Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 418/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2773/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECTIA I PENALA
INCHEIEREA NR. 418
Ședința publică de la 2 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- a Penală, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat arată că nu are altceva de adăugat la declarația dată în fața judecătorului de la instanța de fond și precizează că este de acord ca asistența judiciară să-i fie asigurată de avocat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, apreciind că cercetarea penală se poate efectua și fără privarea de libertate a inculpatului, care nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință atacata, ca fiind legală și temeinică, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și în raport de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea de comitere a faptelor, în mod repetat, prejudiciul mare, precum și față de împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit fapte penale pe teritoriul Franței, astfel cum a declarat în fața instanței de fond.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a săvârșit faptele din cauza problemelor financiare, mama sa fiind grav bolnavă; precizează că nu a săvârșit - pe teritoriul României - alte fapte prevăzute de legea penală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), n baza art. 1491alin.9 Cod proc.pen. a fost admisă admite propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, pe cale de consecință, în baza art.1491alin. 10 - 12 Cod proc.pen. raportat la art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului ( fiul lui și, născut la 28.05.1968 în R, jud. N, domiciliat în mun. B,-,.l 1,.l,.l 1, sector 5, CNP -) pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27.11.2009 până la data de 25.12.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, potrivit art.1491Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului, în cursul urmăririi penale, poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală, există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală și se consideră că arestarea este în interesul urmăririi penale.
Din datele existente la dosarul cauzei, s-a reținut că sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: plângerea persoanei vătămate, declarația persoanei vătămate, declarația inculpatului, declarații de martor, proces-verbal de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare tehnico-științifică nr.-/27.11.2009 și nr.-/24.11.2009, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere.
S-a reținut că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și persoana inculpatului.
Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că nu se impune arestarea sa preventivă, întrucât lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu periclitează buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.3856alin.3 Cod procedură penală - constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, se reține că, inculpatul prezentându-se sub o identitate falsă, respectiv Osaim, a comandat și recepționat materiale pentru construcții de la, în schimbul cărora a predat o filă CEC, care, fiind introdusă ulterior la plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil. Astfel, pentru transportul din Spania al bunurilor achiziționate, învinuitul a emis către DSV o filă CEC în numele ZONE, în valoare de 74.441,05 lei, pentru care nu exista disponibil. Totodată, sub o identitate falsă, la data de 23.05.2009 a predat către o filă CEC in valoare de 563.485,77 lei în schimbul mărfii comandate de la această societate, filă CEC care introdusă la plată ulterior a fost refuzată pe motiv lipsă disponibil.
Dispozițiile art.136 alin.1 lit.d Cod procedură penală, vizează măsura arestării preventive, prin aceasta urmărindu-se asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea realizării scopului prevăzut în art.1 din același cod.
Reprezentând o excepție de la regula de bază, a desfășurării procesului penal, cu inculpatul în stare de libertate, legea procesual penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, cu referire în cauză la măsura arestării preventive, garantând astfel dreptul fundamental al persoanei la libertatea individuală, stabilit de art.23 din Constituție, de natură a răspunde exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În raport de situația expusă, se constată că, în mod corect, s-a apreciat cu privire la existența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, existând - totodată - probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, urmările produse, precum și persoana inculpatului.
Așadar, legea procesual penală impune pentru luarea măsurii, cu referire la acest caz, ca pericolul pentru ordinea publică care justifică arestarea să fie concret și acesta să rezulte fără echivoc din probe certe aflate la dosarul cauze.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că pericolul concret pentru ordinea publică a fost stabilit în baza unor probe certe, aflate la dosarul cauzei, probe ce evidențiază pericolul deosebit de ridicat, ce rezultă din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor (10-20 ani închisoare), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale (recunoscând săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul Franței, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 luni, pe data de 21 decembrie 2007), nefiind recidivist, deoarece pedeapsa aplicată nu atinge pragul minim prevăzut de 37 lit a) pen.
Potrivit art.1491Cod procedură penală, cu referire la art.151 Cod procedură penală, se constată că hotărârea instanței de fond cuprinde toate motivele ce au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă.
Dată fiind modalitatea de comitere a faptei reținute în sarcina acestuia, gravitatea faptei, urmările produse, toate acestea conduc la concluzia că, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar induce un sentiment de insecuritate în rândul populației, așa încât se apreciază că sunt întrunite cumulativ prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Pentru aceste aspecte, Curtea urmează ca, în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă - ca nefondat - recursul declarat de inculpat.
Constatând că inculpatul este cel care se află în culpă procesuală, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
