Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 426/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2828/2009
ÎNCHEIEREA nr. 426
Ședința publică din data de 11 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurenții inculpați A-, - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 5 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat A-,personal în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales - a - în baza împuternicirii avocațiale nr. 35668/11.XII.2009, depusă la dosar, recurentul inculpat - personal în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales - - în baza împuternicirii avocațiale nr. -/11 XII 2009, depusă la dosar, și recurentul inculpat, personal în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărători aleși - domnii avocați și, în baza împuternicirilor avocațiale nr. -/11.XII.2009 și -/11.XII.2009 - depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Recurentul inculpat A-, întrebat fiind de președintele completului de judecată declară că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și că nu are nimic de adăugat în fața instanței de recurs.
Recurentul inculpat - întrebat fiind de președintele completului de judecată declară că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și că nu are nimic de adăugat în fața instanței de recurs.
Recurentul inculpat întrebat fiind de președintele completului de judecată declară că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și că nu are nimic de adăugat în fața instanței de recurs.
Primul apărător ales al recurentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri sens în care depune la dosar un set de acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul nu se opune încuviințării probei solicitate de către apărătorul inculpatului.
Curtea deliberând încuviințează inculpatului administrarea probei cu înscrisurile medicale depuse la termenul de astăzi.
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat A- critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât inculpatul nu este traficant de droguri, culpa sa limitându-se la intermedierea cantității de 490,15 hașiș între cei doi coinculpați. Motivația faptei sale, comisă din teribilism, a fost constituită de perspectiva de abține un comision de 200 euro.
Subliniază faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că nus unt probe din care să rezulte că cercetarea în stare de libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul, aparține unei familii de sorginte socială bună, nu este consumator de droguri, este elev în clasa a XII a la Liceul, este o persoană foarte tânără, nu este cunoscut cu antecedente penale și a adoptat atitudine sinceră și cooperantă față de organele de urmărire penală.
Precizează că recursul inculpatului este întemeiat pe dispozițiile art. 3851alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 146 alin. 12 Cod procedură penală, cu referire la art. 38515punctul 2 lit. d Cod procedură penală.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar solicită a se dispune măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apărătorul ales al recurentului inculpat - critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât clientul său beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu a recunoscut săvârșirea faptei de trafic de droguri ci a recunoscut că a dat marfa și a primit banii fără să aibă cunoștință de ce se întâmpla, de fapt, în locul respectiv. Mai arată că nu sunt probe că ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, dacă ar fi cercetat în stare de libertate, iar declarațiile date în cauză fiind contradictorii determină un dubiu care profită clientului său.
Consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 681Cod procedură penală.
Cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală nu sunt îndeplinite cumulativ, inculpatul fiind o persoană fără antecedente penale, în cauză nefiind probe că starea sa de libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Consideră incident cazul de casare prevăzut de art. 3859punctul 10 Cod procedură penală.
În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Subliniază faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că nu sunt probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită să fie remarcată atitudinea sinceră adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale și să fie a vute în vedere actele medicale depuse la dosar.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Al doilea apărător ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică.
Solicită să se constate că nu este incident art. 148 litera d Cod procedură penală întrucât inculpatul nu a săvârșit cu intenție nicio nouă infracțiune după ce a fost reținut, nici nu ar fi fost posibil aceasta și, precizează că nu a săvârșit o nouă infracțiune nici după ce a fost depistat și înainte de a fi reținut..
Referitor la cel de al doilea temei de drept al arestării preventive, respectiv cel reglementat de art. 148 lit. f Cod procedură penală solicită să se constate că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele acestui text de lege întrucât, inculpatul, familist și părinte de copii nu se ocupa cu traficul de droguri astfel că lăsarea sa în libertate nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică nefiind făcută nici o probă în acest sens.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați. În baza ar. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Referitor la inculpatul A- solicită să se constate că nu sunt fondate susținerile apărătorului acestuia în sensul că inculpatul a făcut intermedierea de droguri, din teribilism întrucât, este rezonabilă presupunerea că dacă nu ar fi avut legături trainice cu "lumea traficanților de droguri" nu i s-ar fi încredințat o cantitate semnificativă de droguri.
Subliniază că încrederea între infractorii care săvârșesc trafic de droguri se după o îndelungă colaborare între aceștia.
Inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la inculpatul solicită să se constate că apărarea acestuia nu este fondată întrucât dacă nu ar fi avut cunoștină de obiectul tranzacției nu ar fi procedat la controlul de două ori al persoanei investigatorului pentru a se convinge că nu are aparatură de interceptare asupra sa. S-au găsit și două pistoale care nu-și aveau rostul dacă era o simplă intermediere onestă între persoane de încredere. De asemenea gestul de arunca suma de 2000 euro, sub mașină, fără a fi interesat de faptul că-i va pierde, dovedesc faptul că avea cunoștință de caracterul ilicit al tranzacției.
Apărătorul al doilea al inculpatului consideră că nu este incident art. 148 lit. d Cod procedură penală întrucât inculpatul în stare de libertate nu a comis o nouă infracțiune.
Apărătorul inculpatului A- solicită să se remarce faptul că procurorul face prea multe presupuneri, acestea neputând fi reținute ca temeiuri în baza cărora să se dispună lipsirea de libertate a unei persoane fără antecedente penale, extrem de tânără și care provine dintr-o familie d e sorginte bună.
Apărătorul inculpatului solicită să se ia act că clientul său avea autorizație pentru ul găsit asupra sa, însă aceasta expirase. Precizează că respectivul nu a fost folosit.
Recurentul inculpat A-, având ultimul cuvânt aderă la concluziile apărătorului ales și, personal, declară că nu este traficant de droguri.
Recurentul inculpat - având ultimul cuvânt solicită să-i fie admis recursul și subliniază faptul că nu a procedat la controlul nici unei persoane pentru a găsi vreo cameră video.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt consideră că este vinovat și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția I Penală a fost dmisă propunerea de luare a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În baza art. 1491corob. cu art. 143 și art. 148 lit. f proc.pen. a fost dispusă arestarea preventivă a inculpaților A și, pe o perioadă de 30 de zile, de la 05.12.2009 la 03.01.2010, inclusiv, și emiterea mandatelor de arestare preventivă în acest sens.
În baza art. 1491corob. cu art. 143 și art. 148 lit. d și f proc.pen. dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 05.12.2009 la 03.01.2010, inclusiv, și emiterea mandatului de arestare preventivă în acest sens.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt că rin p. referatul nr.272/D/P/2009 din 5.12.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la data de 5.12.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a propus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților A "", și, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 6.12.2009 la 3.01.2010, inclusiv.
În fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 04.12.2009 în jurul orei 13.00 numitul A "" a oferit (prin intermediul colaboratorului, " - nume de cod) cu titlu de mostră investigatorului sub acoperire - nume de cod cantitatea de 0,33 grame de substanță care în urma analizelor a rezultat că are în conținut rezină de cannabis (hașiș) și că la aceeași dată numitul A "" împreună cu numitul au intermediat vânzarea de către numitul către investigatorii sub acoperire " " - nume de cod și " " - nume de cod a cantității de 490,15 grame substanță care în urma analizelor a rezultat că are în conținut rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 2000 euro. Pentru intermedierea făcută numitul Aas olicitat și primit suma de 200 euro.
Prin Rezoluția nr. 433/05.12.2009 din data de 5.12.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții și "" sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, precum și față de numitul A sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal cu aplic. art.42 alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanța nr. 166 din data de 05.12.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - s-a dispus reținerea învinuitului A pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv pentru o perioadă de 24 ore, începând cu orele 01:30.
Conform ordonanțelor nr. 167 și 168 din data de 05.12.2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - s-a dispus reținerea învinuiților și MOTOl "" pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cp. respectiv pentru o perioadă de 24 ore, începând cu orele 03:45, respectiv 05:25.
Prin ordonanțele din 05.12.2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuiților, "" și A pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal respectiv prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Examinând propunerea de arestare formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în materie, s-a constatat că aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, în cazul inculpaților A și și, respectiv, de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. d) și f) Cod procedură penală, în cazul inculpatului.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, a rezultat că sunt probe sau indicii temeinice, în sensul precizat de art. 681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cp. iar pentru inculpatul A și cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. în hotărârile Brogan Marii Britanii și Murray Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
În speță, din datele existente a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent: procesul-verbal de supraveghere operativă (filaj); procesul-verbal de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante de către inculpații, "" și A; procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire " " - nume de cod și " " - nume de cod; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor identificați până în prezent; procesul-verbal de înseriere a banilor utilizați; adresele cu concluziile emise de Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor; procese-verbale de verificare a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul investigațiilor din prezenta cauză; procese-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe, precum și a unor autovehicule care au legătură cu persoanele care fac obiectul investigațiilor din prezenta cauză; proces-verbal de redare rezumativă a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental efectuate.
Acestea fiind spuse, Tribunalul a reținut că, în raport de circumstanțele cauzei, astfel cum au fost descrise mai sus, există fapte și informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpații, "" și A să fi săvârșit infracțiunea pentru care sunt urmăriți penal și, prin urmare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Tot astfel, se constată că inculpații se află în situația prevăzută la art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar inculpatul - și în situația de la art. 148 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, fiind cunoscut cu antecedente penale (125d.).
În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.P.P. acesta este incident, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, se au în vedere gravitatea faptelor și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, caracterul activității infracționale, de natură a aduce atingere sănătății colectivităților umane, cu consecințe, uneori, ireversibile pentru viață și capacitățile intelectuale ale celor cărora le erau destinate, spre consum, drogurile, familiilor acestora și, în general, dezvoltării fizice și psihice.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
În ceea ce privește atitudinea inculpaților "" și A de recunoaștere a faptelor comise, aceasta este pur formală având în vedere că au fost surprinși în flagrant delict de către organele de urmărire penală, iar circumstanțele personale ale inculpaților vor fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, în măsura în care aceștia vor fi trimiși în judecată, iar instanța s-a orientat către o soluție de condamnare.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 al. 1.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații A, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătand, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală pentru luarea măsurii arestării preventive în sensul că nu există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În motivarea orală a motivelor de recurs, inculpații A și au mai arătat că nu există probe în sensul art. 143 Cod procedură penală din care să rezulte presupunerea implicării în activități de trafic de droguri, iar inculpatul a susținut că, în cauză,nu este incident art. 148 lit. d) Cod procedură penală întrucât nu a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune după ce a fost reținut.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacată, prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856teza finală Cod procedură penală, Curtea constată:
Asupra recursurilor declarate de inculpațiiA și:
Inculpații A, și sunt cercetați sub acuzația de comitere a infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal din investigațiile întreprinse, rezultând presupunerea verosimilă că,la data de 04.12.2009, în jurul orelor 1300inculpatul A "" a oferit prin intermediul colaboratorului " " - nume de cod, cantitatea de 0,33 grame de rezină de cannabis (hașiș), investigatorului sub acoperire " " - nume de cod și totodată, împreună cu au intermediat vânzarea de către, a cantității de 490,15 grame de cannabis (hașiș) către investigatorii sub acoperire " " - nume de cod și " " nume de cod, în schimbul sumei de 20000 EURO.
Tranzacția în care au fost implicați inculpații a fost interceptată și înregistrată audio-video în mediu ambiental, în mod autorizat, fiind dovedită cu procesul verbal de supraveghere operativă, procesul verbal de constatare, procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele verbale de redare rezumativă a înregistrărilor audio-video în cadrul ambiental efectuate.
Toate aceste date conturează suspiciunea rezonabilă că inculpații în cauză sunt implicați în operațiuni ilicite privind circulația drogurilor de risc care au ca obiect traficul de hașiș în cantități mari, ca se desfășoară în cartierele Drumul și Militari - din B din B, potrivit informaților deținute de - de Combatere a Organizate B - Serviciul Antidrog Sector 6.
Curtea constată astfel îndeplinite exigențele impuse de art. 143 Cod procedură penală privind existența unei suspiciuni rezonabile că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Gravitatea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, circumstanțele cauzei (tranzacția implicând o cantitate semnificativă de droguri de risc și o importantă sumă de bani), metodele folosite de inculpați,
în contextul în care există indicii cu privire la implicarea lor într-o adevărată rețea de narcotraficanți, impun a se constata că măsura arestării preventive este adecvată și proporțională cu scopul urmărit, al protejării siguranței publice și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind îndeplinite condițiile impuse de art.148 lit. f) Cod procedură penală cu referire la art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană.
Gravitatea acuzației precum și reacția publicului față de infracțiunile de trafic de droguri susțin aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind necesară o reacție fermă a autorității împotriva unor astfel de conduite interzise, sancționate grav de lege.
Curtea constată, de asemenea caracterul necesar al măsurii privative de libertate precum și proporționalitatea acesteia cu gravitatea acuzației formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin dispunerea ei, în interesul bunei desfășurări a procesului penal pentru stabilirea tuturor faptelor probatorii de natură să conducă la aflarea adevărului.
Pentru aceste considerente criticile aduse de inculpați în recurs apar ca vădit nefondate urmand a fi respinse de C, ca atare.
Asupra recursului declarat de inculpatul,
Curtea constată, de asemenea, că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru odinea publică, situație în care măsura arestării preventive este legală și temeinică, din perspectiva exigențelor impuse de art. 143, 148 lit. f) și 136 Cod procedură penală rap. la art. 5 paragraful 1 lit. c Convenție, fiind adecvată și proporțională cu scopul urmărit, al protejerării siguranței publice și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Se constată însă că,în mod eronat, s-a reținut ca temei de drept al măsurii arestării preventive a inculpatului cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală.
Potrivit disp. art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
Temeiul privării de libertate prev. de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală vizeazăsituația inculpatului care își continuă activitatea infracțională chiar și după începerea urmăririi penale împotriva sa, pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.
Scopul urmărit de legiuitor este posibilitatea privării de libertate în cazul perseverenței infracționale în situația în care inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.
Această situație însă nu este incidentă în speță, întrucât față de inculpatul s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, inculpatul fiind reținut și ulterior, după punerea în mișcare a acțiunii penale, privat de libertate.
Împrejurarea că inculpatul a mai suferit anterior o condamnare definitivă nu este de natură să atragă incidența temeiului prev. de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală întrucât inculpatul chiar și bănuit că a săvârșit o infracțiune beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Așa cum s-a arătat, existența unor noi suspiciuni cu privire la săvârșirea unei infracțiuni după ce față de inculpat s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni face ca riscul săvârșirii unor noi infracțiuni să fie plauzibil, iar pentru prevenirea acestuia se impune a fi reținut ca temei al privării de libertate cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală,situație care, în speță, nu se regăsește.
Din acest punct de vedere, încheierea instanței de fond privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatuluise impune a fi reformată numai cu privire la nelegalitatea reținerii, ca temei al privării de libertate, a cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală(inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune).
Curtea reține însă că arestarea preventivă a inculpatului s-a impus în considerarea temeiului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală (lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică), iar întrucât temeiurile arestării preventive sunt prevăzute alternativ în art. 148 alin. 1 Cod procedură penală, încheierea tribunalului este legală și temeinică producându-și ca atare efectele, respectiv emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului.
Drept pentru care, în temeiul art. 38515pct. 2, lit. d) Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat.
- casa, în parte, încheierea de ședință privind pe inculpatul și, în fond, rejudecând:
- înlătură aplicarea art. 148, alin. 1, litera d, Cod procedură penală cu privire la inculpatul.
- menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art. 38515pct. 1, lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați A- și -lrinel împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare pentru judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.192, alin.2 și alin. 4 Cod procedură penală va obliga pe fiecare dintre recurenții-inculpați A- și -lrinel la cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În majoritate:
În temeiul art. 385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 5.XII.2009 a Tribunalului București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință privind pe inculpatul și, în fond, rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 148, alin. 1, litera d, Cod procedură penală cu privire la inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați A- și -lrinel împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare pentru judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați A- și -lrinel la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din datare 11.XII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red. - 16.12.2009
Dact./ 21.12.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
OPINIE SEPARARATĂ
A JUDECĂTORULUI -
Opinia separată privește doar efectele în executarea hotărârii judecătorești a instanței de recurs, prin care a fost înlăturat unul dintre temeiurile arestului preventiv, reținut, în mod nelegal, de către instanța de fond, la luarea măsurii arestării preventive.
Desigur că actul procesual prin care instanța de judecată dispune luarea măsurii arestării preventive este încheierea de ședință, în baza căreia se emite mandatul de arestare preventivă, ca act procedural. Potrivit art.151, alin.1, litera g, Cod procedură penală, mandatul de arestare preventivă trebuie să cuprindă temeiurile concrete care determină arestarea preventivă, care, în mod evident, sunt temeiurile menționate în hotărârea judecătorească. În aceste condiții, este firesc ca, atunci când instanța de recurs modifică însuși actul procesual, respectiv încheierea de ședință prin care a fost luată măsura de prevenție, în sensul reținerii unor alte temeiuri de drept, forma de executare să reflecte dispozițiile definitive ale instanței de recurs. Ori, simpla menționare a temeiurilor avute în vedere de instanța de recurs, fără nici un fel de dispoziție cu privire la actul de executare, lipsește, practic, soluția instanței de recurs de efectul necesar în planul executării. Mandatul de arestare preventivă nu poate fi modificat de instanța de fond, în baza dispozițiilor unei alte instanțe de judecată, ci doar de instanța de recurs, care nu poate interveni asupra conținutului mandatului de arestare preventivă emis de judecătorul fondului, astfel că unica modalitate o constituie anularea formei de executare emisă de instanța de fond și emiterea unui nou mandat de arestare preventivă, în concordanță cu modificările din hotărârea judecătorească pronunțată în recurs, păstrându-se, evident, celelalte elemente din mandatul de arestare preventivă inițial.
Pentru aceste considerente, apreciez că soluția corectă este următoarea:
În temeiul art. 385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 5.XII.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință privind pe inculpatul și, în fond, rejudecând:
Înlătură aplicarea art.148, alin.1, litera d, Cod procedură penală cu privire la inculpatul.
Anulează nr.276//5.XII.2009, emis de Tribunalul București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, și dispune emiterea unui nou mandat de arestare preventivă.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați A- și - împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile de procedură pentru judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați A- și - la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.XII.2009.
JUDECĂTOR,
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
