Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2597/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 406
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER - G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-inculpați G, G și împotriva Încheierii de ședință din data de 04.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat G personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar, recurentul-inculpat G personal, în stare de arest și asistat de apărător ales și recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși ai recurenților-inculpați și G solicită proba cu acte în circumstanțiere, constând într-o declarație a inculpatului în care arată că nu-și mai menține declarația dată în faza de urmărire penală și o adresă prin care se comunică că s-a format un dosar penal în urma unei plângeri formulate de.
Apărătorul ales al inculpatului G solicită de asemenea proba cu acte în circumstanțiere respectiv caracterizări și acte medicale.
Curtea după deliberare încuviințează și administrează proba cu acte în circumstanțiere.
Recurentul-inculpat G, personal arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond.
Recurentul-inculpat G personal, solicită judecarea în stare de libertate întrucât are probleme de sănătate, de asemenea arată că își menține declarațiile date în fața instanței de fond.
Recurentul-inculpat arată că își menține declarațiile date și că este nevinovat.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 04.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, având în vedere că încheierea prin care s-a dispus arestarea inculpaților nu este motivată corespunzător în ceea ce privește reținerea art. 73 lit. b Cod penal, întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul s-a dus la locul faptei în scopul producerii infracțiunii. Inculpatul s-a dus la locul faptei pentru că fiul său era în pericol, intenția sa fiind de a avea o discuție pașnică. Din convorbirile telefonice rezultă că părțile-vătămate stăteau în mașini în scopul de a interveni într-un eventual conflict. Apărătorul arată cu privire la inculpatul că acesta a fost reținut în aceiași zi, declarațiile sale au fost scoase de la dosar și a fost eliberat, spre deosebire de ceilalți inculpați care se află în stare de arest.
Din analizele efectuate la Institutul Național de Medicină Legală nu rezultă că părților-vătămate li s-a pus viața în pericol astfel cum prevede infracțiunea de omor. De asemenea în urma perchezițiilor domiciliare efectuate în cauză s-au ridicat cuțitele de bucătărie. Singurele probe fiind doar declarațiile părților vătămate.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii, solicită aplicarea dispozițiilor art. 136 Cod de Procedură penală, având în vedere și faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și aveau un loc de muncă.
Apărătorul ales pentru recurenții-inculpați și G arată că infracțiunea a avut loc pe fondul unui conflict iscat între partea-vătămată și fiul său, care a fost sechestrat și bătut de către acesta, punându-i viața în pericol.
Din actele dosarului rezultă că la întâlnirea organizată au participat și mai multe femei, întrucât scopul acestei întâlniri a fost de conciliere, însă fiind atacați, s-a produs incidentul, în urma căruia partea-vătămată a fost înjunghiat. Din probele administrate nu rezultă cine l-a înjunghiat pe acesta.
În ceea ce-l privește pe inculpatul arată că nu există nicio declarație la dosarul cauzei din care să rezulte că acesta s-a aflat la locul faptei în momentul producerii infracțiunii. Din declarațiile date în cauză, respectiv inculpații și martorii au declarat că inculpatul nu s-a aflat la locul faptei. Pentru acest motiv solicită casarea încheierii de ședință și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că era încadrat în muncă, are șase copii în întreținere și nu este cunoscut cu antecedente penale, neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea inculpatul G nu este cunoscut cu antecedente penale, intenția sa a fost de a aplana conflictul între partea-vătămată și fiul său.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și respingerea propunerii Parchetului de arestare preventivă.
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalul București, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod de Procedură penală cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de tentativă la omor calificat, nefiind îndeplinite condițiile prev de art. 148 Cod de Procedură penală.
Din declarațiile date rezultă că inculpatul a avut un conflict mai vechi cu familia, iar inculpatul G l-a rugat să se prezinte la o întâlnire cu familia părții-vătămate pentru a încerca o conciliere cu aceștia. Inculpatul s-a dus însoțit de soție și fetița sa, iar în momentul în care ajuns, conflictul deja începuse, însă a rămas pe trotuar, nu a intervenit, dar a fost lovit de către unul dintre membrii familiei, moment în care a ripostat.
Nu există la dosar nicio declarație din care să rezulte că a avut asupra sa vreo armă sau obiecte contondente. După acest incident și-a luat familia și a plecat.
Apărătorul solicită a se avea în vedere afecțiunile medicale de care suferă inculpatul.
Astfel că nu se poate susține că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și nici cele prev. de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, nefiind suficientă simpla invocare a pericolului social al faptei, având în vedre că nu există probe sau date că inculpatul ar încerca în vreun fel să influențeze sau să împieteze bunul mers al cercetării penale, sau că pus în libertate ar încerca să săvârșească fapte de același gen. Apreciază că nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Apreciază că instanța de fond nu aținut cont de prevederile art. 136 alin. 8 Cod de Procedură penală, vârsta inculpatului, afecțiunile acestuia și lipsa antecedentelor penale, având în întreținere un copil de 9 ani, și este încadrat în muncă.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București, respingerea propunerii de arestare preventivă și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că Tribunalul București în mod corect a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați față de faptul că în cauză există date și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68 ind. 1 și 143 Cod de Procedură penală care duc la concluzia că există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit f Cod de Procedură penală, având în vedere natura și modalitatea faptei pentru care sunt cercetați, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, fiind vorba de un grup de multe persoane înarmat, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce-l privește pe inculpatul G arată că a fost depusă o plângere la poliție împotriva părții-vătămate de către fiul inculpatului, din actele dosarului rezultând că G l-a contactat pe partea-vătămată în scopul de a obține o întâlnire pentru a ajunge la o înțelegere. Astfel din declarațiile martorilor audiați rezultă că la fața locului au fost 10 autoturisme cu aproximativ 30 persoane înarmate, în timp ce persoanele din grupul părții-vătămate nu erau înarmați nici nu au intervenit în conflict.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul G l-a înjunghiat cu cuțitul pe partea-vătămată, astfel cum reiese și din convorbirile telefonice purtate de către aceștia în care G spune că l-a tăiat pe partea-vătămată. În ziua următoare inculpatul le-a amenințat pe părțile vătămate cu moartea.
Referitor la inculpatul rezultă din convorbirile telefonice și din declarațiile inculpatului G rezultă că inculpatul a fost prezent și l-a înțepat cu furca pe partea-vătămată, iar din procesul-verbal de percheziție domiciliară a fost găsită furca și un cuțit.
Inculpatul a recunoscut că a participat cu concubina sa arătând că a agresat-o pe partea-vătmată lovindu-l cu pumnul, însă partea-vătămată arată că l-a lovit cu un par peste picioare.
Având în vedere că toți inculpații s-au prezentat la locul faptei într-un grup infracțional, cu intenția de a-l agresa pe partea-vătămată, fiind înarmați cu furci, topoare, bâte și au lovit părțile-vătămate în nenumărate rânduri, rezultă intenția directă de a ucide și pericolul concret pentru ordinea publică. De asemenea se rețin împotriva inculpatului G dispozițiile prev de art. 148 lit. b Cod de Procedură penală și art. 148 lit. e Cod de Procedură penală în sensul că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților-vătămate și martorilor.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpaților solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 139 ind. 1 Cod de Procedură penală și art. 136 Cod de Procedură penală.
Apărătorul ales al inculpatului G susține că inculpatul l-a lovit doar cu pumnul pe partea-vătămată, însă chiar și reținerea parchetului că inculpatul i-a aplicat o lovitură peste picioare cu un par, nu justifică intenția de a ucide.
Apărătorul ales al inculpatului G arată că declarațiile martorului sunt esențiale având în vedere că acesta este fiul său.
De asemenea partea-vătămată arată în declarați că nu știe cine l-a înjunghiat.
În ceea ce privește pe inculpatul arată că acesta nu a participat la săvârșirea faptei.
Recurentul-inculpat G, în ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat G solicită judecarea în stare de libertate, precizând că nu s-a dus la locul faptei cu intenția de a se, ci pentru a se împăca. Nu a văzut cine l-a lovit cu sabia pe partea-vătămată.
Recurentul inculpatul arată că soția sa a fost bătută de partea-vătămată, și solicită judecarea în stare de libertate având în vedere că nu a participat la săvârșirea faptei.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, G și pe o perioadă de 29 zile, de la 04.11.2009 până la 02.12.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143 și 148 lit. b, e și f Cod procedură penală în cazul inculpatului G și respectiv art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală în cazul inculpaților G și.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații G, G și, aceștia solicitând cercetarea lor în stare de libertate întrucât faptele au fost săvârșite pe fondul unui conflict petrecut între partea vătămată și fiul inculpatului G, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinându-se încheierea recurată, prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursurile sunt fondate.
Prin rezoluția din 29.10.2009 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților G, G și, iar prin ordonanța din 03.11.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acelorași inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a și i și 176 lit. b Cod procedură penală și art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 15.10.2009, în jurul orelor 22,00, în barul " " din-, a avut lor o altercație între partea vătămată "" și fiul inculpatului G, pe nume, fapt în urma căruia acesta din urmă a suferit leziuni, fiind lovit cu pumnii.
În perioada 15.10. - 17.10.2009 între inculpatul G (unchiul lui ) și partea vătămată au avut loc mai multe convorbiri telefonice în vederea stabilirii unei întâlniri între partea vătămată și familia tânărului bătut pentru a se discuta "condițiile împăcării".
La 17.10.2009, inculpatul Gas tabilit telefonic cu partea vătămată o întâlnire pentru orele 16 la terasa " ", situată în ul de foc nr. 2.
Partea vătămată a venit împreună cu vărul său, unchiul său și s-au așezat la o masă pe terasa localului; iar în afara terasei au rămas numiții, și. Aceste din urmă persoane au rămas în afara terasei în autoturismele parcate în.
După circa 40 de minute de la sosirea părților vătămate, în au sosit cei trei inculpați, însoțiți de circa 30 de persoane și au pătruns în interiorul terasei, exercitând atac asupra părților vătămate și comițând acte de agresiune asupra acestora.
a culminat cu lovirea părții vătămate de către inculpatul G cu o sabie sau baionetă, fiindu-i cauzată o leziune gravă în zona abdomenului.
Partea vătămată a fost lovită de inculpata, iar partea vătămată a fost lovită în cap de inculpatul.
Părții vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător și lovire cu și de corp plan dur, fiindu-i acordate 22-24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și leziunile respective i-au pus viața în primejdie.
Partea vătămată a fost diagnosticată la Spitalul de Urgență cu "contuzie antebraț stâng și umăr drept cu escoriații superficiale la nivelul umărului drept".
Din ansamblul probelor administrate până în prezent se conturează ideea că faptele reținute în sarcina inculpaților s-au petrecut pe fondul unui conflict preexistent și datorat faptului că partea vătămată a lovit pe numitul, fiul lui Așa cum rezultă din actul de la fila 13 dosar recurs, a depus plângere la Secția 6 Poliție din Sectorul 2 pentru incidentul a cărui victimă a fost la data de 15.10.2009, în prezent făcându-se cercetări de către organele de poliție.
Se mai reține că inculpații ca și părțile vătămate sunt tributari în comportamentul lor, etniei căreia îi aparțin.
A mai reținut prima instanță că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Se poate admite că prin gravitatea unor fapte și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot că suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
Totuși, nu asemenea raționament nu ar putea fi apreciat ca atare pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura, în mod real, ordinea publică. În afară de această situație, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, iar continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Prima instanță s-a limitat să insiste asupra gravității infracțiunilor săvârșite de inculpați.
Însă pericolul pentru ordinea publică nu poate fi dedus din gravitatea faptei săvârșite și de urmărire sale, deoarece această gravitate are drept consecință îndeplinirea primei condiții prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală și anume prevederea unui pedepse mai mari de 4 ani.
Ea nu poate fi dedusă nici din modalitatea de individualizare a pedepsei permisă de legislativ pentru infracțiunea respectivă, deoarece nu se poate anticipa o asemenea condamnare, dată fiind prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se aibă în vedere însă nu numai natura faptelor reținute în sarcina inculpaților, ci și persoana acestora.
Or, din acest punct de vedere se constată că inculpații nu au antecedente penale, având o bună conduită anterior săvârșirii faptelor.
Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO, potrivit căruia "orice persoană arestată . are dreptul să fie eliberată în cursul procedurii, punerii în libertate putând fi subordonată unei garații care să asigure prezentarea persoanei la audiere".
Elementele situației de fapt, coroborate cu aprecierile asupra pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar constitui lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea apreciază că este cazul ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă.
În atare situație, în raport cu dispozițiile art. 136 din Codul d e procedură penală referitoare la scopul și categoriile măsurilor preventive, precum și cu cele ale art. 1451din același cod, referitoare la măsura preventivă constând în "obligarea de a nu părăsi localitatea", Curtea apreciază că această din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată în continuare față de recurenții - inculpați.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de inculpații G, G și, se va casa încheierea recurată și rejudecând în fond se va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar în baza art. 139 alin. 1 rap. la art. 145 Cod procedură penală se va înlocui măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 145 alin.11și 12Cod procedură penală se vor institui în sarcina inculpaților obligațiile prev. la lit.a-d și e, iar în baza art.145 alin. 22Cod procedură penală se va atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate dacă nu sunt arestați în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În majoritate:
Admite recursurile declarate de inculpații G, G și împotriva încheierii din 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și rejudecând în fond respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 145 Cod procedură penală și art. 139 alin. 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților G, G și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea impune inculpaților respectarea următoarelor obligații:
a)să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)să se prezinte la organul de poliție în raza căruia își au inculpații domiciliile conform programelor de supraveghere întocmite de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Impune inculpaților și obligația prevăzută de art. 145 alin. 12lit. c Cod procedură penală, respectiv să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, precum și obligația prevăzută la litera "e" respectiv să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
Conform art. 1451alin. 2 cu referire la art. 145 alin. 22și alin. 3 Cod procedură penală atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcarea cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor, se poate lua, față de aceștia, măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./02.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
OPINIE SEPARATĂ
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, apreciez că în mod corect judecătorul instanței de fond a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, și G în conformitate cu art. 1491Cod procedură penală pe o perioadă de 29 zile.
Critica apărătorului inculpatului G, în sensul că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 73 lit. b Cod procedură penală, referitoare la scuza provocării este fără suport legal în condițiile în care arestarea în cursul urmăririi penale se dispune dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile de casare prev. de art. 148 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului G s-a dispus de către judecător în conformitate cu cazul prev. de art.148 lit. b, e, f Cod procedură penală, având în vedere în mod corect probele existente la dosarul cauzei.
Din raportul de expertiză medico - legală nr. A1/11756/2009 rezultă că a fost pusă în primejdie viața părții vătămate.
Împrejurarea că medicii legiști nu s-au pronunțat în sensul punerii în primejdie a vieții părții vătămate, ca urmare a leziunilor suferite în data de 17.10.2009, nu constituie un motiv de respingerea a propunerii arestării preventive a inculpatului G, cum susține apărarea.
Din probele dosarului rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la faptele imputate inculpaților, în sensul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat în diferite zone vitale ale corpului cu instrumente apte să ucidă.
Apărarea inculpatului în sensul că nu s-a aflat la locul săvârșirii faptelor este contrazisă de declarațiile părții vătămate în care arată că acesta a făcut parte dintre atacatori și că în timpul conflictului l-a înțepat de mai multe ori cu o furcă, în zona brațului drept și a șoldului stâng.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarația părții vătămate cât și cu procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, fiind incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, avute în vedere în mod corect de către judecător, odată cu arestarea preventivă a inculpaților.
De asemenea nici circumstanțele personale ale inculpatului G invocate de către apărători nu pot constitui un motiv ca acesta să fie cercetat în stare de libertate, fiind în totală contradicție cu dispozițiilor art. 148 lit. b, e, Cod procedură penală și art. 1491Cod procedură penală.
Se constată, deasemenea, că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus de către judecător în conformitate cu art. 148 lit. f Cod procedură penală, neputându-se considera că lipsa antecedentelor penale ale acestuia, constituie un motiv de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pericolul pe care inculpații G și îl prezintă pentru ordinea publică rezultă în primul rând din natura faptelor penale de tentativă la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice pentru care sunt cercetați penal, fiind întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Nefondată este și critica inculpatului G în sensul că nu sunt îndeplinite prevederile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Din probele dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Gas ăvârșit fapte penale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 681Cod procedură penală, pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 zile.
Pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică rezultă, așa cum mai sus am arătat, din natura faptelor cât și din modalitatea de săvârșire a acestora, astfel cum rezultă din probele dosarului, prin reținerea corectă a dispozițiilor art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
În raport de cele constatate opinez în sensul respingerii recursurilor declarate în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
