Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 392/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2572/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.392/
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-inculpați, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărători aleși și, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărători aleși - și, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar și, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărători aleși și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de împrejurarea că inculpatul este asistat de apărători aleși, urmând ca potrivit art.171 C.P.P. să înceteze delegația de asistență juridică pentru apărătorul din oficiu - avocat, din cadrul Baroului
Apărător ales al inculpatului - avocat solicită a depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii formulate de apărător cu privire la depunerea de acte în circumstanțiere și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, le încuviințează, și administrează proba, înscrisurile fiind atașate la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor:
Apărător ales al inculpatului - avocat arată că recursul este formulat împotriva încheierii din data de 3.11.2009, pronunțat de Tribunalul București - Secția I Penală, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri oficiale și complicitate la înșelăciune.
Arată că în motivarea încheierii recurate, față de inculpatul, în baza art.148 lit.c și f C.P.P. se reține că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsat în libertate ar mai comite alte infracțiuni. Consideră că Parchetul nu a motivat reținerea în sarcina inculpatului a dispozițiilor prev. de art.148 lit.c C.P.P. iar față de prev. art.148 lit. C.P.P. arată că singura infracțiune care ar fi mai mare de 4 ani, este complicitatea la înșelăciune. Autorul acestei infracțiuni, cumnatului inculpatului, este în stare de libertate. Susține că nu sunt dovedite aspectele privind infracțiunea de înșelăciune, dar mai ales a infracțiunii de complicitate, având în vedere că inculpatul doar a trimis un broker la data de 20.09.2009, la cumnatul său, pentru a-i întocmi o poliță de asigurare.
În ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina acestui inculpat, respectiv infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în înscrisuri oficiale, susține că, potrivit proceselor verbale încheiate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, nu s-au găsit obiecte care să conducă la falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată sau a celor oficiale.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar starea de sănătatea a sa și a soției sale este precară.
În concluzie, față de aspectele învederate mai sus, solicită casarea încheierii atacate și să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Apărător ales al inculpatului - avocat, având cuvântul, arată că inculpatul este angajat ca agent de vânzări la o societate internațională, efectua în mod legal anumite comisioane, astfel că dispozițiile legale prev. de art.148 lit.c C.P.P. sunt reținute în mod eronat în sarcina inculpatului. Încadrarea juridică este stabilită în mod greșit, putând fi vorba, cel mult, despre o complicitate la o tentativă la înșelăciune. Învederează instanței că inculpatul are un loc de muncă, starea sa de sănătate este precară și are în întreținere doi copii minori.
Solicită casarea încheierii recurate și să se dispune cercetarea în stare de libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu cea a obligării de a nu părăsii țara sau localitatea.
Apărător ales al inculpatului - avocat, având cuvântul, arată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.148 lit.b și f C.P.P. astfel că propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive nu este justificată. Solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei, nu există nici un indiciu sau alte date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului. Din declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, rezultă atitudinea sinceră a acestuia, iar în ceea ce privește influențarea unui martor sau a unei părți, ori distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloace materiale de proba, acest lucru este ne este posibil, deoarece probele administrate până în prezent sunt următoarele: declarațiile martorilor, declarațiilor învinuiților și inculpaților, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice în mediul ambiental. Cu privire la aplicarea art.148 lit.f C.P.P. apreciază că nu există nici o probă din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului, nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunile pentru care este cercetat, nu sunt infracțiuni de violență, și chiar dacă există indicii temeinice în sensul art.68/1 C.P.P. consideră că măsura arestării preventive este excesivă, în condițiile în care inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție consacrată în art.5/2 În C.P.P. prezenta cauză, măsura arestării preventive, este disproporționată vis a vis de faptele imputate inculpatului, or, potrivit art.136 al.8 C.P.P. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, se sănătate, vârstă, antecedente penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Solicită a se avea în vedere că inculpatul, are 23 de ani, nu are antecedente penale, este polițist. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și înlocuirea acestei măsuri cu măsura prevăzută de art.145 C.P.P.- a obligării de a nu părăsii localitatea.
Apărător ales al inculpatului - avocat -, având cuvântul, arată că în motivarea instanței de fond, s-a reținut că "în raport de natura și gravitatea faptelor, circumstanțelor reale și personale ale inculpaților, rezultă că lăsarea lor în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică." Față de această împrejurare Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reafirmat ca menținerea unei persoane in stare de arest doar pe baza gravitații faptei (in cazul de fata art. 257 Cp. rap. la art.7 alin 3 din Legea nr.78/2000) de care este acuzata, nu este compatibila cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care impune ca autoritățile să justifice in mod convingător măsura arestării preventive si pe alte rațiuni concrete si de asemenea să ia in calcul si alte masuri preventive alternative arestării.
Tribunalul București prin încheiere, susține ca "in lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publica, la aprecierea acesteia, instanța are in vedere natura infracțiunilor".
Având in vedere această lacună a legiuitorului, totuși n practica înaltei Curți de Casație si Justiție s-a acreditat ideea ca o interpretare a dispozițiilor art. 148 lit.f p Cod Penal - in sensul aprecierii gradului de complexitate al faptei, frecventa comiterii unor fapte penale, pericolul social concret al infracțiunii, datele privind persoana inculpatului si altele - s-ar abate de la interesul strict, riguros al acestor prevederi si pot da naștere la arbitru, situații inadmisibile atunci când este vorba despre o măsura restrictiva de libertate.
Tot Înalta Curte de Casație și Justiție a mai susținut că pericol concret pentru ordinea publica, care justifica arestarea, trebuie demonstrat prin existenta la dosarul cauzei a unor probe din care sa rezulte, fara putința de tăgada, ca o intreaga colectivitate este pusa in pericol prin lăsarea in libertate a infractorului.
In susținerea acestui pericol social concret ar fi trebuit să se aibă în vedere: trecutul infracțional - daca exista, mediul familial si social, nivelul instrucției școlare si al pregătirii profesionale și cel mai important comportamentul persoanei înainte si după săvârșirea infracțiunii.
Față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut și a regretat faptele pe care le-a comis, apreciază că nu este un pericol pentru ordinea publică iar lăsarea acestuia în libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Apărător ales al inculpatului, având cuvântul, arată că în sarcina acestui inculpat, Parchetul a reținut 4 infracțiuni, printre care complicitatea la înșelăciune și tăinuirea. Cu privire la complicitatea la înșelăciune, este vorba despre împrejurarea că urmare a faptei sale, un autoturism nu a mai fost declarat la organul fiscal pentru calcul și plata impozitului aferent, fiind un termen de 1 an de zile, pentru a declara acest autoturism. Infracțiunea de tăinuire rezultă dintr-o singură convorbire din care rezultă că ar fi falsificat un certificat de înmatriculare, prejudiciul acestor fapte fiind de aproximativ 80 lei. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este administratorul unei firme care funcționează de 10 ani de zile.
Al doilea apărător ales al inculpatului - avocat, critică încheierea instanței de fond, pentru modul în care se reține faptul că lăsarea inculpatului în libertate, prezintă pericol social public. Tribunalul București, arată în încheierea recurată că "Instanța apreciază ca, la acest moment procesual, exista indicii care sa suscite bănuiala ca inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penala.din care rezulta presupunerea ca inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați" Plecând de la un asemenea raționament, pe cale de logica juridica, se poate afirma această concluzie a Tribunalului București este greșită, în sensul că pe cale de logică juridică, nu se poate pleca de la o sentimentul care suscită bănuiala și presupunerea că s-ar fi săvârșit o faptă penală, pentru a ajunge la concluzia că inculpatul, lăsat în libertate, reprezintă un pericol social concret.
In susținerea argumentelor și a motivelor, instanța de fond invoca inclusiv jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului, în speță, cauza Brogan si Murray Marii Britanii, arătând ca in conformitate cu art.5 parag. 1 lit. c din Convenție, autoritățile nu trebuie sa dispună de probe suficiente inca din momentul acuzării.
În realitate, această cauză Brogan si alții Marii Britanii, de fapt nu este îndreptată contra Marii Britanii, ci contra Irlandei de Nord, fiind vorba despre o situație excepțională, in sensul ca in perioada anilor 1984, în Irlanda de Nord exista un război civil de foarte mulți ani de zile. Brogan si alții, au fost arestați pentru 5 zile și 11 ore, dar pentru apartenența lor la organizația terorista si acuzați de acte de terorism soldate cu victime omenești. Situația de fapt din acea cauză nu poate fi transpusă pe situația de fapt existentă în prezenta cauză. Apreciază că în mod greșit instanța de fond și-a susținut soluția admiterii propunerii Parchetului măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pe de altă parte, legea procesual penală impune ca pericolul pentru ordinea publică care justifică arestarea, trebuie să fie complet, trebuie constat în concret și dovedit prin probe și să nu lase loc aspectelor de presupunere, astfel cum se încearcă de instanța de fond, în motivarea încheierii. În această situație, invocă decizia penală nr.650/R/2003 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, a statuat prin încheierea nr. 304/2005 din dosarul 338/2005 că "luarea măsurii arestării preventive este condiționata de îndeplinirea cumulativa a trei condiții, conform art. 143 si art. 148.C.P.P. intre care si cea privind existenta probelor din care sa rezulte cel puțin unul din cazurile prevăzute de art. 148.C.P.P.".
În privința infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, arată că la sediul firmei inculpatului, nu s-au găsit acte în formă autentică, ci doar acte în copie. În privința infracțiunii de tăinuire, arată cu există nici un bun mobil care să fi putut fi tăinuit și care să constituie obiectul material al infracțiunii. Din probele aflate din probele aflate la dosar cu referire la infracțiunea de înșelăciune, lipsește cu desăvârșire același obiect material al infracțiunii in sensul ca nu exista bunuri mobile sau imobile si nici înscrisuri cu valoare patrimoniala care sa eventual la concluzia inducerii in eroare a unei anumite persoane care nici nu exista. Învederează practica Curții de APEL BUCUREȘTI, constantă în a considera că pericolul public trebuie evaluat în concret, pe bază de probe.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are 2 copii minori și este singurul întreținător al familiei.
Față de aspectele învederate, in baza prev. art. 385/15 pct. 2 lit. d cu C.P.P. referire la art. 143/3 al. 7.C.P.P., solicită admiterea recursului și casarea încheierii atacate, in sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului si punerea de îndată in libertate întrucât nu mai este arestat in alta cauza, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu ce a obligării de a nu părăsii localitatea.
Apărător ales al inculpatului, având cuvântul, achiesează la concluziile antevorbitorilor săi, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond să se revoce măsura arestării preventive și inculpatul sentința penală fie judecat în stare de libertate, având în vedere și circumstanțele atenuante ale acestuia: nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, are un domiciliu stabil iar soția acestuia este grav bolnavă. În subsidiar, în măsura în care instanța apreciază că se impune aplicare unei alte măsuri, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsii localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de către inculpați, întrucât în mod corect prima instanță a constat că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prescrise de lege pentru a putea lua această măsură preventivă pentru inculpați, respectiv art.136, 143 și 148.
C.P.P.În ceea ce privește condiția prev. de art.143 C.P.P. solicită a se avea în vedere că în mod corect, prima instanță, plecând de la premisa corectă, că în această fază, la momentul luării acestei măsuri preventive, nu sunt necesare existența unor probe solide care ar putea fi apte să conducă la o condamnare, ci sunt necesare numai niște indicii temeinice care să facă rezonabilă presupunerea că cei patru inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, a constatat existența acestui temei juridic.
În ceea ce privește existența condițiilor prev. de art. 148.C.P.P. în mod corect, prima instanța a constat că în ceea ce îl privește pe inculpatul sunt incidente în cauză temeiurile prev. la art.148 lit.b și f C.P.P. iar în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, sunt incidente temeiurile prev. de art.148 lit. f Inculpatul C.P.P., pe lângă calitatea acestuia de polițist - în virtutea căreia săvârșit și infracțiunea de trafic de influență, a încercat ulterior inițierii procesului penal, să determine pe martorii denunțători, să depună mărturie mincinoasă în prezenta cauză. Prin simplul fapt al reținerii în sarcina sa a infracțiunii prev. de art.261 Cod Penal, se poate constata incidența în cauză a temeiului prev. de art.148 lit.b.C.P.P. Referitor la cei patru inculpați, în ceea ce privește art.148 lit.f C.P.P. arată că însăși natura infracțiunilor ce le-a fost reținute în sarcina acestora, modalitatea concretă și organizată în care au acționat, falsificarea și folosirea de înscrisuri oficiale în mod repetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în forma autoratului și respectiv a complicității, justifică această măsură, având în vedere și frecvența cu care sunt săvârșite asemenea infracțiuni: acțiuni de inducere în eroare în ceea ce privește legala încheiere a unor contracte de asigurare, cât și de legala circulație a unor autoturisme pe drumurile publice, din punct de vedere al înmatriculării cât și din punctul de vedere al verificărilor tehnice la Inspecția Tehnică.
Din toate aceste puncte de vedere, instanța de fond a analizat concret situația fiecărui inculpat reținut în prezenta cauză, și analizând aceste aspecte și potrivit art.136 C.P.P. a constat, în mod corect, că singura măsură preventivă justă să asigure scopul său, este măsura arestării preventive.
Apărătorii aleși ai inculpaților și depun concluzii scrise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie judecat în stare de libertate, având grave probleme de sănătate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de către apărători, regretă cele întâmplate și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de către apărători, regretă cele întâmplate. De asemenea mai arată că foarte multe acuzații au la bază interceptări telefonice, care au fost deturnate ca sens de către acuzare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorilor săi, regretă ceea ce s-a întâmplat și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pe o perioadă de 29 de zile, calculată începând cu data de 03.11.2009.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursurile sunt nefondate.
Prin ordonanța din data de 02.11.2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus reținerea, pe o perioadă de 24 de ore, a inculpaților, și.
În fapt, pentru inculpatul,s-a reținut că a primit de la martorii-denunțători și - suma de 2700 de euro și actele originale ale autoutilitarei marca Volkswagen LT 28, aparținând denunțătorilor, pentru a se ocupa de înmatricularea acesteia, pretinzând că are relații în poliție, acte pe care le-a remis numitului, iar la data de 24.06.2009 i-a îndemnat pe martorii și - să facă afirmații mincinoase în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul a procurat documentele necesare falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare, folosite de către numitul G, pentru înmatricularea autoturismului marca Volkswagen LT 28 și a procurat folosul de 2700 de euro, de la martorii-denunțători și -, ce a fost împărțit ulterior între participanții la săvârșirea infracțiunii.
Pentru inculpatul, s-a reținut că 1-a ajutat pe învinuitul să obțină de la martorii-denunțători și - suma de 2700 de euro și actele originale ale autoutilitarei marca Volkswagen LT 28, pentru a se ocupa de înmatricularea acesteia, acte pe care le-a remis unor persoane neidentificate în vederea falsificării documentelor necesare înmatriculării, fiind persoana de legătură a învinuitului care se ocupa de falsificarea documentelor și de depunerea dosarului de înmatriculare, printr-un intermediar ( G), dându-i acestuia din urmă înscrisurile contrafăcute pentru a fi folosite la înmatricularea autoutilitarei marca Volkswagen LT 28, precum și dovada de achitare a taxei de poluare pentru autoutilitară, în vederea depunerii la. participând totodată la împărțirea folosului obținut( suma de 2700 de euro primită de la martorii denunțători); că a primit o sumă de bani și actele originale ale autoturismului marca "Peugeot 406", cu număr B-82-, de la numitul G, acte pe care le-a remis unor persoane neidentificate în vederea falsificării documentelor necesare facilitării înmatriculării, înscrisurile contrafăcute, reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare, fiind remise învinuitului G, pentru a fi folosite la înmatricularea autoturismului marca Peugeot 406, pentru inducerea în eroare a și crearea unei pagube bugetului de stat; că a contrafăcut certificatul de înmatriculare al autoturismului marca BMW, model 320 3C, cu nr. B-32-, la instigarea numitului - și că, la datele de 07.07.2009, 21.07.2009, 30.07.2009, 11.09.2009, a vândut unor persoane diferite folii transparente reprezentând dovada efectuării inspecției tehnice periodicef ).
Pentru inculpatul, s-a reținut că, la data de 18.09.2009, inculpatul a falsificat o procură privind autoturismul marca Audi A4, cu număr de înmatriculare B-08-; a contrafăcut cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca Mercedes-Benz ML 320 CDI, cu seria de șasiu -A-, care figurează în baza de date a Interpol și ca fiind sustras din B, din data de 13.04.2009, înlesnind astfel vânzarea acestuia; că, în data de 04.08.2009, a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca Citroen 230 cu acte false, pe numele III, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul și plata impozitului aferent, cauzând astfel o pagubă bugetului local și că, în data de 04.08.2009, a falsificat un înscris ce dovedea transferul de proprietate al autoturismului marca Citroen 230 către III.
Pentru inculpatul, s-a reținut că, la data de 23.09.2009, inculpatul a contrafăcut, la cererea unei persoane neidentificate, un înscris de înstrăinare a unui autoturism, pe care a aplicat o ștampilă falsă cu amprenta SRL; că a falsificat o rovignetă și factura fiscala aferentă acesteia, pentru autoturismul înmatriculat sub numărul B-33-; că, în data de 20.09.2009, 1-a ajutat pe cumnatul său, numitul G să încheie o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu o dată anterioară, întrucât acesta din urmă fusese implicat într-un accident auto, cauzând astfel o pagubă societății de asigurare; că, în data de 04.08.2009, a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca Citroen 230 cu acte false, pe numele III, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul și plata impozitului aferent, cauzând astfel o pagubă bugetului local; a plăsmuit un certificat de atestare fiscală de B, certificat ce a fost ulterior folosit pentru înmatricularea unui autoturism; l-a ajutat pe învinuitul să înstrăineze un autoturism care fusese anterior înmatriculat cu acte false (nu a fost declarat la organul fiscal pentru calcularea și plata impozitului) și că a aplicat pe fișa de înmatriculare a unui autoturism, aparținând numitului o viză falsă de scoatere din evidență și o impresiune a unei ștampile false cu amprenta Direcției de Taxe și Impozite Locale sector 2.
Există date și indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind probele administrate până în prezente, respectiv: declarații martori, declarațiile învinuiților/inculpaților, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental interceptate și înregistrare în prezenta cauză, înregistrări de imagini, procese verbale de percheziții, verificări făcute la direcțiile de impozite și taxe locale precum și la trezoreriile locale, dosarele de înmatriculare ale autoturismelor vizate de prezenta cauză, procese verbale de identificare ale învinuiților și inculpaților, procese verbale de verificare în bazele de date ale a autoturismelor ce privesc prezenta cauză.
Tot astfel, s-a constatat că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală, existând date că inculpatul a început să îi determine pe martorii - denunțători și să facă afirmații mincinoase în prezenta cauză. Astfel inculpatul i-a sfătuit pe cei doi să declare, în fața anchetatorilor, că autoutilitara marca Volkswagen L, ce le aparținea, a fost înmatriculată de persoane necunoscute ce le vânduse vehiculul.
De asemenea, s-a constatat că inculpații, și se află în situația prev. de art. 148 lit. c Cod procedură penală, existând date că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni.
Nu în ultimul rând s-a constatat că toți cei patru inculpați se află în situația prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru o parte din infracțiunile pentru care sunt cercetați legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de sănătate a inculpaților nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării preventive, nefiind depuse acte medicale privind gravitatea deosebită a afecțiunilor de care ar suferi aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul și la 50 lei reprezentând onorariu avocat oficiu - avansat din fondul Ministerului Justiției, delegație ce a încetat la angajarea avocatului ales de către inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./17.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Stan Mustață, Mihai
