Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 42/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 42/2009
Ședința publică de la 03 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații G, G, G, și împotriva încheierii penale nr. 25/30 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:
- Inculpatul G aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu;
- Inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși, și;
- Inculpatul G aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- Inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- Inculpatul G aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu;
- Inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- Avocat cu delegație de -apărător ales al inculpatului recurent, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, față de dispozițiile art. 140/3 alin.3 pr.penală, instanța a procedat la audierea inculpaților prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la dosarul cauzei.
Avocat a depus la dosar motive de recurs însoțite de practică judiciară.
Avocat a depus la dosar motive de recurs.
Avocat a depus la dosar motive de recurs însoțite de practică judiciară în materie.
Pentru inculpatul, apărătorul ales al acestuia a depus la dosar copia contractului individual de muncă, o rețetă medicală, trei bilete de ieșire din spital și adeverința nr. 101/30 iulie 2009 emisă de SC SRL precum și alte înscrisuri pentru circumstanțiere.
Pentru inculpatul, apărătorul ales a depus la dosar motive de recurs însoțite de înscrisuri.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Pentru inculpații G și G, avocatul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaților.
În subsidiar a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 145.pr.penală luându-se față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
A precizat că măsura arestării preventive s-a luat în temeiul art. 148 lit.b pr.penală - inculpații ar încerca să influențeze aflarea adevărului, dar, din dosarul de urmărire penală rezultă că materialul probator se bazează pe probleme informatice, astfel că inculpații nu pot influența aflarea adevărului câtă vreme aparatele sunt la dispoziția DIICOT. Mai mult de atât instanța nu a motivat care sunt probele și indiciile temeinice care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării. A mai invocat dispozițiile paragrafului 5 din CEDO.
Pentru inculpatul, avocatul ales susține motivele de recurs astfel cum au fost redactate și, ca prim motiv de recurs a invocat excepția nulității absolute a actului de sesizare a instanței - referatul de propunere de arestare preventivă - făcând trimitere la disp. art. 197 alin.2 și urm pr.penală cu raportare la disp. aret. 149 alin.1 și 2.pr.penală. A precizat că în opinia lui, în dosarul de urmărire penală actele au fost efectuate de mai mulți procurori, astfel că referatul de propunere de arestare preventivă trebuia întocmit de toți procurorii și să conțină și semnăturile acestora.
A mai precizat că în vol.4 al dosarului de urmărire penală se află procesul verbal privind convorbirile telefonice, dar nici la instanța de fond și nici la instanța de recurs nu au fost respectate disp. art. 91/3 pct. 2.pr.penală.
În subsidiar solicită a se avea în vedere că încadrarea juridică dată faptelor este greșită deoarece nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune prevăzută de legea specială în concurs cu infracțiunea prev. de art. 215 alin.1, 2 și 5 cod penal astfel că trebuie reținută numai infracțiunea prevăzută de legea specială, art.7 din Legea nr. 39/2003, iar ca o consecință pedeapsa maximă pentru această infracțiune nu mai este de 20 ani, astfel că încadrare juridică este abuzivă.
Mai invocă faptul că instanța de fond nu s- pronunțat asupra cererii inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Avocat, pentru inculpatul a achiesat la concluziile expuse de avocat și a precizat că susține motivele de recurs depuse la dosar.
A arătat că încadrarea juridică este greșită în raport de prejudiciul cauzat și faptele comise, inculpatul a comis șapte fapte soldate cu un prejudiciu în cuantum de 2062 euro. Inculpatul a avut o atitudine sinceră și a recunoscut tot. Grupul infracțional organizat trebuie să fie constituit din cel puțin 3 persoane, dar inculpatul a comis faptele singur astfel că reținerea art.7 din Legea nr. 39/2003 este greșită iar cea de-a doua infracțiune este discutat și o lasă la aprecierea instanței, iar a treia faptă - înșelăciunea este vorba despre un prejudiciul de 2062 euro.
A mai precizat că arestarea preventivă este o măsură excepțională și trebuie să aibă la bază disp. art. 148 lit.a - f pr.penală, dar inculpatul nu a încercat să fugă, nu are cazier și este fără antecedente penale.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicitare care a fost adresată și instanței de fond, însă, fără a se fi pronunțat în vreun fel asupra acesteia, astfel că hotărârea este nulă sub acest aspect.
Avocat, pentru inculpatul, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, în temeiul art. 136 alin.1 pr.penală raportat la art. 145.pr.penală a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea și cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 145.pr.penală.
A mai precizat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că regula este starea de libertate, arestarea preventivă fiind o excepție.
Pentru inculpații G și, avocatul ales a solicitat admiterea recursurilor, și în principal a se constata nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței de judecată, fiind încălcate disp. art. 197 raportat la art. 149 alin.1 și 2.pr.penală. Mai mult au fost încălcate și disp. art. 91.pr.penală privind certificarea convorbirilor, la dosarul cauzei nefiind atașate benzile magnetice.
Mai mult de atât, instanța de fond a respins excepția lipsei competenței teritoriale, însă toți inculpații au formulat o cerere subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive în temeiul art. 139 raportat la art. 136 lit.b și c pr.penală cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara dar instanța a omis a se pronunța asupra acestei cereri.
Inculpații și nu au nici o relație infracțională nici între ei și nici cu ceilalți inculpați.
Din declarațiile inculpaților rezultă că aceștia nu au beneficiat pe deplin de dreptul la apărare, nu li s-au adus la cunoștință drepturile procesuale.
Din declarația inculpatului atât cea de la urmărirea penală cât și în fața instanței de fond rezultă că acesta a recunoscut și regretat faptele comise, însă în maniera în care le-a comis și cu persoana cu care le-a comis, deși acesta nu este cercetat în cauză - numitul din reședința căruia inculpatul a fost ridicat.
În ce-l privește pe inculpatul, nu există nici un mijloc de probă care să-l incrimineze ci doar declarația inculpatului.
A mai precizat că instanța de fond a dat totală lipsă de rol activ în identificarea inculpaților în raport cu probele administrate, prin luarea măsurii arestării preventive instanța de fond s-a antepronunțat cu privire la vinovăția inculpaților fără ca anterior să administreze probe, inculpații beneficiind de prezumția de nevinovăție.
În concluzie, a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă cu punerea de îndată în libertate a inculpaților.
În subsidiar a solicitat a se face aplicarea disp. art. 139.pr.penală și a se proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Pentru inculpatul, apărătorul ales al acestuia a arătat că arestarea inculpatului s-a făcut în temeiul disp. art. 148 alin.1 lit.f pr.penală - pericolul care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate - însă acest pericol pentru ordinea publică trebuie demonstrat prin date și fapte concrete.
Motivarea încheierii penale atacate este generică, ea trebuind făcută pentru fiecare inculpat în parte, mai ales că inculpatul a recunoscut atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond că a deschis 2 conturi bancare de unde a ridicat în repetate rânduri 7000 euro din care i-a revenit lui 20 %. Față de inc. probele au fost administrate iar din practica judiciară reiese că atitudinea sinceră de recunoaștere sunt considerente de punere în libertate.
Arestarea preventivă trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, dar având în vedere situația inculpatului în ultimii 2 ani de zile, a dat suficiente dovezi că această măsură este disproporționată.
Pentru inculpatul, apărătorul ales al acestuia a arătat faptul că împotriva inculpatul a fost pusă în mișcare acțiunea penală în lipsă, inculpatul nefiind audiat, instanța de fond a procedat la arestarea inculpatului tot în lipsa acestuia și fără a fi audiat. La dosarul cauzei nu există vreun înscris din care să rezulte că inculpatul a fost legal citat, există doar un singur mandat de aducere, ori asta nu înseamnă că se sustrage, inculpatul a fost plecat la B, unde este student, pentru susținerea examenelor.
Mai mult de atât, la descinderea făcută în data de 29 iulie 2009, la inculpatul nu s-a găsit nimic.
A precizat că instanța de fond dat lipsă de rol activ și a arestat inculpatul, i-a încălcat dreptul la apărare, el nefiind legal citat nici la urmărirea penală și nici la instanța de fond.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și pe fondul cauzei a se respinge propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta DIICOT a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate.
A precizat că instanța de fond a verificat toate actele administrate în cauză și a fost investită cu o cerere de arestare iar semnarea acestei cereri se face de către procurorul titular de caz. Procesele verbale de redare convorbirilor telefonice sunt la dosar, CD sunt la sediul parchetului iar copia la grefa instanței în condiții de securitate.
Inculpații au acționat ca un grup, ei individual nu se descurcă foarte simplu, obiectul dosarului fiind postarea imaginii bunurilor pe internet - cumpărătorul o vedea, licita și trimitea banii pe care inculpații îi împărțeau.
Inculpații au accesat 380 de conturi și au creat un prejudiciu de peste 3 miliarde lei.
Avocat precizează că disp. art. 91 alin.3 pr.penală prevăd obligativitatea ca la dosar să fie o copie certificată.
Inculpatul G având ultimul cuvânt regretă faptele comise și precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă faptele comise și precizează că nu are de ce să mai facă licitații.
Inculpatul G având ultimul cuvânt regretă faptele comise și precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul G având ultimul cuvânt regretă faptele comise și precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă faptele comise și precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă faptele comise și precizează că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală nr. 25/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr- a fost respinsă excepția de necompetență teritorială invocată de apărătorii inculpaților, admisă propunerea formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și în consecință:
În baza art. 143, 148 lit.f și 149/1 pr.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, G, G, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 30 iulie 2009 și până la data de 27 august 2009.
În baza art. 143,148 lit.a, f și art. 149/1 pr.penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și G, pe o perioadă de 30 zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
Pentru a dispune în acest mod, judecătorul fondului a reținut în esență că există indicii temeinice conform art.68/1 pr.penală că fiecare dintre inculpații pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă a comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de impactul social negativ al faptelor inculpaților care au adus prejudicii patrimoniale unui număr ridicat de cetățeni străini și sunt de natură să creeze neîncredere în sistemele electronice de vânzare on line.
Din caracterul repetat al faptelor rezultă obișnuința inculpaților în a-și procura în acest mod resursele bănești și posibilitatea ca pe viitor aceștia să comită noi fapte îndreptate împotriva patrimoniului și securității sistemelor electronice.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit.a pr.penală, judecătorul fondului a reținut că inculpații și G se sustrag urmăririi penale.
Referitor la excepția de necompetență ridicată, aceasta a fost respinsă cu motivarea că Tribunalul Alba este instanța corespunzătoare sediului Parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, instanța fiind prin urmare competentă teritorial conform dispozițiilor art. 149/1 alin.2 pr.penală.
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba au declarat recurs în termen inculpații G, G, G, solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare să fie respinsă propunerea de arestare preventivă iar în subsidiar să se dispună luarea unei alte măsuri preventive din cele prev. de art. 145, 145/1 pr.penală.
1. În expunerea scrisă a motivelor de recurs pentru inculpatul se arată sub un prim aspect că există o gravă contradicție între încadrarea juridică dată faptelor de care este acuzat și prejudiciul cauzat prin participarea directă. Se invocă faptul că inculpatul a comis singur faptele imputate pe care le-a și recunoscut și este de acord să recupereze prejudiciul de 2062 euro pe care l-a cauzat. Dat fiind comportamentul sincer al inculpatului și toate circumstanțele ce țin de persoana sa, se susține că nu există motive pentru luarea măsurii de excepție a arestării preventive.
de aceasta se arată că a solicitat judecătorului fondului luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea însă, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii sale.
Se mai invocă nulitatea propunerii de arestare preventivă rezultată din faptul că aceasta nu a fost semnată de toți procurorii ce au instrumentat cauza.
O altă critică vizează faptul că nu au fost respectate disp. art. 91/3 pct. 2.pr.penală.
2. În expunerea scrisă a motivelor de recurs pentru inculpații G și se arată sub un prim aspect că Tribunalul nu sa- pronunțat asupra cererii subsidiare de luare a unei alte măsuri preventive, inculpații nu au beneficiat pe deplin de dreptul la apărare în cursul urmăririi penale și că Tribunalul nu a verificat temeinicia probelor acuzării.
Se susține, totodată, că inculpații nu au avut legătură între ei, și nici cu membrii pretinsei grupări infracționale iar inculpatul a recunoscut faptele pe care le-a comis la îndemnul numitului care nu este cerceta în cauză.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, se susține că în cauză nu există probe care să confirme învinuirile ce i-au fost aduse, existând doar o declarație a inculpatului. În lipsa unor atari probe, judecătorul fondului a încălcat prezumția de nevinovăție, însușindu-și concluziile procurorului și generalizând întregul probatoriu fără a examina în particular situația fiecărui inculpat.
Se susține, totodată, nulitatea propunerii de arestare preventivă rezultată din nesemnarea ei de către toți procurorii care au instrumentat cauza și se invocă faptul că la dosarul cauzei nu au fost atașate suporturile care conțin înregistrările convorbirilor telefonice.
În subsidiar, raportat la circumstanțele personale ale inculpaților se solicită luarea unei alte măsuri preventive.
3. În expunerea scrisă a motivelor de recurs pentru inculpatul se arată sub un prim aspect că acesta nu a fost legal citat în fața organelor judiciare astfel încât nu se poate reține că se sustrage urmăririi penale dosar din faptul neexecutării unui mandat de aducere.
Separat de aceasta, materialul probator administrat nu confirmă învinuirile ce îi sunt aduse, existând dubii care îi profită inculpatului.
Se susține totodată că luarea măsurii arestării echivalează cu antepronunțarea asupra vinovăției inculpatului fiind astfel încălcată prezumția de nevinovăție.
Se susține totodată că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că dreptul inculpatului la apărare a fost încălcat prin necitarea acestuia de către Tribunalul Alba.
Raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului se solicită în subsidiar luarea altei măsuri preventive, arătându-se că acesta este student și își câștigă existența prin muncă.
4. în expunerea orală a motivelor de recurs pentru inculpații G și G, se arată că judecătorul fondului nu a motivat care sunt probele sau indiciile temeinice privitoare la săvârșirea faptelor, iar lăsarea inculpaților în libertate nu ar putea influența negativ urmărirea penală.
În subsidiar se apreciază că față de cei doi inculpați poate fi luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
6. În expunerea orală a motivelor de recurs pentru inculpatul se arată că nu există date certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Măsura arestării nu este una proporțională iar judecătorul fondului a motivat luarea măsurii în mod generic și nu pentru fiecare inculpat în parte.
În cauză atitudinea sinceră a inculpatului poate cons.titui temei al punerii sale în libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de recurenții inculpați cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile acestora sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma.
1. Prealabil, Curtea având a analiza excepția privitoare la nulitatea propunerii de arestare preventivă, constată că aceasta este nefondată. Odată ce referatul cuprinzând propunerea de luare a măsurii preventive a fost semnat de procurorul desemnat să instrumenteze cauza. Doar printr-o interpretare excesivă a prevederilor art. 146 alin.2 pr.penală s-ar putea susține că referatul ar fi trebuit semnat de toți procurorii care au efectuat acte de urmărire penală în cauză.
Nici critica referitoare la lipsa de la dosarul cauzei a copiei certificate a suportului privind înregistrarea convorbirilor nu este întemeiată întrucât, potrivit art. 91/3 alin.3 teza a II-a pr.penală, acesta se păstrează la grefa instanței după sesizarea acesteia. Inculpații au posibilitatea ascultării convorbirilor în condițiile art. 91/3 alin.4 pr.penală.
Nefondată se privește a fi și critica inculpatului referitoare la neascultarea acestuia de către procuror și necitarea sa de către Tribunal.
Potrivit art.150 alin.1 pr.penală măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, excepție fiind cazurile când inculpatul este dispărut, se află în străinătate, se sustrage de la urmărire sau de la judecată ori se află în una din situațiile prev. de art. 149/1 alin.6 pr.penală.
În speță, anterior întocmirii propunerii de arestare preventivă, inculpatul a fost înștiințat prin notă telefonică și citat cu mandat de aducere, însă, nu s-a prezentat la procuror și nici nu a putut fi găsit de către organele de poliție astfel încât, în mod corect, s-a apreciat că se sustrage urmăririi penale, propunerea fiind întocmită fără ascultarea acestuia.
Curtea nu poate împărtăși susținerea inculpatului privitoare la încălcarea dreptului la apărare rezultată din necitarea sa în fața judecătorului fondului cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, odată ce obligația de aducere statuată de art. 149/1 alin.5 pr.penală nu a putut fi realizată din propria sa culpă.
De altfel, este de observat că deși are cunoștință de proces și și-a angajat apărător ales inculpatul nu a înțeles să se prezinte nici în fața instanței de recurs.
2. Sub aspectul criticilor privitoare la întrunirea condițiilor de fond pentru luarea măsurii arestării preventive, Curtea reține următoarele:
Esențial în luarea măsurii arestării preventive a inculpaților a fost existența indiciilor temeinice privitoare la săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate sporită, în condițiile asocierii acestora într-un grup infracțional organizat.
Analiza materialului probator administrat în cauză relevă temeinicia concluziilor Tribunalului privitoare la întrunirea condițiilor de fond ale arestării prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f pr.penală pentru fiecare inculpat în parte.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul săvârșirea infracțiunilor de fraudă informatică în formă continuată prev. de art.49 din Legea nr. 161/2003, înșelăciune în convenții în formă continuată prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 cod penal în condițiile inițierii și constituirii grupului infracțional organizat, întrunește cerințele cazului prev. de art. 148 lit.f pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultând cu suficiență din gravitatea faptelor produse în dauna mai multor persoane din diverse țări, fapte de natură să afecteze siguranța și încrederea în sistemele electronice de vânzări on line.
Pericolul concret pentru ordinea publică este cu atât mai relevant în cazul acestui inculpat cu cât există indicii că acesta este liderul grupării infracționale și cel care i-a îndrumat pe alți inculpați cum să posteze bunuri spre vânzare și cum să instaleze programe informatice menite să ascundă IP-urile reale ale utilizatorilor.
Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul, în mod corect s-a reținut și incidența cazului prev. de art. 148 alin.1 lit.a pr.penală, odată ce din datele dosarului există motive temeinice pentru a se crede că acesta se sustrage urmăririi penale, privarea de libertate fiind astfel justificată și prin prisma art. 5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Referitor la inculpatul, săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de fraudă informatică în formă continuată prev. de art. art.49 din Legea nr. 161/2003 și înșelăciune în convenții în formă continuată prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 cod penal, în condițiile constituirii grupului infracțional organizat, întrunește condițiile cazului prev. de art. 148 lit.f pr.penală.
convorbirilor telefonice și comunicările cu inculpatul relevă faptul că acesta avea rolul de a posta diverse anunțuri de vânzare a unor bunuri fictive neputându-se așadar reține lipsa legăturilor infracționale cu acest inculpat și membrii grupării.
Susținerile inculpatului privitoare la greșita încadrare juridică dată faptelor exced cenzurii Curții în această fază procesuală, urmând a fi valorificate în fața procurorului sau instanței de fond, după investirea acesteia.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică considerentele reținute în cazul inculpatului își găsesc aplicarea și pentru acest inculpat, insecuritatea creată și rezonanța socială negativă a faptelor comise de membrii grupării justificând detenția preventivă.
Referitor la inculpatul G, săvârșirea de către acesta a infracțiunilor fraudă informatică în formă continuată și înșelăciune în convenții în formă continuată în condițiile constituirii grupului infracțional organizat întrunește cerințele cazului prev. de art. 148 lit.f pr.penală.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, este relevant rolul jucat de inculpat în cadrul grupării, acesta fiind destinatarul unui număr de 45 transferuri de bani, totalizând 10.264 euro și 2.757 USD.
Referitor la inculpații G, G, și, săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții în formă continuată și fraudă informatică în formă continuată (pentru inculpatul ) în condițiile sprijinirii grupului infracțional organizat întrunește cerințele cazului prev. de art. 148 lit.f pr.penală.
În pofida susținerilor inculpaților, indiciile temeinice privitoare la săvârșirea faptelor pentru care s-a luat măsura arestării preventive sunt relevate de interceptările convorbirilor telefonice, datele privind conturile bancare pe care le-au deschis și recunoașterile parțiale făcute de unii dintre ei.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, nu lipsită de relevanță este rezonanța socială negativă produsă prin faptele săvârșite de inculpați o lungă perioadă de timp și în dauna a numeroase persoane și posibilitatea ca lăsarea acestora în libertate să încurajeze astfel de conduite ilicite, care pe lângă prejudiciile patrimoniale cauzate afectează încrederea utilizatorilor în serviciile de vânzări on line.
Desfășurarea în continuare în bune condiții a procesului penal impune, așa cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, privarea inculpaților de libertate. În acest context Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă alegere a măsurii preventive conform criteriilor complementare prev. de art. 136 alin.8 pr.penală, solicitările inculpaților de luare a uneia dintre măsurile prev. de art. 145, 145/1 pr.penală nefiind întemeiate.
Derularea în bune condiții a urmăririi penale raportat la complexitatea cauzei și numărul mare de persoane vătămate din diverse țări impune alegerea celei mai severe dintre măsurile preventive chiar dacă, inculpații sunt tineri și nu au antecedente penale.
Pentru considerentele de mai sus care infirmă cele susținute de inculpați în motivarea recursurilor, Curtea urmează a respinge căile de atac promovate de aceștia împotriva încheierii penale nr. 25/2009 a Tribunalului Alba.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.penală inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, G -, G, Și împotriva încheierii penale nr. 25 din 30 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații, G -, și să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Obligă pe inculpații și G să plătească statului suma de câte 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red. MM
Tehnored. VV 2 ex/05.08.2009
A
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Marius Aurel Motolea, Alina
