților să fie anunțate familiile acestora prin organele de poliție.
În motivarea încheierii s-a reținut că, prin propunerea de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrată la instanță sub dosar nr- s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaților:, și G pentru o perioadă de 29 zile pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, faptă prev.și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și distrugere, faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în data de 2/3 mai 2008 după o înțelegere prealabilă inculpații, și G, s-au deplasat în apropierea locuinței părții vătămate situată la marginea comunei în, unde, scoțând din viteză tractorul părții vătămate, aflat în, i-a dat drumul spre locuința părții vătămate, după care toți 4 au spart geamurile și ușa locuinței și totodată au incendiat terasa locuinței.
Tribunalul a reținut că parchetul, prin propunerea făcut a arătat că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se impune deoarece sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 149 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a precizat că, săvârșirea faptelor penale de către inculpați rezultă din procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor:, G, declarațiile de parte vătămată a numitului, declarațiile de învinuiți și inculpați a numiților, G,.
Privitor la condițiile prev. de art.148 alin. 1 lit. Cod procedură penală, prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite întrucât infracțiunile comise de cei patru inculpați sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptelor săvârșite, respectiv tentativă de omor și distrugere, numărul participanților, din modul de săvârșire, pe timp de noapte și din impactul social major pe care le au astfel de fapte.
În concret acest pericol pentru ordinea publică rezidă din faptul creării unei stări de insecuritate socială, o reacție colectivă a comunității, față de aceste stări de lucruri negative, lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare, față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni creând posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Totodată instanța a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii publice, și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că este necesar ca inculpații să fie privați de libertate pe o durată de 29 de zile motive pentru care a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând casarea ei în sensul respingerii propunerii parchetului, a revocării măsurii arestării preventive și punerii de îndată în libertate a inculpaților.
În motivare recursurilor s-a susținut că încadrarea juridică a faptelor presupus comise de inculpați este greșită, neputându-se reține că aceștia ar fi comis infracțiunea de tentativă la omor sau cea de distrugere calificată, câtă vreme în cauză nu s-a demonstrat existența chiar și a intenției indirecte de a accepta moartea părții vătămate, de altminteri neexistând nici o acțiune aptă sau idonee de a produce moartea victimei, iar în ceea ce privește infracțiunea de distrugere calificată, că nu a existat pericolul public, respectiv riscul de a se extinde incendiul la locuințele din jur.
S-a mai susținut că, în aceste condiții, câtă vreme încadrarea juridică a faptelor nu este cea corectă și cum faptele inculpaților nu sunt atât de grave cum susține parchetul în propunerea de arestare și câtă vreme lăsarea în libertate a inculpaților, ținând seama și de persoana acestora, nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, măsura luată de prima instanță, de arestare preventivă a inculpaților este excesivă, netemeinică și nelegală.
S-a mai arătat că, la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama și de persoana acestora, fără antecedente penale și integrați social, mai mulți dintre ei având în întreținere și copii minori.
Inculpatul recurent Gas olicitat, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu acea a obligării de nu părăsi țară.
Examinând încheierea prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există în mod corespunzător și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpații au invocat în apărarea lor împrejurarea că faptele comise nu ar fi atât de grave cum susține parchetul și că încadrarea juridică dată acestora nu ar fi corectă, câtă vreme în cauză nu s-a demonstrat existența intenției indirecte de aou cide pe partea vătămată, iar în ceea ce privește infracțiunea de distrugere calificată prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal, nu ar fi îndeplinită cea de-a doua condiție, respectiv pericolul public, iar inculpații recurenți și G au invocat faptul că nu au comis nici un act material.
Chiar dacă în acest cadru procesual nu poate fi analizată încadrarea juridică a faptelor, curtea va reține că, în speță, ne aflăm în prezența unei pluralități de infractori, la săvârșirea faptelor dându-și contribuția toți inculpații, ceea ce leagă organic diferitele contribuții la săvârșirea faptelor fiind voința acestora de a realiza împreună o anumită faptă, o anumită infracțiune. Voința este comună chiar dacă există deosebiri din punctul de vedere al modului în care s-a produs psihic determinarea voinței fiecăruia (previziuni, scop, mobil etc). Contribuția fiecărei persoane în cazul pluralității de făptuitori are caracterul de antecedent cauzal în procesul care a dus la realizarea faptei săvârșite și se caracterizează și prin amplificarea și complexitatea procesului cauzal, contribuția fiecărui făptuitor angrenându-se, într-o măsură mai mare sau mai mică, în conținutul raportului de cauzalitate al faptei comise.
Instanța ce va fi învestită cu judecarea în fond a cauzei va analiza faptele și va face diferențierile necesare, în concret, cu ocazia individualizării judiciare.
Inculpații și, chiar dacă nu ar fi săvârșit nici un act material, i-au însoțit pe ceilalți doi inculpați, ceea ce evident a dus la creșterea gradului de pericol social al faptelor și a fost de natură să înlăture posibilitatea unei răzgândiri a acestora din urmă.
Cu privire la încadrarea juridică a celor două fapte, curtea va reține că în speță, din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, respectiv după ce, pe timp de noapte, s-au deplasat în apropierea locuinței părții vătămate, au scos din viteză tractorul acestuia, aflat în și i-au dat drumul spre locuința părții vătămate și că au mai și incendiat pridvorul casei.
Indiferent dacă încadrarea juridică a faptelor va rămâne aceiași sau va fi schimbată pe parcursul procesului, faptele inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social, aceasta cu atât mai mult cu cât aceștia au acționat dintr-un motiv josnic, dorind să se răzbune pe partea vătămată, doar pentru că acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu.
Curtea apreciază că, în aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptelor săvârșite și din modul și mijloacele de comitere a lor.
Este evident că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un puternic sentiment de insecuritate socială, fiind de natură a acredita ideea că justiția nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de această natură, de un accentuat pericol social.
Astfel fiind, curtea apreciază că măsura dispusă față de inculpați prin încheierea recurată este temeinică și legală, ea fiind necesară și în vederea realizării scopului specificat de prevederile art. 136 Cod procedură penală, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata sumei de câte 25 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, născut la 2.10.1970, născut la 21.07.1977, G, născut la 27.08.1980 și, născut la 21.10.1974, toți din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 17 din 4 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de 25 lei fiecare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie - Gh.
jud. fond
dact. 2 ex. 13.05.2008, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
