Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 42/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.42/2008
Sedința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
- - -JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
- - - - judecător
- - -grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 13/13.09.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținere învederează că nu există indicii temeinice la dosar care să justifice luarea măsurii arestării preventive și nici probe din care să rezulte că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Arată de asemenea că inculpatul se află într-un program de supraveghere întrucât față de el s-a luat măsura preventivă obligării de a nu părăsi localitatea.
Referitor la convorbirilor telefonice învederează că acestea au un limbaj ambivalent, astfel că există dubiu.
Reprezentantul solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât în cauză există indicii temeinice care justifică luarea măsurii arestării preventive inculpatului.
Mai învederează că inculpatul este cercetat și în alt dosar pentru constituire de grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, cauză în care a fost luată față de acesta măsura preventivă obligării de nu părăsi localitatea.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 13/13.09.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Albaa admis propunerea formulată de Ministerul Public - DIICOT Biroul Teritorial Alba și în baza art. 149 ind. 1.pr.pen. rap. la art. 143 și 148 lit. a și f pr.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 13.09.2008 și până la data de 11.10.2008.
Dispozițiile încheierii au fost aduse la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/2008, conform prevederilor art. 146 al. 10 și 151.pr.pen.
În baza art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. a și f pr.pen. pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de deținere de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu apl. art. 33.pen. și a art. 37 lit. b pen.
S-a apreciat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă comiterea acestor infracțiuni, indicii relevate de convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu ceilalți membrii ai grupului constituit, respectiv cu numiții, și, precum și din convorbirilor telefonice purtate între ei de membrii acestui grup organizat.
A reieșit că inculpatul a fost de acord cu solicitarea numiților și de a-i sprijini și intermedia achiziționarea de dispozitive electronice destinate copierii datelor înscrise pe cardurile bancare (activități specifice skimming-ului), mai mult, a contribuit cu bani la achiziționare, urmând să aibă o parte din profit.
Cât timp învinuiții, și se aflau în străinătate pentru desfășurarea acestor activități, inculpatul a ținut legătura cu ei, îndemnându-i să facă rost de bani și asigurându-se că aparatura trimisă de el pentru obținerea informațiilor de pe cardurile bancare funcționează. Când o parte din aparatura trimisă de inculpat în Germania nu a funcționat, acesta a luat măsuri în vederea remedierii defecțiunilor.
Pe de altă parte, a mai reținut instanța de fond, după arestarea unor membri ai rețelei din Germania, inculpatul a ordonat învinuitului să continue activitatea infracțională, indicându-i persoanele cu care să ia legătura în Germania și asigurându-l că îi va trimite și aparatura necesară.
Raportat la această stare de fapt, prima instanță a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericolul rezultând în primul rând din modalitatea concretă de comitere a faptelor, pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Astfel, inculpatul a trecut la constituirea unei rețele bine organizate în scopul sustragerii unor mari sume de bani de pe cardurile bancare, a asigurat parte din sumele necesare pentru obținerea echipamentelor electronice necesare desfășurării activității infracționale, a stabilit rolurile pentru fiecare membru al rețelei, a trimis echipamente noi când cele deja în străinătate nu au fost eficiente și a trecut la refacerea grupului de îndată ce unii membri au fost arestați în Germania.
S-a apreciat că asemenea fapte provoacă membrilor societății o stare de insecuritate, în condițiile în care nu pot fi prevăzute și prevenite, neputându-se lua măsuri de protecție specială în privința lor, părțile vătămate aflându-se în situația de a fi lipsite de mari sume de bani cu șanse minime de a fi recuperate.
Instanța a mai reținut că pericolul social concret prezentat de inculpat mai reiese și din faptul că în prezent este trimis în judecată într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București pentru infracțiunea de trafic de persoane, față de inculpat fiind luată măsura obligării de a nu părăsi țara, însă și în atare situație, inculpatul și-a continuat activitatea infracțională, căutând noi modalități de a obține sume mari de bani pe căi ilicite.
S-a constatat astfel incidența prevederilor art. 148 lit. f pr.pen. precum și a prevederilor art. 148 lit. a pr.pen. din convorbirile telefonice din data de 09.09.2008 reieșind că inculpatul plănuia plecarea din țară, căutând să se sustragă urmăririi penale.
Raportat la aceste considerente, prima instanță a apreciat întemeiată propunerea formulată de Ministerul Public - DIICOT Biroul Teritorial Alba și a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a arătat în esență că la dosar nu există indicii temeinice care să justifice luarea măsurii arestării preventive și nici probe din care să rezulte că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. convorbirilor telefonice nu pot constitui astfel de indicii, deoarece limbajul este ambivalent, creându-se un dubiu.
Mai mult, se află deja într-un program de supraveghere, aflându-se sub incidența unei măsuri preventive de a nu părăsi localitatea.
Examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a constatat incidența prevederilor art. 148 lit. a și f pr.pen. și a apreciat ca fiind oportună luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 29 zile.
Probele administrate până în prezent, în special convorbirilor telefonice, au conturat presupunerea rezonabilă, în sensul art. 68 ind. 1.pr.pen. că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice redate în procesele verbale de la filele 243-253 vol. II urmărire penală, filele 68-70, 106, 107, 246-249, 115-121 vol. II urmărire penală, apreciate ca atare și de instanța de fond.
Modalitatea concretă de comitere a faptelor, concepute într-o asemenea manieră încât depistarea persoanelor implicate să fie dificilă, amploarea planului infracțional, constituirea unei rețele bine organizate în scopul sustragerii unor mari sume de bani de pe cardurile bancare și posibilitățile reduse de recuperare a prejudiciului de către părțile vătămate, constituie elemente care imprimă un grad de pericol social ridicat activității desfășurate de inculpat și creează un sentiment de insecuritate pentru ordinea publică.
În acest context, lăsarea în libertate a inculpatului nu este justificată, existând posibilitatea concretă ca acesta să continue activitățile ilicite derulate până în prezent.
În acest sens, este de remarcat faptul că după arestarea unor membri ai rețelei, inculpatul a dat dispoziții în vederea completării grupului cu alte persoane, precum și faptul că, deși trimis în judecată într-un alt dosar pentru infracțiunea de trafic de persoane, inculpatul a persistat în încălcarea normelor penale, căutând noi modalități de a obține sume de bani pe căi ilicite.
Ținând seama de toate împrejurările relevate, Curtea apreciază că lăsarea în libertate inculpatului ar genera o stare de insecuritate în rândul societății, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum prevede teza finală a art. 148 lit. f pr.pen.
Existența unui plan de supraveghere, în contextul în care inculpatul se află deja sub incidența măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată într-un alt dosar, nu este de natură să înlăture acest pericol pentru ordinea publică, astfel cum a invocat inculpatul, având în vedere toate argumentele care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Și teza primară a art. 148 lit. f subzistă C.P.P. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani.
În privința art. 148 lit. a pr.pen. Curtea constată că în mod corect a fost reținut de instanța de fond, fiind justificată temerea că inculpatul urmărește să se sustragă de la cercetările ce se desfășoară împotriva sa, raportat la conținutul convorbirilor telefonice din 09.09.2008.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că Tribunalul Alba a pronunțat o încheiere temeinică și legală, criticile aduse de inculpat fiind nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 13/13.09.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. 2 ex/19.09.2008
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Oana Maria Călian
