Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 4/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Încheierea nr.4/ Dosar nr-
Ședința Camerei de Consiliu din 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef serviciu - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, privind arestarea preventivă a inculpaților, G și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, prev. de art.194 alin.1 Cod penal, raportat la art.131din Legea nr.78/2000 și de lipsire de libertate, prev. de art.189 alin.1 Cod penal.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul G în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat și avocat, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat și avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului ales, avocat să ia legătura cu inculpatul arestat.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, G și solicită acordarea unui termen de judecată pentru a putea face o apărare corectă și pertinentă.
Avocat pentru inculpatul solicită acordarea unui termen pentru a putea studia dosarul.
Avocat pentru inculpații și nu se opune amânării cauzei, apreciind cererea formulată ca fiind întemeiată.
Avocat pentru inculpații, și achiesează la cererea formulată de colegilor săi.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază cererile ca fiind legale și admisibile, sens în care solicită admiterea cererii și acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța apreciază că solicitarea formulată de apărare este justificată în raport de împrejurarea că dosarul le-a fost pus la dispoziție numai cu circa o J de oră înainte de începerea ședinței de judecată, motiv pentru care suspendă judecarea cauzei până la ora 10,30.
Cu ocazia reluării cauzei, la apelul nominal se constată prezența acelorași părți ca la prima strigare.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție aspectul legat de competența sesizării acestei instanțe.
Este adevărat că, pe de o parte, în raport de prevederile referitoare la competența generală a Curților de Apel, dat fiind că în cauză este pusă sub învinuire o persoană care are calitate de notar public, Curtea de Apel Brașov este competentă sub acest aspect, ca primă instanță.
Pe de altă parte însă, există o problemă legată de competența Direcției Naționale Anticorupție de sesiza curtea cu judecarea acestei propuneri.
Potrivit prev. art.13 din OUG nr.43 din 2002 sunt indicate criteriile care atrag competența Direcției Naționale Anticorupție.
În aceste condiții, instanța solicită reprezentantului DNA să indice care consideră că este criteriul care atrage competența acestui organ de urmărire penală în desfășurarea urmării penale în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit art.13 din OUG 43/2000, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție - infracțiune prev. de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu modificările și completările ulterioare săvârșite în următoarele condiții: lit.a, teza finală, respectiv indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul a 10.000 Euro.
Este adevărat că se poate interpreta că legiuitorul a vrut să prevadă că doar infracțiunile de corupție prev. în Legea nr.78/2000, secțiunea a II-a unde sunt indicate infracțiunile de corupție și unde nu se regăsește art.131, dacă privim din acest punct de vedere.
Consideră însă că textul de lege nu poate fi interpretat în acest fel, pentru că legiuitorul a spus foarte clar, în momentul în care a dispus cu privire la competența DNA, că se referă la infracțiunile prev. de Legea nr.78/2000 și, din formularea textului, consideră că nu ar fi limitată competența DNA-ului numai atunci când obiectul cauzei este o infracțiune de corupție.
Pe de altă parte, practica instanțelor a fost și este foarte constantă cu privire la acest aspect pentru că, dacă privim la art.13 lit.b din ordonanță, ar însemna că persoanele care sunt indicate în această categorie ar fi vizate numai pentru infracțiuni de corupție, or sunt condamnări definitive ale persoanelor care au săvârșit fapte asimilate infracțiunilor de corupție, ocupând această calitatea de ofițeri, etc.
Pentru aceste motive, consideră că Direcția Națională Anticorupție este competentă pentru a soluționa această cauză.
Avocat având cuvântul pentru inculpații, G și arată că foarte multe chestiuni ce țin de competența acestor structuri specializate creează confuzii în fața instanțelor de judecată. În opinia sa, Direcția Națională Anticorupție nu este competentă să instrumenteze această cauză, față de faptele cu care este sesizată și mai ales prejudiciul pretins că s-ar fi creat prin săvârșirea infracțiunii. Apreciază că, în cauză, competența ar fi revenit altui parchet și nu Parchetului Național Anticorupție.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, și consideră că nu este competentă Direcția Națională Anticorupție pentru instrumentarea acestei cauze. S-a făcut referire de către reprezentantul parchetului la existența unei pagube materiale mai mari de 200 mii euro - art.131lit.a din OUG nr.43/2002, dar după aceea s-a renunțat la acest criteriu când s-a contestat competența la parchet.
Arată că trebuie să ne referim strict la acea interpretare care are în vedere in fracțiunile de corupție, fără a intra în această categorie și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție, pentru că în Legea nr.78 se face o distincție. Textul spune clar că "obiectul infracțiunii de corupție este mai mare de 10 mii euro", iar legiuitorul s-a gândit la infracțiunile de dare, luare de mită.
Avocat pentru inculpații și consideră că Direcția Națională Anticorupție nu este competentă pentru a efectua urmărirea penală în cauză. A se observa că inculpatul a formulat prin alt apărător o cerere prin care invoca excepția de necompetență soluționată de procuror prin respingerea acesteia. În opinia sa, aceste aspecte nu fac decât să alimenteze îndoiala că ar fi competent.
Avocat pentru inculpatul, față de aspectele invocate de instanță din oficiu, consideră că aceasta urmează a fi admisă întrucât pe lângă aceste aspecte invocate, trebuie avute în vedere că nu sunt aplicabile nici prevederile Legii 78/2000, întrucât în cauză nici una dintre persoanele implicate în acest dosar nu fac parte dintre persoanele prev. în art.1 din Legea 78 pentru a putea fi aplicabil art.131din OUG 43/2002.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției și respingerea propunerii de arestare preventivă.
În replică, reprezentantul parchetului arată că la dosar există documente din care rezultă aplicarea prevederilor art.1 din Legea nr.78/2000. Există trei inculpați în cauză pentru care se aplică acest articol.
Primul este notarul public implicat în această faptă. Este adevărat că el, din competența direcției ca persoană indicată la art.131alin1 lit.b din OUG este scos, însă art.1 din Legea 78/2000 prevede că orice alte persoane fizice - în condițiile prevăzute de lege.
Dacă este vreo îndoială, deși mai trebuie cercetată, asupra calității inculpatului ca și funcție de conducere într-un partid, în privința inculpatului rezultă clar funcția de conducere peplan local. Se poate vedea foarte clar din registrul partidelor politice și această calitate a acestuia. Acestuia i se aplică art.1 lit. din Legea 78/2000.
Inculpatul, având cuvântul, arată că a fost primul care s-a sesizat în ceea ce privește calitatea sa personală și a depus la parchet o cerere prin care a arătat că DNA nu este competentă să facă urmărirea penală.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.
Inculpatul, arată că a fost într-adevăr delegat de către B, dar numai pe o perioadă de 4 luni de zile, după demiterea președintelui pentru a se ocupa de restructurarea partidului.
Inculpatul G, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.
1.Constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov a sesizat instanța cu propunerea de arestare preventivă a inculpaților, G și, pentru infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin.1 Cod penal, raportat la art. 131Din Legea 78/2000 și de art. 189 alin.1 Cod penal, primul dintre inculpați în calitate de autor al primei infracțiuni și instigator la cea de a doua, iar ceilalți inculpați ca autori la infracțiunea de lipsire de liberate și complici la infracțiunea de șantaj.
Propunerea s-a bazat pe dispozițiile art. 136 alin. 5, art. 146 și art. 148 alin. 1 lit. b, d și f, Cod procedură penală, pentru inc. și art. 148 alin.1 lit. Cod procedură penală, pentru ceilalți inculpați.
2. Înainte de examinarea propunerii, în conformitate cu prevederile art. 300 Cod procedură penală, curtea a procedat la verificarea regularității actului de sesizare și respectiv a competenței organului de urmărire penală care a formulat propunerea, aspect pe care l-a pus și în discuția părților.
Potrivit art. 3 alin.1 lit. a, din Ordonanța de Urgență nr. 43/2002, așa cum a fost completată și modificată, Direcția Națională Anticorupție are ca principală atribuție efectuarea urmării penale pentru infracțiunile de corupție prevăzute în Legea 78/2000, dar numai acele fapte care îi sunt date în competență în condițiile stabilite de art. 13 din Ordonanța de Urgență nr. 43/2002.
În prezenta cauză, organul de urmărire penală a reținut în încadrarea juridică a infracțiunii de șantaj și aplicarea art. 131Din Legea 78/2000. Fiind aplicabile prevederile Legii 78/2000, s-a considerat că este atrasă competența materială a Direcției Naționale Anticorupție, deoarece în cauză mai există și un alt inculpat, care are calitatea de notar public și care a fost pus sub acuzare pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 194 alin.1 Cod penal, raportat la art. 131din Legea 78/2000. S-a apreciat că acestuia îi sunt aplicabile prevederile Legii 78/2000, respectiv art. 1 lit.g, coroborate cu dispozițiile art.2. De asemenea, s-a mai reținut că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. f din Legea 78/2000.
Este de observat însă că reținerea săvârșirii unor infracțiuni prevăzute în legea 78/2000 constituie o condiție-premisă, necesară dar nu suficientă pentru fi atrasă competența materială a Direcției Naționale Anticorupție, fiind obligatoriu să existe și una dintre ipotezele - limitativ prevăzute de lege - arătate în art.13 din OUG 43/2002, fie cele din alin. 1 lit. a, care condiționează atragerea competenței de cauzarea unor anume consecințe sau de o anumită valoare a banilor sau bunurilor care formează obiectul infracțiunii de corupție, fie cele de la alin.1 lit. b, care au în vedere o anumită calitate a celor care au comis astfel de infracțiuni. Nici unul dintre inculpații din cauză nu au o astfel de calitate.
Curtea a pus în discuție acest aspect, iar reprezentantul a precizat că în prezenta cauză competența le este atrasă de ipoteza prevăzută art. 13 alin.1 lit.1, teza finală, și anume aceea că, indiferent de calitatea persoanelor care au comis faptele " valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro", iar suma de bani care a format obiectul tranzacției de la care a pornit săvârșirea infracțiunilor era de 45.000 euro, sumă dată de inculpatul părții vătămate.
Această interpretare dată de organul de urmărire penală textului de lege care stabilește competența este greșită.
În primul rând, trebuie subliniat că dispozițiile legale care se referă la stabilirea competenței materiale sunt de strictă interpretare, ne fiind permisă nici o adăugare ori interpretare extensivă.
În al doilea rând, trebuie subliniat că, în timp ce în denumirea Legii 78/2000 se folosește sintagma generală de "fapte de corupție", pentru toate faptele incriminate în cuprinsul legii, în capitolul 3, sunt reglementate distinct, trei categorii de infracțiuni: secțiunea a 2- aInfracțiuni de corupție, secțiunea a 3-aInfracțiuni asimilate infracțiunilor de corupțieși secțiunea a 4-aInfracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție.
Așadar, chiar dacă legea se referă, în întregul ei, la fapte de corupție, infracțiunile de corupție sunt numai cele arătate în cap.3, secțiunea a 2-a, în timp ce infracțiunea prevăzută de art.131din Legea 78/2000, care a fost reținută în cauză, se află în secțiunea a 3-a, adică infracțiuniasimilatecelor de corupție.
Or, în art. 13 alin.1 lit.a, teza finală, din OUG 43/2002, textul invocat de organul de urmărire penală se referă anume la infracțiunile de corupție, respectivvaloarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro.
Această formulare are în vedere numai infracțiunile din secțiunea a 2-a, concluzie care se desprinde și din referirea care se face la banii sau bunurile care formează obiectul specific al infracțiunilor de corupție (dare de mită, luare de mită, etc.).
Pentru infracțiunile din celelalte secțiuni sunt aplicabile, după caz, celelalte ipoteze ale art. 13 alin.1 lit.a din OUG nr. 43/2002, respectivau cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice, situații în care nu mai este vorba despre obiectul unei infracțiuni de corupție ci de alte consecințe care - ipotetic - pot fi cauzate de oricare dintre infracțiunile înscrise în prevederile Legii 78/2000.
Pe cale de consecință, în speță fiind vorba despre săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, în condițiile art. 194 Cod penal și art. 131din Legea 78/2000, valoarea fiind de 45.000 euro, se constată că nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin.1 din OUG 43/2002, nici în ceea ce privește ipoteze de la lit. - consecințe sau valoare - și nici pentru ipotezele de la lit.b, nici unul dintre inculpați ne având nici una dintre calitățile limitativ arătate acolo.
3. Curtea constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov nu are competență materială să desfășoare urmărirea penală în prezenta cauză și, pe cale de consecință, actul de sesizare al instanței, respectiv propunerea de arestare preventivă este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care urmează să fie respinsă.
Potrivit art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov, privind arestarea preventivă a inculpaților, G și, pentru infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin.1 Cod penal, raportat la art. 131Din Legea 78/2000 și de art. 189 alin.1 Cod penal.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
PROCES VERBAL
Încheiat azi 6 februarie 2008
După pronunțarea soluției în ședință publică, reprezentantul parchetului arată că înțelege să declare recurs împotriva încheierii de ședință nr.4/F din 06 februarie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
Din 06 februarie 2008.
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă facem cunoscut că prin încheierea nr.4 din 06 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Cute de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov, privind arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut la 18.01.1972, CNP -), (fiul lui și, născut la 01.08.1968, CNP -), (fiul lui și, născut la 15.09.1972, CNP -), (fiul lui și, născut în 20.04.1978, CNP -), G (fiul lui și, născut la 23.04.1966, CNP -) și (fiul lui și, născut în 29.06.1973, CNP -), pentru infracțiunile prev. de art.194 alin.1 Cod penal, raportat la art.131din Legea nr.78/2000 și de art.189 alin.1 Cod penal.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR-
Din 7 februarie 2008
CĂTRE
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- Secția penală -
Vă trimitem alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Brașov ( ce conține ___ file sigilate și numerotate)la care sunt atașate două volume ale dosarului de urmărire penală nr 51/P/2007 al Parchetului de pe lângă ICCJ - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și un plic cu un CD - RW marca - nr 9/2008, ce conține convorbiri referitoare la dosarul nr. 51/P/2007,în vederea soluționării recursului declarat de Parchetul de pe lângă ICCJ - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii nr 4/F din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr- privind pe inculpații
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu
