Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 43/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 253/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.43/
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect RECURSUL declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații inculpați -, personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărători aleși, avocat și, cu împuterniciri la dosar și, personal, în stare de libertate și asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.
Se prezintă și apărătorul din oficiu, avocat, care depune la dosar delegația eliberată de Baroul București pentru intimații inculpați - și, solicitând Curții să ia act de prezența sa la acest termen, precum și la termenul anterior din data de 09 februarie 2009, când a asigurat asistența juridică obligatorie celor doi intimați inculpați. De asemenea, solicită să se ia act de încetarea delegației sale, ca urmare a prezentării apărătorilor aleși ai intimaților inculpați și să se dispună plata onorariului cuvenit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, astfel cum rezultă atât din ascultarea înregistrării audio a ședinței din data de 09 februarie 2009, cât și din mențiunile inserate pe citativul de la acea dată, cu ocazia apelului nominal făcut în ședință publică, intimații inculpați - și au fost asistați juridic de avocatul din oficiu, fără delegație la dosar, iar nu de avocatul din oficiu, astfel cum se susține la acest termen. De asemenea, învederează Curții că, la termenul din data de 09 februarie 2009, în ședință publică, niciun apărător desemnat din oficiu nu a depus la dosar delegație, deși a fost emisă adresă în acest sens către Baroul București.
Curtea dispune atașarea la dosar a delegației prezentate la acest termen de către avocatul din oficiu, urmând a se efectua verificări cu privire la aspectele învederate.
Se prezintă în fața Curții avocatul, care precizează că este apărător ales al uneia dintre părțile vătămate din prezenta cauză ( ), solicitând să se ia act de înfățișarea acesteia în fața instanței la termenul de astăzi, chiar și în condițiile în care nu a fost citată. Totodată, solicită Curții să ia act că partea vătămată respectivă nu a fost audiată de către judecătorul de la instanța de fond, iar aceasta s-a prezentat la termenul de astăzi pentru a face anumite precizări, în sensul că, ascultând vocile inculpaților prezenți, poate confirma că nu aceștia sunt persoanele care purtau cagule la data comiterii faptei. De asemenea, invocând faptul că a fost angajată de către partea vătămată abia astăzi, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a avea posibilitatea să studieze actele și lucrările dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere cadrul procesual al cauzei deduse judecății, apreciază că nu este admisibil să se procedeze la audierea părții vătămate prezente. Astfel, obiectul cauzei de față îl constituie recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii prin care s-a respins în fond propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de cei doi intimați inculpați, situație în care instanța de recurs nu poate proceda decât la audierea acestora, bineînțeles dacă inculpații doresc să dea declarații. Totodată, instanța de recurs este chemată a se pronunța asupra legalității și temeiniciei încheierii atacate, iar nu a efectua acte de cercetare judecătorească pe fondul cauzei. Pentru aceste motive, apreciază că partea vătămată prezentă nu are nicio calitate în cauza de față, în aceeași situație aflându-se și apărătorul acesteia. În opinia Parchetului, inculpații intimați sunt singurele părți care au calitate procesuală în cauza dedusă judecății.
Apărătorul ales al intimatului inculpat -, avocat, având cuvântul cu privire la cererea de audiere a părții vătămate prezente la termenul de astăzi, solicită Curții să ia act că procurorul refuză să procedeze la audierea acesteia, motiv pentru care ea a înțeles să se prezinte direct în fața instanței.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, având cuvântul asupra aceleiași cereri, precizează că acuzațiile formulate de Parchet se fundamentează practic exclusiv pe declarația părții vătămate. Chiar și în situația în care se va respinge cererea de audiere a acesteia, solicită să se ia act de prezența ei în fața instanței, ca de altfel și de prezența altor două părți vătămate, și.
Curtea, având în vedere cadrul procesual al cauzei, respinge ca inadmisibile cererea de audiere a părții vătămate, precum și cererea avocatului ales al acesteia, de acordare a unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
La întrebarea Curții, intimații inculpați - și precizează că sunt de acord să dea declarații și în fața instanței de recurs.
Curtea procedează la ascultarea celor doi intimați inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că încheierea pronunțată de către judecătorul de la instanța de fond este nelegală și netemeinică, apreciindu-se în mod greșit că există contradicții între declarațiile persoanelor agresate cu privire la identitatea agresorilor, că nu se identifică un mobil care să fi determinat acțiunile inculpaților îndreptate împotriva martorei și a fetiței acesteia, că propunerea de arestare preventivă nu se justifică în condițiile în care a fost formulată după o lună de la data incidentului, că declarațiile luate de către organele de urmărire penală la data de 28 ianuarie 2009 nu au adus aspecte relevante pentru lămurirea cauzei. În același timp, s-a apreciat în mod netemeinic că indiciile existente cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu nu justifică luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, considerându-se greșit că, în raport cu gravitatea acestei infracțiuni, este suficientă dispunerea măsurii preventive a obligării de nu părăsi Municipiul B pe o perioadă de 29 de zile.
Pentru a combate motivațiile expuse în încheierea recurată, arată că existența infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații nu este condiționată de dovedirea unui anume mobil. Mai mult, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că un mobil chiar a existat, inculpații căutându-l pe, pentru pedepsirea căruia s-au deplasat în locuința părților vătămate. Astfel, acesta era căutat, fiind acuzat de către inculpatul - că ar obligat-o să se prostitueze pe sora lui. s-a ascuns însă într-una dintre camerele imobilului, cineva a izbit ușa și, văzând că nu este nimeni înăuntru, a plecat de acolo. Din declarațiile martorei, rezultă că inculpatul a agresat-o pe aceasta, apoi a lovit-o și pe fetița ei. A mai declarat martora că cei doi inculpați nu aveau fețele acoperite, în același sens fiind și mențiunile consemnate în procesul verbal de recunoaștere de pe planșe foto a acestora. Din declarația martorei, rezultă că cei doi inculpați, - și, au pătruns în cameră, mențiune consemnată și în procesul verbal de recunoaștere a lor de pe planșe, în care se afirmă și că inculpații le-au lovit în repetate rânduri pe, și. Martorul a precizat la rândul său că ambii inculpați s-au năpustit asupra copiilor surorii și cumnatului său. Același martor a declarat că inculpatul, zis " " a lovit-o cu o în cap pe minora. Martorul confirmă și el participarea inculpatului la agresiune. Contradicțiile existente între declarația martorei și declarațiile celorlalți martori constau exclusiv în faptul că prima a declarat că inculpații aveau fețele acoperite, recunoscându-i după voce, în timp ce restul martorilor a declarat că aceștia nu aveau fețele acoperite. Această unică contradicție nu este esențială, întrucât participarea inculpaților la săvârșirea faptelor este certă, aspect ce a fost confirmat de către toți martorii audiați, inclusiv de martora. Chiar dacă aceasta din urmă susține că agresorii aveau fețele acoperite, ea confirmă că inculpații au participat la agresiune, recunoscându-i după voce, afirmația ei coroborându-se cu declarațiile celorlalți martori, care arată că i-au văzut pe cei doi inculpați săvârșind acte de agresiune. De asemenea, toate declarațiile martorilor concordă în sensul că inculpații fac parte din grupul care a pătruns în noaptea respectivă în imobil, inculpatul fiind cel care a exercitat actul de violență asupra minorei. La dosar, este depus și un raport de expertiză medico legală, care atestă existența leziunilor la nivelul capului minorei. Nu are relevanță împrejurarea că acest raport a fost întocmit după o lună de la incident. În cauză, au mai fost administrate și alte probe, care, contrar celor susținute de către judecătorul de la instanța de fond, sunt relevante. Astfel, inculpatul - a susținut că a auzit de la sora sa, că numitul, concubinul ei, ar fi plecat cu mai mulți prieteni să se răzbune pe motiv că " i-a luat nevasta de acasă", intenționând să-l prindă și să-l pedepsească pe acesta în domiciliul lui. Această declarație este însă nesinceră, fiind infirmată de martora, care a arătat că nu cunoaște nimic despre agresiunea din 22/23 decembrie 2008. Totodată, martorul a precizat că, la data de 22 decembrie 2008, inculpatul nu a fost prezent în casa lui, însă și această declarație este nesinceră, întrucât inculpatul însuși a recunoscut că a fost acolo, la prima deplasare ce a avut loc la locuința părților vătămate. În același sens sunt și declarațiile martorilor și. În consecință, apreciază că sunt nefondate aspectele reținute în considerentele încheierii, în sensul că declarațiile luate de către organele de urmărire penală la data de 28 ianuarie 2009 sunt lipsite de relevanță, întrucât, cu ajutorul acelor declarații se dovedește existența în cauză a unor probe și indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor. Astfel, este relevantă declarația martorei, întrucât aceasta vine să infirme declarația inculpatului -. De asemenea, este relevant că martorul a dat dovadă de nesinceritate, afirmând că inculpatul nu a fost prezent în locuința părților vătămată, deși chiar inculpatul a recunoscut că a fost acolo. Subliniază că absolut toți martorii audiați în cauză, care au calitatea de martori oculari, afirmă că ambii inculpați au fost prezenți în locuința respectivă. De asemenea, leziunile produse la nivelul capului minorei sunt atestate de concluziile raportului de expertiză medico legală, ce se coroborează cu declarațiile martorilor care atestă că și asupra minorei s-au exercitat acte de violență, aceasta fiind lovită cu o în cap de către inculpatul. Pentru toate aceste motive, apreciază că, în privința fiecăruia dintre cei doi inculpați, sunt întrunite cerințele art.143 din Codul d e procedură penală.
În același timp, apreciază că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică. Chiar judecătorul de la instanța de fond afirmă în considerentele încheierii că, față de gravitatea faptei, se impune aplicarea unei măsuri preventive. Având în vedere însăși gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, respectiv violare de domiciliu (în cazul inculpatului - ) și tentativă la omor și violare de domiciliu (în cazul inculpatului ), aceștia prezintă în mod evident un pericol social. Sub același aspect, trebuie avută în vedere și perseverența infracțională a inculpaților, - fiind anterior condamnat pentru infracțiuni de furt, tâlhărie și tentativă la omor, iar inculpatul nu este nici el la primul conflict cu legea penală, suferind anterior condamnări tot pentru infracțiuni de violență, respectiv tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal. Totodată, cel de-al doilea inculpat este în prezent trimis în judecată, într-o altă cauză, pentru comiterea unor infracțiuni de furt și tâlhărie. Apreciază că nu se poate minimaliza gravitatea infracțiunii de violare de domiciliu, ci trebuie avut în vedere că fapta respectivă, în modalitatea în care a fost săvârșită, este foarte gravă, întrucât mai multe persoane înarmate care au pătruns în timpul nopții într-un imobil, exercitând acte de violență asupra persoanelor care locuiau acolo.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecându-se cauza pe fond, să se dispună arestarea preventivă a celor doi inculpați pentru o perioadă de 29 zile, în cauză fiind întrunite toate condițiile legale pentru a fi luată această măsură, atât sub aspectul existenței probelor și indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor, cât și sub aspectul pericolului concret pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al intimatului inculpat -, avocat, solicită respingerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca fiind nefondat.
Solicită să se constate că există numeroase inadvertențe între declarațiile martorilor, dar chiar și cuprinsul declarațiilor aceluiași martor. Se poate lesne observa că, la dosar, nu există nicio plângere a vreunei părți vătămate cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, după cum nu există nici vreo consemnare în acest sens din partea organelor de urmărire penală. Se menționează doar, în procesele verbale de audiere a pretinselor părți vătămate, că acestea ar fi fost lovite de către cei care au pătruns în domiciliul lor. De asemenea, solicită să se constate că, în motivarea recursului, reprezentantul Parchetului nu a făcut nicio referire la o probă importantă administrată în fața judecătorului de la instanța de fond, respectiv înregistrarea video a activităților casnice în care a fost implicat inculpatul -, împreună cu familia sa, în noaptea când se pretinde că ar fi fost săvârșite faptele. S-a susținut de către reprezentantul Parchetului că a fost audiată martora și că aceasta a infirmat declarația dată de către inculpatul -, lucru explicabil având în vedere situația în care se afla martora. În plus, martora respectivă este în conflict cu fratele ei și, oricum, declarația sa nu poate sta la baza unei întregi acuzații. Solicită instanței să se aibă în vedere și modul defectuos în care s-a efectuat urmărirea penală în această cauză. Astfel, la momentul când erau audiați doi martori, inculpatul a învederat că unul dintre adevărații autori ai faptei se află în fața secției de poliție, însă, din cauza faptului că respectivul autor nu avea asupra sa un act de identitate, procurorul nu a dorit să îl audieze. Relevante pentru lămurirea cauzei sunt înseși declarațiile martorului, care a declarat că nu cunoaște cu exactitate ce s-a întâmplat. În cauză, nu există probe în sensul că inculpatul - a fost în locuința părților vătămate, în noaptea respectivă. Inculpatul recunoaște că a fost în acea zi la domiciliul părților vătămate, însă în jurul orei 1500, iar pentru evenimentele pașnice ce au avut loc la acel moment nu s-a formulat nicio plângere. Faptele descrise în actul de inculpare s-au petrecut noaptea, în jurul orei 0200, fără nicio legătură cu evenimentul de după-amiază.
În consecință, apreciază că nu sunt întrunite cerințele obligatorii prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului -, cu atât mai mult cu cât starea de privare de libertate este o stare de excepție, inculpatul beneficiind și de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. De asemenea, nu există nici probe în sensul că, lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta vreun pericol concret pentru ordinea publică ori ar intenționa să se sustragă de la cercetări. În plus, în cauză există serioase dubii asupra implicării inculpatului în faptele prezentate de acuzare, aspect de profită acestuia. Apreciază astfel că încheierea recurată este legală și temeinică, impunându-se menținerea acesteia.
Apărătorul ales al intimatului inculpat -, avocat, solicită, la rândul său, respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe care îl apreciază neîntemeiat.
În acest sens, se raliază concluziilor anterior expuse și, totodată, solicită a se constata că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, nu a încălcat obligațiile impuse prin încheierea recurată, nu există date că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori că ar intenționa să comită alte fapte penale. În același timp, reafirmă că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a fost prezent în domiciliul părților vătămate la momentul producerii actelor de agresiune. De asemenea, nu există probe și nici indicii în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică, având în vedere că acesta este căsătorit, are un domiciliu stabil și doi copii minori în întreținere. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca fiind nefondat.
Arată că Parchetul, la momentul când a formulat propunerea de arestare preventivă a inculpatului, nu a avut în vedere existența unor probe concludente ce ar putea conduce, cel puțin, la presupunerea că acesta se face vinovat de comiterea unei fapte de natură penală, ci s-a raportat exclusiv la cazierul lui judiciar. Or, inculpatul, de aproximativ 1 an, s-a pocăit și această nouă situație l-a determinat să-și schimbe atât modul de a gândi, cât și comportamentul în societate. Se afirmă de către Parchet ca inculpații au pătruns în locuința părților vătămate și le-au lovit pe acestea, pe timp de noapte. Situația reală este că inculpații, astfel cum au și recunoscut, au fost într-adevăr la domiciliul părților vătămate, însă anterior acestui moment, în cursul după-amiezii, iar cu acea ocazie nu s-a produs niciun incident. Achiesează la concluziile formulate anterior de către apărătorul ales al inculpatului - și solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, la dosar existând probe care îi disculpă pe inculpați și lipsind orice probe concludente care să-i acuze.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică față de susținerile primului apărător al intimatului inculpat -, arată că nu a făcut nicio referire la înregistrarea video menționată de acesta, întrucât caseta prezentată în primă instanță nu are legătură cu cauza dedusă judecății, conținând o înregistrare din anul 2007, în timp ce faptele reținute în sarcina inculpaților s-au petrecut în luna decembrie 2008.
Intimatul inculpat -, personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorilor săi aleși. Solicită să se aibă în vedere că, în noaptea incidentului, nu s-a aflat în locuința părților vătămate, ci acasă la el, împreună cu familia sa. Solicită continuarea cercetărilor cu menținerea lui în stare de libertate, luându-și angajamentul că se va prezenta la organele judiciare ori de câte ori va fi chemat. De asemenea, precizează că nu prezintă vreun pericol pentru ordinea publică.
Intimatul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Se raliază concluziilor apărătorului său. Învederează că este căsătorit și întreține un copil rezultat dintr-o altă relație a soției sale. Este de neconceput ca el să îi facă rău unui copil în vârstă de 2 ani, astfel cum se reține în actul de inculpare, câtă vreme se îngrijește de un copil care nu este al său, înconjurându-l pe acesta cu toată afecțiunea de care poate da dovadă un părinte. Precizează că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 30 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus astfel:
În temeiul art.149 alin.12 rap. la art.146 alin.111în ref. la art.145 din Codul d e procedură penală, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de arestare preventivă a inculpaților-(zis "", fiul lui și, născut la data de 05 februarie 1979 în B, CNP -) și (zis " ", fiul lui și a, născut la data de 29 octombrie 1970 în B, CNP -) și a luat față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi municipiul B pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.
În temeiul art.145 alin.11și alin.12din Codul d e procedură penală, a dispus ca inculpații să respecte, pe durata măsurii luate față de aceștia, următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la secția de poliție de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu se apropie de numiții, precum și de alți membrii ai familiilor acestora și să nu comunice cu ei direct sau indirect;
- să nu se afle în locuințele părților vătămate din cauză;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.145 alin.22din Codul d e procedură penală, a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive sau a obligațiilor ce le revin pe durata acestei măsuri, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de la Tribunal a reținut că, față de inculpatul -, a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii deviolare de domiciliu(prevăzută de art.192 alin.2 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal), iar, față de inculpatul, urmărirea penală a fost începută pentru săvârșirea infracțiunilor deviolare de domiciliușitentativă la omor calificat(prevăzute de rt.192 alin.2 și respectiv de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.d și i din Codul penal, ambele cu aplic. art.37 lit.a și art.33 lit.a din Codul penal).
În fapt, s-a reținut că, n noaptea de 22/23 decembrie 2008, în jurul orei 0200, inculpatul, împreună cu inculpatul - și alte persoane, au pătruns fără drept în locuința de la adresa din B,-, sectorul 2, unde au folosit obiecte contondente și arme albe, agresând locatarii (majoritatea femei și copii), ocazie cu care inculpatul a lovit-o pe minora (în vârstă de 2 ani și 6 luni), aflată în imposibilitate de a se apăra, cu o în zona capului, provocându-i acesteia leziuni grave (politraumatism, afirmativ agresiune, traumatism cranio-cerebral, fractură liniară parietală, fractură frontală cu minimă deplasare) ce au necesitat internarea urgentă în spital.
Potrivit art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală - temeiul în baza căruia s-a solicitat arestarea preventivă a celor doi inculpați - măsura arestării preventive se poate lua dacă aceasta este necesară bunei desfășurări a procesului penal, potrivit art.136 din Codul d e procedură penală, dacă există indicii și probe suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă, potrivit art.681din Codul d e procedură penală, că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă este închisoarea mai mare de 4 ani și dacă există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, nculpații nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzați, arătând că nu ei sunt aceia care au săvârșit faptele respective și că, probabil, persoanele pretins agresate au dat declarații împotriva lor în scopul de a obține sume de bani în schimbul relatării adevărului, ceea ce s-ar fi și întâmplat, cei doi inculpați fiind sunați, potrivit propriilor afirmații, de către membri ai familiei celor agresați, care le-au solicitat diverse sume de bani în acest sens.
Inculpatul - a precizat că, în seara respectivă, a cumpărat un brad, pe care după miezul nopții l-a împodobit împreună cu soția și fetița lor în vârstă de 1 an, prezentând în acest sens o înregistrare cu privire la care a arătat că este făcută cu ocazia acelui eveniment. Inculpatul a mai arătat că, după incidentul anchetat, sora sa (martora ) i-ar fi zis că cel care i-a agresat pe membrii familiei fostului ei concubin (martorul ) ar fi actualul concubin al acesteia ( ), care a acționat împreună cu alte persoane.
Inculpatul a precizat că nu a făcut nimic special în noaptea respectivă, pe care a petrecut-o împreună cu concubina sa și cu copilul acesteia din urmă.
În privința probelor administrate în cauză (care constau, în ceea ce privește identitatea pretinșilor autori, în declarațiile persoanelor agresate), judecătorul de la Tribunal a constatat că, din examinarea acestora, rezultă multiple contradicții, ce pun la îndoială posibilitatea persoanelor respective de a-i identifica pe agresori.
În acest sens, a reținut că pretinsele fapte au avut loc în noaptea de 22/23 decembrie 2008, la ora 0200, într-un moment când toți cei agresați dormeau, camerele nefiind luminate, iar agresiunea s-a desfășurat într-un interval de câteva minute.
Persoanele audiate au relatat că cei care au intrat în locuință aveau fețele acoperite cu cagule, mai puțin inculpații, care au putut fi astfel recunoscuți. Sub acest aspect, contrar celor afirmate de restul martorilor, numita a declarat că i-a recunoscut pe cei doi inculpați după voce, întrucât aceștia aveau căciulile trase pe față.
Deși numita a afirmat în mod constant că ar fi fost lovită cu o sabie în cap, declarația acesteia fiind confirmată și de numita, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că leziunile constatate s-ar fi putut produce prin lovire de corp dur, iar nu cu corp dur.
Cu toate că numita se afla în altă cameră, din care putea avea acces vizual în camera unde se afla numita, totuși ceilalți doi martori aflați în aceeași cameră cu ea ( și ) au declarat că nu au văzut ce li s-a întâmplat părții vătămate și fiicei sale, doar că erau agresate de cei doi inculpați.
Deși numita a declarat că ar fi luat-o pe fetița sa în brațe, pentru a înlătura agresiunea asupra acesteia, nu precizează acest aspect în niciuna dintre cele trei declarații date. Mai mult, aceasta din urmă a afirmat, în prima sa declarație-plângere, că, după ce ar fi fost lovită de către cei doi inculpați, și-a pierdut cunoștința și astfel nu mai știe ce s-a întâmplat, pentru ca, ulterior, în celelalte declarații, să dea amănunte în sensul că agresorii, fără a-i identifica în concret, i-au lovit pe toți cei care se aflau în cameră, inclusiv pe fetița sa, căreia i-ar fi rupt mâinile și picioarele, neprecizând însă că vreunul dintre cei doi inculpați ar fi lovit-o pe fetița sa când a luat-o pe aceasta în brațe pentru aop roteja de atac și nici că inculpatul i-ar fi aplicat fetiței o lovitură de în cap, după cum a declarat numita.
Cu toate că declarațiile persoanelor audiate conduc la presupunerea că agresorii ar fi intrat mai întâi în prima cameră (unde dormea numita, împreună cu alte persoane) și apoi în camera unde dormeau, copiii acesteia și numiții și, numita a nu a putut preciza numărul persoanelor mascate (dintre care ea i-ar fi recunoscut pe cei doi inculpați după voce, întrucât aveau căciulile trase pe față) care au pătruns în a doua cameră, unde i-ar fi agresat pe cei aflați acolo, în timp ce numiții și au declarat că erau doar trei agresori în camera lor, dintre care unul necunoscut și cei doi inculpați. De asemenea, nici nu a putut preciza câți agresori au fost, arătând că mulți dintre ei aveau trase pe față niște măști negre.
De asemenea, din declarațiile persoanelor audiate, rezultă că agresiunea din partea celor doi inculpați a fost îndreptată numai împotriva numitei și a copiilor, față de ceilalți ocupanți ai locuinței acționând alte persoane neidentificate. În raport cu această constatare, nu se poate identifica un mobil al inculpaților în agresarea numitei și a fetiței acesteia, câtă vreme motivul real al acțiunii (considerat ca atare de către persoanele agresate) a fost acela că sora inculpatului - (numita ) ar fi fost ținută împotriva voinței ei în locuința respectivă de către fostul ei concubin (numitul ) și ar fi fost obligată de acesta să se prostitueze.
Având în vedere aspectele evidențiate, judecătorul de la Tribunal a considerat că diferențele dintre declarațiile persoanelor audiate în cauză conduc la îndoieli în ceea ce privește posibilitatea acestora de a percepe întregul eveniment din noaptea respectivă.
În același timp, a remarcat că, deși declarațiile persoanelor audiate i-au indicat drept autori pe cei doi inculpați încă din data de 23 decembrie 2008, procurorul a formulat propunerea de arestare preventivă după mai mult de o lună de la data evenimentului, singurele declarații noi ale altor persoane fiind luate în data de 28 ianuarie 2009, fără a aduce însă aspecte relevante. Judecătorul a apreciat că este de neînțeles de ce, imediat după ce au cunoscut identitatea potențialilor agresori, organele de poliție nu au efectuat percheziții domiciliare la locuințele acestora, pentru a identifica posibilele arme folosite.
Judecătorul a mai reținut că atât un cartuș, cât și urme brun roșcate au fost ridicate de la locuința din-, sectorul 2 în data de 24 decembrie 2008, când s-a realizat o nouă cercetare la fața locului, în completarea celei realizate în ziua precedentă, însă, în legătură cu aceste probe, nu a fost dispusă vreo măsură în cursul anchetei.
În ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor calificat, pentru care este cercetat inculpatul, judecătorul de la Tribunal a reținut că singura persoană ce declară că acesta este cel care i-ar fi aplicat minorei o în cap este numita, care însă se afla în camera alăturată. Nici mama fetiței, numita (care, potrivit declarațiilor numitei, ar fi luat copilul în brațe și, în acest moment, inculpatul i-ar fi aplicat copilului o în cap), nu confirmă cele relatate de. De asemenea, nicio altă persoană nu face vreo referire la această acțiune concretă a inculpatului asupra minorei.
Pentru aceste motive, judecătorul de la Tribunal a constatat că, în cauză, nu există indicii, în sensul art.681din Codul d e procedură penală, care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În același timp, a apreciat că indiciile existente cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu nu justifică măsura excepțională a privării de libertate a celor doi inculpați, urmând ca, pe parcursul anchetei, să fie lămurite aspectele anterior prezentate, prin reaudierea persoanelor implicate, verificarea apărărilor inculpaților, vizionarea CD-ului cu imaginile aflate pe camera video identificată în apropierea locuinței din-, sectorul 2, etc.
Având în vedere gravitatea faptei, precum și relațiile dintre părțile implicate, judecătorul a considerat totuși necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal, luarea față de inculpați a unei măsuri preventive, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru o durată de 29 de zile, dispunând în acest sens, conform art.149 alin.12 rap. la art.146 alin.111în ref. la art.145 din Codul d e procedură penală, cu impunerea respectării de către inculpați, pe perioada respectivă, a obligațiilor menționate în dispozitivul încheierii.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 30 ianuarie 2009, după pronunțarea soluției în ședință publică)Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a propunerii de arestare preventivă, pentru o perioadă de 29 de zile, a inculpaților - și, în pofida îndeplinirii cumulative, în privința fiecăruia dintre aceștia, a condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
La primul termen acordat în recurs (09 februarie 2009), judecarea cauzei a fost amânată pentru termenul de astăzi, la cererea celor doi inculpați intimați, care au solicitat să beneficieze de asistența juridică a unor apărători aleși.
Cu ocazia judecării recursului, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea intimaților inculpați, în declarațiile date (consemnate și atașate la dosar), aceștia menținându-și poziția procesuală de nerecunoaștere a faptelor pentru care s-a solicitat arestarea lor preventivă.
Pentru intimatul inculpat -, s-au prezentat înscrisuri noi în circumstanțiere, respectiv copii de pe certificatul de căsătorie și de pe certificatul de naștere al copilului său minor.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de Parchet, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere nelegală și netemeinică, apreciind în mod eronat că probatoriul administrat până în prezent nu relevă suficiente indicii temeinice care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpatul, zis " ", a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat asupra minorei și respectiv că, în cazul infracțiunii de violare de domiciliu (pentru care a constatat că ar exista indicii temeinice de comitere de către inculpatul anterior menționat și inculpatul -, zis ""), nu se justifică luarea unei măsuri preventive atât de severe ca arestarea, deși a subliniat expresis verbis în considerentele încheierii"gravitatea faptei".
Curtea remarcă, înainte de orice altă considerație, contradicția logică pe care se întemeiază motivarea soluției pronunțate prin încheierea recurată, în condițiile în care, apreciindu-se ca rezonabilă presupunerea că inculpații au pătruns într-adevăr fără drept în noaptea de 22/23 decembrie 2008 în locuința din- sectorul 2 (numai astfel putând săvârși infracțiunea de violare de domiciliu, în raport cu care a fost dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, necontestată de aceștia), în mod absolut surprinzător se susține că, în privința actelor de agresiune fizică (dovedite neîndoielnic prin înscrisuri medicale) la care au fost supuse, chiar în acea noapte, atât minora, cât și mai multe alte persoane ce ocupau acea locuință, nu ar exista indicii temeinice că ar fi fost comise de către inculpați.
Astfel, pătrunderea inculpaților în locuința respectivă, împreună cu alte persoane neidentificate până în prezent, s-a realizat în jurul orei 0200, după ce în prealabil au fost sparte ușile și geamurile (aspect constatat cu ocazia cercetării la fața locului).
Imediat după consumarea actelor de agresiune care au urmat acestei pătrunderi, una dintre persoanele agresate ( ) a sesizat oral organele de poliție, arătând că în casă au intrat mai mulți indivizi, unii mascați, iar alții cu fețele descoperite, între aceștia din urmă recunoscându-i pe "" și pe " ", care pe ea au lovit-o primul cu o sabie, iar apoi, după ce a căzut, amândoi cu picioarele.
Organele de poliție sesizate s-au deplasat la fața locului la ora 0310, ocazie cu care i-au găsit acolo pe, și, care prezentau"răni deschise la nivelul feței".
În aceeași noapte, mai multe persoane agresate în locuința anterior menționată au fost transportate la Spitalul de Urgență, unde au primit îngrijiri medicale, după cum urmează:
- minora (în vârstă de 2 ani și 6 luni), la ora 0356, cu diagnosticul de "traumatism cranio-cerebral minor". Ulterior, minora a fost transferată, la ora 0557, la Spitalul de Urgență pentru Copii, unde i s-a pus diagnosticul de "traumatism cranio-cerebral minor nivel 0 cu risc sindrom de hipertensiune intracraniană, escoriație frontală dreapta scalp prin agresiune" iar, în continuare, la ora 0620, la Spitalul de Urgență Dr., unde a fost internată, în Secția Neurologie, cu diagnosticul"politraumatism, traumatism cranio-cerebral minor, fractură frontală stânga cu minimă deplasare, fractură liniară parietală stânga", menționându-se în foaia de observație că pacienta "se internează pentru comemorativă pierdere a conștienței posttraumatică, după un traumatism cranio-cerebral minor,afirmativ agresiune (lovire cu bâta)". Prin raportul de expertiză medico-legală nr.A- din data de 23 ianuarie 2009, s-a concluzionat că minora a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prinlovire cu un corp durși au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune în pericol viața;
- minora (în vârstă de 8 ani), la ora 0352, cu diagnosticul de"agresiune, suspiciune fractură gambă dreaptă", ulterior aceasta fiind și ea transferată la Spitalul de Urgență pentru Copii, unde i s-a pus diagnosticul de "contuzie gambă dreaptă";
- minorul (în vârstă de 8 ani), la ora 0354, cu diagnosticul de"agresiune, contuzie antebraț stâng, contuzie genunchi drept", ulterior copilul fiind, de asemenea, transferat la Spitalul de Urgență pentru Copii;
- (în vârstă de 18 ani), la ora 0420, cu diagnosticul de"agresiune, contuzie stâng";
-, la ora 0346, cu diagnosticul de"traumatism cranio-cerebral minor nivel 0,plagă scalpfrontală stânga, traumatism facial cuplagă latero-ocularădreaptă". Prin raportul de expertiză medico-legală nr.A- din data de 23 ianuarie 2009, care a avut la bază constatări realizate în data de 06 ianuarie 2009, ocazie cu care s-a reținut că aceasta prezenta "fronto-parietal stânga -cicatrice acoperită de cruste hematice, suturată; sprâncenos dreapta intern -cicatrice acoperită parțial de crustă hematică, suturată", s-a concluzionat că persoana în discuție a suferit leziuni traumatice produse la data de 23 decembrie 2008 prinlovire de corp dur, care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune în primejdie viața. Asupra acestor concluzii, reținute de către judecătorul de la instanța de fond pentru a pune la îndoială credibilitatea afirmațiilor numitei în sensul că a fost lovită cu o sabie, Curtea înțelege să manifeste serioase rezerve, întrucât este greu de crezut că plăgile (constatate nemijlocit la momentul acordării îngrijirilor medicale în noaptea faptei) și respectiv cicatricele corespunzătoare, suturate și acoperite de cruste hematice (constatate două săptămâni mai târziu) au putut fi produse prin lovire de corp dur, astfel cum afirmă medicul legist, fiind mult mai probabil un mecanism de lovire de tipul celui susținut de către persoana agresată;
-, la ora 0344, cu diagnosticul de"agresiune declarativă, traumatism cranio-cerebral minor nivel 0, hematom regiune retroauriculară stânga, traumatism cranio-facial cu plagă contuză la nivelul pavilionului auricular stâng, contuzie 1/3 distală antebraț stâng, contuzie toracică". Este relevant faptul că, pe tegumentele persoanei în discuție, s-a constatat o"plagă tăiatăauriculară stânga", iar la momentul consultului realizat acesteia la Unitatea de Primire Urgențe () s-a pus în evidență o"plagă contuză (sabie)", aspect care vine să confirme afirmația numitei, în sensul că agresorii s-au folosit pentru a le lovi pe persoanele atacate în locuință de un astfel de obiect;
-, la ora 0345, cu diagnosticul de"agresiune, fractură olecran stâng cu minimă deplasare și edem local, contuzie genunchi drept";
-, la ora 0346, cu diagnosticul de"agresiune, contuzie aripă iliacă dreapta".
Curtea mai observă că toate declarațiile persoanelor supuse actelor de agresiune care au provocat leziunile anterior menționate (audiate până în prezent de către organele de urmărire penală) converg asupra unui aspect esențial, cel puțin din perspectiva stabilirii existenței unor indicii temeinice - în accepțiunea art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală - respectiv identificarea a doi dintre agresorii care au pătruns în locuință în persoana inculpaților intimați.
În acest sens, s-au exprimat, și, precum și concubinul celei din urmă, care a asistat și el, ca martor ocular, la faptele petrecute în locuința comună a tuturor acestor persoane. Această poziție a fost exprimată de către persoanele respective nu numai în cuprinsul declarațiilor date, în care îi individualizează pe agresorii recunoscuți prin menționarea poreclelor acestora ("" și " "), dar și cu ocazia recunoașterii lor de pe planșele foto.
În același timp, martorul (persoana în considerarea căreia se pare că a avut loc acțiunea din noaptea de 22/23 decembrie 2008, dar care a reușit să se ascundă, împreună cu prietenul său, ), a declarat că, aflându-se într-o altă cameră decât cele două unde s-au petrecut actele de agresiune, dinspre care a auzit țipete, a recunoscut vocea lui " ", pe care și el l-a indicat pe planșa foto ca fiind inculpatul.
În ceea ce privește agresiunea comisă asupra minorei, în raport cu care s-a reținut prin actul de inculpare săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat - încadrare juridică corectă, având în vedere vârsta foarte mică a acesteia (2 ani și 6 luni), obiectul folosit la lovirea ei (o ), zona corporală vizată (capul copilului), numărul și intensitatea loviturilor aplicate - de către inculpatul, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul respectiv este autorul faptei în discuție. Astfel, a declarat că " " (porecla inculpatului) a lovit-o pe în cap cu o de baseball, în timp ce "" (porecla celuilalt inculpat) o lovea pe mama copilului ( ) cu o sabie, această declarație coroborându-se cu declarațiile lui și, ambii afirmând că i-au văzut pe cei doi inculpați îndreptându-se spre locul unde se aflau " și copiii", pe care au început să-i lovească, remarcând și faptul că unul dintre agresori avea asupra lui un obiect probabil ascuțit, deoarece a lăsat pe perete urme de tăiere.
Este adevărat că, între declarațiile persoanelor audiate există unele neconcordanțe (care nu poartă totuși asupra unor aspecte esențiale, precum identitatea agresorilor și faptul că aceștia erau înarmați), iar în cuprinsul declarațiilor respective se manifestă și vădite exagerări, însă aceste elemente - în mod eronat exploatate de către judecătorul de la instanța de fond pentru a decredibiliza afirmațiile acelor persoane - sunt perfect explicabile având în vedere contextul în care s-au petrecut evenimentele (mai mulți agresori, unii dintre ei mascați, au pătruns în casă pe timp de noapte, prin spargerea ușilor și geamurilor, în timp ce locatarii - trei dintre ei minori cu vârste foarte mici - dormeau, luându-i astfel prin surprindere și profitând de starea de somnolență în care se găseau pentru a-și duce la îndeplinire atacul violent, plănuit pentru a-l pedepsi pe unul dintre membrii familiei, ascuns însă la acel moment).
Curtea mai observă că inculpatul nu a prezentat, cel puțin până în prezent, un alibi solid pentru momentul faptelor (afirmând doar că, la acel moment, s-ar fi aflat acasă, împreună cu soția și copilul), în timp ce inculpatul - a încercat chiar să inducă în eroare organele judiciare, în primul rând prin prezentarea în fața judecătorului de la instanța de fond a unei înregistrări video, pretins realizată chiar în noaptea faptelor, în timp ce împodobea bradul împreună cu fetița sa în vârstă de 1 an (copilul este născut la data de 03 ianuarie 2008, conform certificatului depus în copie la dosarul de recurs). În privința acestei înregistrări, Curtea constată din aspectele consemnate în practicaua încheierii recurate (necontestate de inculpat) că, potrivit chiar afirmațiilor apărătorului său ales, camera video cu care s-a realizat filmarea nu a fost setată pentru a înregistra data și ora, iar imaginile vizionate în cursul ședinței de judecată în primă instanță datează din ziua de 02 februarie 2007, orele 0802- 1047. Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea că este vorba despre o eroare, întrucât la data respectivă fetița sa nu era născută, acest aspect este total nerelevant, întrucât nu există nicio dovadă că fetița din înregistrarea video este copilul inculpatului, de asemenea nu există nicio probă că înregistrarea s-ar referi la un eveniment petrecut în noaptea de 22/23 decembrie 2008 (când au avut loc faptele anchetate) și, în plus, trecând peste toate aspectele anterior menționate, este greu, dacă nu imposibil, de crezut că inculpatul și-ar fi trezit copilul atât de mic după miezul nopții (faptele cercetate s-au petrecut în jurul orei 0200) pentru o activitate ca împodobirea, care putea fi ușor realizată în timpul zilei.
Același inculpat (- ) a încercat să direcționeze ancheta penală pe o altă pistă (nesusținută până în prezent sub aspect probatoriu), afirmând că sora sa ( ) i-ar fi spus că adevărații agresori sunt actualul ei concubin ( ) și persoanele care l-au însoțit pe acesta la locuința în discuție, pentru a se răzbuna pe familia fostului concubin ( ). Fiind audiată ca martor la data de 28 ianuarie 2009, a contrazis însă afirmațiile fratelui său, declarând că nu are cunoștință despre faptul că, în noaptea de 22/23 decembrie 2008, mai multe persoane ar fi intrat în casa familiei lui, agresându-le pe rudele acestuia.
Curtea constată că, în privința ambilor inculpați intimați, sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute în art.148 lit.f din Codul d e procedură penală (invocate, în propunerea procurorului, ca temei pentru arestarea lor preventivă, dar total omise, în mod inexplicabil, în analiza sa, de către judecătorul de la instanța de fond, deși acesta a reținut ca existând indicii temeinice de săvârșire de către inculpați a infracțiunii de violare de domiciliu).
Astfel, Curtea observă, pe de o parte, că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoare de până la 10 ani (în cazul inculpatului - ) și respectiv de până la 12 ani și 6 luni (în cazul inculpatului ) iar, pe de altă parte, constată existența la dosar a unor probe convingătoare, ce dovedesc pericolul grav și actual la care ar fi expusă ordinea publică în situația lăsării în libertate a acestora.
În acest sens, Curtea remarcă, dincolo de gravitatea indiscutabilă a faptelor ce fac obiectul urmării penale și de ecoul negativ al acestora în rândul opiniei publice (afectată în sentimentul de siguranță pe care trebuie să ți-l ofere propria locuință), că ambii inculpați sunt persoane cunoscute în societate cu numeroase manifestări de violență, amândoi suferind anterior mai multe condamnări definitive pentru infracțiuni comise prin acte grave de agresiune.
Astfel, inculpatul - a fost condamnat, pe lângă infracțiuni de furt calificat, pentru o infracțiune de complicitate la tâlhărie, dar și pentru o infracțiune de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, din executarea ultimei pedepse aplicate fiind liberat condiționat la data de 08 august 2006, cu un rest rămas neexecutat de 786 zile închisoare. Același inculpat este în prezent trimis în judecată, într-o cauză separată, pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de tentativă la omor calificat, măsura arestării preventive dispuse în acea cauză la data de 25 mai 2007 fiind între timp revocată.
La rândul său, inculpatul a fost condamnat și el, pe lângă alte infracțiuni, pentru comiterea mai multor infracțiuni de tâlhărie, din executarea ultimei pedepse fiind liberat condiționat la data de 13 decembrie 2006, cu un rest rămas neexecutat de 1164 zile închisoare. În același timp, și acest inculpat este în prezent trimis în judecată, într-o cauză separată, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie în formă continuată.
Aspectele anterior menționate fac rezonabilă aprecierea că, aflați în libertate, inculpații prezintă un risc ridicat de reluare a acțiunilor infracționale de același tip cu cele deja comise în mod repetat începând cu mulți ani în urmă, ordinea de drept fiind astfel în mod serios amenințată, pe lângă sentimentul de insecuritate pe care membrii comunității l-ar încerca individual în situația când ar constata că persoane acuzate de fapte grave de violență sunt încă în mijlocul lor.
Împrejurarea că, de la data faptelor anchetate și până la formularea propunerii de arestare preventivă, a trecut mai mult de o lună nu este de natură a estompa din pericolul social pe care îl prezintă inculpații și nici a pune la îndoială actele de cercetare întreprinse în acest interval, după cum în mod greșit a procedat judecătorul de la instanța de fond, întrucât în perioada respectivă organele de urmărire penală ce instrumentează cauza s-au preocupat tocmai de probarea temeinică a faptelor imputate inculpaților. Astfel, inițial urmărirea penală a fost începută in rem, încă de la data de 23 decembrie 2008, când au fost sesizate organelor de poliție faptele în discuție, pentru ca începerea urmăririi penalein personamși punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați să se realizeze la datele de 27 ianuarie 2009 și respectiv 28 ianuarie 2009, după audierea tuturor persoanelor implicate, realizarea recunoașterilor de pe planșele foto, obținerea înscrisurilor medicale relevante, comunicarea rapoartelor de expertiză medico-legală privindu-le pe și pe minora și chiar verificarea apărărilor formulate de inculpați (prin audierea în ultima zi menționată a martorilor, și ).
În mod evident, la acest moment urmărirea penală nu este încă definitivată, fiind necesară și administrarea altor probe pentru lămurirea deplină a cauzei, precum expertizarea tubului de cartuș ridicat la data de 24 decembrie 2008 din curtea imobilului unde s-au petrecut faptele, efectuarea de analize cu privire la urmele biologice identificate pe pereții camerelor unde au avut loc actele de agresiune sau verificarea eventualelor imagini captate de camera de supraveghere video amplasată în zona străzii unde este situată locuința în discuție, însă această împrejurare nu împiedică luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, câtă vreme probatoriul administrat până în prezent relevă deja suficiente motive verosimile de a crede că aceștia au săvârșit faptele penale ce li se rețin în sarcină.
De altfel, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit formularea unei acuzații, prin trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Nu în ultimul rând, Curtea constată că luarea față de fiecare dintre cei doi inculpați a măsurii arestării preventive răspunde și necesității de a asigura o bună desfășurare a urmăririi penale, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, prin prevenirea încercărilor evidente ale acestora de a zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea martorilor și realizarea de înțelegeri frauduloase cu persoanele vătămate.
În acest sens, Curtea apreciază că prezența în fața instanței de recurs - în afara cadrului procesual legal pe care îl presupune cauza dedusă în prezent judecății - a trei dintre persoanele agresate (, și ), care nu au fost în niciun fel înștiințate în mod oficial despre termenul acordat în cauză și despre care apărarea a încercat să susțină că ar dori să-și retracteze declarațiile anterioare (date în fața organelor de urmărire penală, fără a exista vreo dovadă de obținere ilegală a acestor probe), nu poate fi decât rezultatul demersurilor frauduloase ale inculpaților de a le determina să-și retragă afirmațiile acuzatoare, eventual prin oferirea unor sume de bani. Nu întâmplător, ambii inculpați au și afirmat în declarațiile date în fața judecătorului de la instanța de fond, fără dovezi însă, că le-ar fi fost pretinse importante sume de bani (câte 50.000 EURO) pentru ca persoanele pretins agresate să dea alte declarații decât cele în care îi acuzau, declarații în care (susțin inculpații) aceste persoane urmează să relateze "adevărul".
Față de toate aceste considerente, Curtea constată, contrar celor reținute de către judecătorul de la instanța de fond, ca fiind întemeiată propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați intimați, impunându-se în consecință admiterea acesteia, conform art.1491alin.9 din Codul d e procedură penală.
Drept urmare, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, Curtea va admite recursul cu care a fost sesizată, va casa în întregime încheierea atacată și, rejudecând cauza în fond, va dispune astfel:
Va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și va dispune arestarea preventivă a inculpaților - și pe o perioadă de câte 29 de zile, începând cu data încarcerării fiecăruia.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului, potrivit art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiție și, onorariul parțial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică obligatorie a intimaților inculpați la termenul din data de 09 februarie 2009, în lipsa apărătorilor aleși ai acestora), în cuantum de câte 25% din suma de 100 lei pentru fiecare intimat inculpat (menționată în delegația nr.- eliberată de Baroul București ), va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Casează, în întregime, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și dispune arestarea preventivă a inculpaților - (zis "", fiul lui și, născut la data de 05 februarie 1979 în B, CNP -) și (zis " ", fiul lui și a, născut la data de 29 octombrie 1970 în B, CNP -) pe o perioadă de câte 29 de zile, începând cu data încarcerării fiecăruia.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru fiecare inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.4 / 03.03.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
