Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 363/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2337/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 363
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din data de 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat - personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat prin apărătorul din oficiu solicită amânarea cauzei, având în vedere că din motive medicale nu a reușit să-și angajeze un apărător ales.
Reprezentanta Ministerului Public se opune acestei cereri, întrucât inculpatul a mai beneficiat anterior de amânări pentru acest scop.
Curtea - după deliberare - respinge cererea de amânare solicitată de către inculpat, având în vedere că acesta a beneficiat de două termene consecutive pentru a-și angaja apărător.
Întrebat fiind de către instanță, recurentul-inculpat arată că este de acord să dea o declarație în această fază procesuală. De asemenea, recurentul-inculpat depune la dosar un set de acte medicale.
Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din data de 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că din întregul material probator nu există probe certe că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod de procedură penală.
De asemenea, solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului și starea gravă de sănătate a acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea stării de arest preventiv, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, consecințele produse, inculpatul fiind cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, apreciază că în mod corect Tribunalul Bucureștia admis propunerea parchetului și a dispus arestarea inculpatului, având în vedere că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în declarația dată inculpatul recunoaște săvârșirea faptei, respectiv că a indus-o în eroare pe partea-civilă, obținând o sumă de bani pe tablourile vândute. Cu privire la starea de sănătate a inculpatului, arată că există posibilitatea ca acesta să beneficieze de tratament medical sub pază permanentă într-o altă instituție medicală autorizată.
Pentru aceste considerente și pentru o bună desfășurare a procesului penal, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului arătând că nu s-a sustras urmăririi penale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și din lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 1 octombrie 2009 și până la data de 30 octombrie 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Astfel, inculpatul a săvârșit o faptă pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și la dosarul cauzei există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În analizarea acestei condiții, judecătorul a avut în vedere gravitatea generică și concretă a faptelor reținute în sarcina acestuia, periculozitatea ridicată și amploarea deosebită a acestui fenomen infracțional, starea ridicată de pericol pe care astfel de activități le generează, condiții în care se impune din partea autorităților judiciare adoptate unei atitudini ferme în vederea diminuării acestui fenomen.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune.
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a măsurii arestării preventive.
Astfel, se reține în fapt că, în cursul lunii mai 2008, prezentându-se drept colecționar de tablouri, l-a determinat pe să-i încredințeze un număr de 11 tablouri, în valoare de aproximativ 400.000 de lei, în vederea expertizării și recondiționării pentru o eventuală vânzare. Bunurile astfel obținute au fost comercializate de inculpat direct sau prin intermediul unor case de licitații. Din cercetările efectuate în cauză rezultă că pe parcursul derulării contractului, inculpatul a menținut în eroare partea vătămată, afirmând în mod mincinos că bunurile sunt predate spre evaluare sau recondiționare, deși acesta le-a oferit spre vânzare unor case de licitații, tablourile fiind depuse la Casa de către.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că instanța de fond a luat față de inculpatul recurent cea mai gravă măsură preventivă, întrucât - în cauză - sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de dispozițiile art.148 alin.1 Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa (art.143 C.P.P.), iar cea de-a doua condiție este îndeplinită, de asemenea, în sensul că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit.f C.P.P.); în plus, inculpatul recurent a comis cu intenție o nouă infracțiune (art.148 lit.d C.P.P.).
Așadar, ca și prima instanță, Curtea constată - antamând probatoriile în cele ce preced - că există suficiente indicii (ce pot fi caracterizate ca temeinice), ce conduc la suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 din Codul penal.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, este de observat că, în cazul inculpatului recurent, acest gen de pericol este pus în evidență, în principal, de împrejurarea că acesta a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție, perseverența sa infracțională, tendința de specializare în săvârșirea de fapte penale relevă un risc crescut de reluare a acestor practici, în cazul în care ar fi lăsat în libertate.
În plus, în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care inculpatul îl prezintă, se mai adaugă gravitatea faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, modul laborios și organizat în care a conceput săvârșirea faptei, dar și urmarea produsă.
Criticile invocate în apărare vizând probele, insuficiența sau chiar inexistența probelor certe de vinovăție, greșita încadrare juridică a faptei față de prejudiciul creat, nu pot fi primite de C, întrucât ele se referă la probleme de fond - pe de o parte, iar - pe de altă parte - pentru instituirea măsurii arestării preventive este suficient să existe doar indicii temeinice și, astfel cum a reținut și instanța de fond și cum s-a arătat mai sus - acestea rezultă din probatoriul administrat până în prezent în cauză.
Referitor la acest aspect, trebuie relevat faptul că instanța - în acest cadru procesual - trebuie doar să antameze probele care demonstrează existența indiciilor temeinice, neavând abilitarea de a le analiza; de altfel, Curtea Europeană a arătat, în nenumărate rânduri că gradul de certitudine oferit de probele ce fundamentează o hotărâre referitoare la măsura arestării preventive nu se cere a fi egal cu cel existent la momentul soluționării pe fond a cauzei (cazul Murray contra Angliei 23.1994).
Cu privire la circumstanțele invocate în favoare, Curtea arară că acestea apar mai mult ca fiind în defavoare, reținând că, la data comiterii faptei, inculpatul avea vârsta de 51 de ani, are studii superioare, însă nu are ocupație și, în plus, este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că inculpatul era capabil să conștientizeze - mai ales la vârsta sa - că obținerea de venituri necesare traiului trebuie să se facă prin muncă.
În același context, față de starea precară de sănătate invocată de recurent, drept motiv al faptului că lăsarea sa în libertate nu ar constitui pericol concret pentru ordinea publică, din actele medicale depuse la dosar, Curtea constată că acestea sunt anterioare comiterii presupusei fapte și, dacă nici boala nu l-a determinat să fie cinstit, aceasta nu îl poate împiedica nici să răspundă pentru faptele sale
În plus, complexitatea cauzei, numărul mare acte ce urmează a fi îndeplinite, posibilitatea că ar putea exista riscul distrugerii de probe, reclamă menținerea în arest a acestui inculpat și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-).
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-II.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
