Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 423/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2775/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 423
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Iordache Magdalena
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 29.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 961/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a fost depus la dosar un set de acte.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții și își menține declarațiile date anterior, respectiv la data de 03.12.2009 și oferă tot sprijinul pentru aflarea adevărului și finalizarea anchetei.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Precizează că măsura reținerii a fost luată la data de 28.11.2009.
Se reține în sarcina inculpatului că ar fi favorizat infractori, prin faptul că a cumpărat un autovehicul pe care l-a dezmembrat montând piesele pe altă mașină.
Având în vedere probele administrate la dosar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
De asemenea să se aibă în vedere că nu există pericolul concret pentru ordinea publică, prev. de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, iar inculpatul a avut o atitudine sinceră, soția este însărcinată.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefundat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de favorizare a infractorului în formă continuată, față de declarațiile date în cauză.
Din declarațiile martorilor rezultă că partea-vătămată a fost bătută și transportată cu mașina care a fost luată ulterior de către inculpatul împreună cu inculpatul, au dezmembrat-o și au luat piese pentru o altă mașină.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a dat o declarație care nu corespunde adevărului.
Din actele dosarului rezultă că în acest an era în posesia cheilor autoturismului cu care a fost transportată victima.
Astfel s-au reținut de către parchet dispozițiile art. 148 lit. b, inculpatul încercând în mod direct să zădărnicească aflarea adevărului și dispozițiile art. 148 lit. f, Cod de Procedură penală față de profesia pe care o avea inculpatul, fiind polițist, având obligația legală de a preveni săvârșirea infracțiunilor.
Apărătorul ales precizează că inculpatul nu era singura persoană care avea cunoștință despre săvârșirea crimei de către cei trei inculpați, întrucât se știa despre aceasta,și cu toate acestea, parchetul nu aluat nicio măsură privativă de libertate.
Recurentul-inculpat arată că nu a făcut decât să cumpere o mașină, iar cu inculpatul avea doar relații stricte de vecinătate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus luarea față de inculpatul a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 29.11.2009 până la data de 27.12.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recursuri, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul, la scurt timp de la comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. 1 lit. i Cod penal, art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal, de către inculpații, zis "" și zis "", respectiv în prima parte a lunii aprilie 2009, inculpatul nu a denunțat de îndată și nu a încunoștințat organele de poliție judiciare cu privire la faptele respective și autorii care le-au comis, ajutându-l nemijlocit pe inculpatul să ascundă obiectele purtătoare de urme și mijloacele materiale de probă (respectiv autoturismul Volkswagen Golf 3), sfătuind pe cei trei inculpați să nu declare nimic când vor fi chemați de organele judiciare și, după ce a fost audiat în calitate de martor în cauza în care erau cercetați cei trei inculpați respectiv la data de 17.06.2009 a ascuns adevărul iar apoi i-a relatat inculpatului date cu privire la conținutul declarației sale și la ancheta aflată în desfășurare în cauza privindu-l pe acesta din urmă.
Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care acesta este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor (infracțiunile de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 alin. 1 Cod penal și infracțiunea de favorizare a infractorului în formă continuată prev. de art. 264 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal), la modalitatea concretă de comitere a acestora și la circumstanțele reale ale săvârșirii lor, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, apare ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință nu poate fi primită de
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 29.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact./28.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Găgescu Risantea, Iordache Magdalena
