Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 40/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.40/2009
Ședința publică din 20 iulie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
Judecător - -
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.23/18.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales. Se prezintă avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța procedează la audierea inculpatului, declarație consemnată la dosar.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatului recurent, față de prezența apărătorului ales al acestuia din urmă solicită a se lua act de încetarea mandatului de asistență juridică obligatorie și a se face aplicarea dispozițiilor art.3 din Protocolul încheiat de UNBR cu Ministerul Justiției la data de 1.10.2008.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă.
În susținere învederează următoarele aspecte:
- DNA Serviciul Teritorial Albaa ales încadrarea juridică faptei pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, încadrare juridică pentru care nu există indicii că ar fi fost săvârșită de către acesta; cel mult în cauză se poate reține infracțiunea de primire de foloase necuvenite;
- denunțul nu poate constitui probă la dosar ci doar act de sesizare a instanței;
- în cauză nu a fost organizat flagrant de către organele judiciare ci doar înscenare;
- infracțiunea de luare de mită nu s-a consumat întrucât organele judiciare, respectiv ofițerii DNA l-au tras pe inculpat din mașină, acesta neavând posibilitatea de a-și manifesta acceptul sau refuzul cu privire la banii remiși de denunțător;
- inculpatul în prezent nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la prevederile art.79 al.4 din Legea funcționarilor publici nr.188/1999, care prevăd suspendarea din funcție a acestuia;
- nu sunt îndeplinite în cauză nici cerințele CEDO, întrucât nu există raport de proporționalizare a pericolului concret care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică și măsura preventivă aplicată acestuia;
- urmărirea penală nu ar avea de suferit cu cercetarea în libertate a inculpatul;
- în circumstanțiere precizează că inculpatul este cunoscut cu ținută morală desăvârșită, fiind numit și președinte al comisiei de disciplină în cadrul Gărzii Financiare Sibiu;
Reprezentantul DNA- Serviciul Teritorial Alba I solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr.23/18 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba Iulia în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de - Serviciul Teritorial Alba I și în consecință în baza art.149/1, 148 lit.f Cod procedură penală s-a dispus arestarea inculpatului, fiul lui și, născut la 15.07.1972 în Sibiu, jud. Sibiu, cetățean român, domiciliat în Sibiu,-, CNP - pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 18. 07.2009 până la 15.08.2009.
În considerentele încheierii penale sus arătate Tribunalul reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Inculpatul a fost reținut prin ordonanța de reținere nr. 113/P/2009 din data de 18.07.2009, pe o perioadă de 18 ore și 30 minute, până în data de 18.07.2009 ora 18,30, cu precizarea că în perioada cuprinsă între orele 18,30-24,00 din data de 17.07.2009 inculpatul a fost privat de libertate, ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediile Sibiu și respectiv DNA A
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat instanței, la ora 14 (18.07.2009) să se constate încetarea măsurii reținerii, ca urmare a deducerii perioadei cât a fost condus la sediul Poliției Sibiu și DNA A
Instanța a constatat că, potrivit procesului verbal întocmit în cauză, reținerea nu include această perioadă, aspect care este conform cu dispozițiile art.144 al.1/1 Cod procedură penală, respectiv, reținerea se calculează de la data emiterii ordonanței.
În sarcina inculpatului s-a reținut la data de 20.06.2009, în calitate de comisar al Gărzii Financiare Sibiu și funcționari publici cu atribuții de control, inculpatul împreună cu făptuitorul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au efectuat un control în din municipiul Sibiu, ocazie cu care au constatat că agentul economic SC SRL, administrat de denunțătorul desfășoară acte de comerț fără să înregistreze veniturile în casa de marcat, fapt care constituie contravenție prev. de OUG nr.28/1999. Pentru a nu întocmi proces-verbal de constatare și, implicit, sancționare a acestei contravenții, dar sancționându-l doar pentru o altă contravenție, respectiv existența unor mărfuri(vișine) fără acte de proveniență, inculpatul a pretins denunțătorului suma de 2000 lei și în baza acestei înțelegeri, în data de 17.07.2009 s-a întâlnit cu denunțătorul pentru o primi, fiind surprins în flagrant.
Această stare de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor denunțătorului cu declarațiile martorilor (filele 24,27,28) cu transcrierile interceptărilor telefonice, precum și cu procesul verbal de constatare a flagrantului.
Aspectele invocate de apărătorul inculpatului referitoare la contestarea încadrării juridice (solicitarea de schimbare a încadrării juridice), contestarea mijloacelor de probă (interceptărilor, contestarea vocii inculpatului) sunt chestiuni de fond care vor fi luate în considerare în cursul urmăririi și eventual al cercetării judecătorești.
În acest cadru procesual, limitat la verificarea condițiilor art. 148 lit.f Cod procedură penală s-a examinat existența indiciilor în baza cărora a reieșit presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a acestuia pune în pericol ordinea publică.
Schimbarea de încadrare nu o poate face judecătorul care examinează propunerea de arestare preventivă. Judecătorul care examinează propunerea de arestare preventivă verifică starea de fapt pentru conturarea indiciilor și o raportează la încadrarea în drept stabilită de procuror. Așa cum a fost conturată starea de fapt expusă mai sus, fapta inculpatului, a funcționarului cu atribuții de control, care pretinde o sumă de bani în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu și conform înțelegerii prealabile cu denunțătorul la data controlului și se întâlnește ulterior cu denunțătorul pentru a primi suma de bani, este susceptibilă de încadrare juridică stabilită de procuror, respectiv luare de mită.
În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Suprem prin decizia 5258/1972 în sensul că fapta constituie luare de mită și nu primire de foloase necuvenite atunci când funcționarul primește bani după îndeplinirea actului, dar pe baza unei înțelegeri anterioare.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică trebuie precizat că lăsarea în libertate a inculpatului care a avut calitatea de funcționar cu atribuții de control ar crea o rezonanță negativă întrucât opinia publică ar avea sentimentul că tocmai persoanele chemate să vegheze la respectarea legii sunt cele care o încalcă și oferă, o negociere pentru eludarea ei.
Împotriva încheierii penale a declarat recurs în termenul legal prev. de art.140/3 Cod procedură penală inculpatul, aducându- critici pentru nelegalitate și netemeinicie argumentate astfel:
În cauză nu rezultă în mod evident intenția inculpatului de a săvârși fapta care face obiectul acuzațiilor întrucât nu există probe certe care să lămurească pe deplin scopul întâlnirii dintre el și denunțător iar DNA Serviciul Teritorial Albaa ales încadrarea juridică faptei pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, încadrare juridică pentru care nu există indicii că ar fi fost săvârșită de către acesta, cel mult în cauză se putându-se reține infracțiunea de primire de foloase necuvenite.
- denunțul nu poate constitui probă la dosar ci doar act de sesizare a instanței;
- în cauză nu a fost organizat flagrant de către organele judiciare ci doar înscenare;
- infracțiunea de luare de mită nu s-a consumat întrucât organele judiciare, respectiv ofițerii DNA l-au tras pe inculpat din mașină, acesta neavând posibilitatea de a-și manifesta acceptul sau refuzul cu privire la banii remiși de denunțător;
- inculpatul în prezent nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la prevederile art.79 al.4 din Legea funcționarilor publici nr.188/1999, care prevăd suspendarea din funcție a acestuia;
- nu sunt îndeplinite în cauză nici cerințele CEDO, întrucât nu există raport de proporționalizare a pericolului concret pe care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică și măsura preventivă aplicată acestuia;
- urmărirea penală nu ar avea de suferit cu cercetarea în libertate a inculpatul;
- în circumstanțiere a precizat că inculpatul este cunoscut cu ținută morală desăvârșită, fiind numit și președinte al comisiei de disciplină în cadrul Gărzii Financiare Sibiu;
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La examinarea propunerii de arestare preventivă instanța este învestită să verifice dacă există probe sau indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, și dacă este oportună luarea acestei măsuri prin prisma dispozițiilor art.148
C.P.P.În cauză există probe care fac plauzibilă acuzația ce se aduce inculpatului, după cum urmează: declarațiile de martori, care se coroborează cu transcrierile interceptărilor telefonice și cu procesul verbal de constatare a flagrantului.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, contestată de inculpat, argumentele expuse în fața instanței urmează a fi reiterate în fața organului de urmărire penală, acesta fiind singurul competent să se pronunțe în sensul schimbării acesteia, în momentul procesual în care ne aflăm, faza de urmărire penală.
De asemenea, precizăm faptul că, împrejurarea că inculpatul este suspendat din funcție nu înlătură de plano pericolul pentru ordinea publică, acesta nefiind reprezentat doar de riscul ca inculpatul să săvârșească fapte similare, ci și de rezonanța negativă ce a fost generată în rândul opiniei publice de acuzația comiterii unor fapte de corupție de un funcționar cu atribuții de control.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației ce se aduce acestuia, care, conform practicii CEDO poate justifica, cel puțin pentru o perioadă, arestarea preventivă a unei persoane.
Aspecte precum comportamentul anterior exemplar al inculpatului nu constituie un motiv suficient care să determine respingerea propunerii de arestare preventivă, în condițiile în care, așa cum am arătat mai sus există probe ce justifică presupunerea că inculpatul ar fi comis infracțiunea de luare de mită prev.de art.254 alin.1,2 rap.la Cod Penal art.7 din Lg.78/2000.
În consecință, în baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.23/18.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 105 lei cheltuieli judiciare din care 25 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.23/18.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 105 lei cheltuieli judiciare din care 25 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/22.07.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Maria Elena Covaciu
