Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 432/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2890/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.432
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 09 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat ce substituie pe avocat și recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că în mod greșit a fost admisă propunerea de arestare preventivă față de cel pe care îl apără în raport de împrejurarea că acesta a declarat că nu a săvârșit fapta ce-i este imputată, astfel încât operează principiulin dubio pro reo, sens în care solicită a se dispune în temeiul art.6 al.2 din CEDO și art.5 ind.2 din Codul d e procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului până la rămânerea definitivă a hotărârii. pentru a evita o eroare judiciară Totodată, solicită a se avea în vedere datele personale ale inculpatului, care are trei copii minori și este singurul întreținător al familiei, astfel că prezenta sa în familie este absolut necesară, fiind adevărat că inculpatul are antecedente penale, însă pentru alt gen de infracțiuni.
Pentru recurentul inculpat apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună o astfel de măsură, dat fiind faptul că pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, la acest moment dorind să facă un denunț, astfel că lăsat în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, mai ales și față de datele personale ale inculpatului - care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, din înregistrările efectuate în mediul ambiental, din declarația martorului, precum și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului rezultă că cei doi inculpați se fac vinovați de faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de patru ani, iar față de natura infracțiunilor comise, de modul concret de săvârșire a faptelor, dar și de împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru același gen de infracțiuni, apreciază că lăsarea în stare de libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, astfel încât, solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați solicită să fie cercetați în stare de libertate, inculpatul precizând că nu se face vinovat de faptele ce îi sunt imputate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 09 decembrie 2009 în dosarul nr-,Tribunalul București Secția a II-a Penală a admis, în baza art.1491cu ref. la art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București și a dispus arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut în anul 1959 luna 06 ziua 24 în B, CNP: -, domiciliat în B,- corp, sector 1, antecedente penale - recidivist) și (fiul lui și, născut în anul 1988, luna 09 ziua 14 în B N, CNP: -, domiciliat în, sat, nr. 63, jud. B N, antecedente penale - necunoscut), pentru o perioada de 29 de zile cu începere de la 09.12.2009 pâna la 06.01.2010, inclusiv .
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut că inculpații și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, fiind acuzați de aceea că, la data de 08.12.2009, inculpatul a fost prins în flagrant delict după ce a vândut două doze de heroină contra sumei de 80 de lei, martorului denunțător, prin intermediul inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de la Tribunal a precizat că pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite: condițiile prevăzute de art. 143 Cod de procedură penală privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice (în sensul art.681Cod de procedură penală) din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, să fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 136 alin. 6 Cod de procedură penală, respectiv ca pentru infracținea săvârșită legea să prevadă doar pedeapsa închisorii și să existe probe din care să rezulte existența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod de procedură penală, dispozițiile procedurale sus menționate fiind compatibile cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Raportându-se la exigențele acestor dispoziții legale, judecătorul fondului propunerii de arestare preventivă a inculpaților și a constatat că în cauza de față sunt îndeplinite cerințele presupuse de disp. art.l43 Cod de procedură penală, existând indicii teminice că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care se solicită arestarea lor, nefiind necesar ca în momentul arestării să fie adunate probe suficiente pentru a formula o acuzare completă, întrcât probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parag. 31-32).
Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art.143. Cod de procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpați au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați, fiind considerate relevante în acest sens: procesul verbal de realizare a flagrantului din data de 08.12.2009, ocazie cu care inculpatul a fost prins în flagrant delict după ce a vândut două doze de heroină contra sumei de 80 lei martorului denunțător prin intermediul inculpatului, procesul verbal de percheziție corporală a martorului denunțător, atat înainte de realizarea flagrantului, cat și ulterior, după preluarea celor două doze de heorină cumpărate cu suma de 80 lei de la inculpatul prin intermediul inculpatului; procesul verbal de înseriere a sumei de 90 lei folosită de martorul denunțător la realizarea flagrantului, declarațiile martorului asistent, ale martorului denunțător, precum și ale inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică, precum și alte probe existente la dosarul cauzei.
Totodată s-a apreciat că în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpaților tulbură nu numai ordinea juridică, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, datorita faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății însăși, dispozițile art. 148 lit.f Cod de procedură penală. fiind ca atare îndeplinite.
În același sens s-a apreciat că atitudinea inculpaților, siguranța de care au dat dovadă în executarea actelor materiale care compun latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina lor, induc presupunerea întemeiată că aceștia vor mai săvârși și alte infracțiuni, în realitatea obiectivă, faptele inculpaților, ca și atitudinea lor subiectivă având urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
La adoptarea hotărârii de arestare preventivă a inculpaților, Tribunalul a avut în vedere și disp. art. 136 alin. ultim Cod de procedură penală, ținând seama de scopul măsurii preventive, de gradul de pericol social al infracțiunilor, de faptul că inculpatul este nescolarizat, nu are un loc de muncă stabil și, desi nu este la primul contact cu legea penală, în prezent fiind cercetat pentru săvarșiea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, prev de art. 4 alin. 2 din legea 143/2000, nu a înțeles să-și îndrepte conduita, manifestând în continuare desconsiderare față de valorile sociale ocrotite de legea penală, prin perseverenta pe cale infracțională, iar inculpatul nu are un domiciliu stabil și provine dintr-o familie dezorganizată, precum și de celelalte situații privind persoana inculpaților, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, spre justa ei soluționare.
Pentru aceste considerente, având în vedere disp. art. 149 alin. 9 Cod de procedură penală, judecătorul de la Tribunal a admis propunerea formulată de PICCJ - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism privind arestarea preventivă a inculpaților și, iar în baza art. 1491alin.10-12 Cod de procedură penală rap.la art 136 alin. 6 și 8 Cod de procedură penală, art. 143 Cod de procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală a dispus arestarea preventiva a celor doi inculpați pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de la 09.12.2009 pâna la 06.01.2010 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 09 decembriue 2009, imediat după pronunțarea în ședință publică a soluției de arestare preventivă)inculpații și.
Cu prilejul dezbaterilor orale în recurs, desfășurate în ședința publică din data de 15 decembrie 2009, inculpatul recurent, asistat juridic de către apărătorul din oficiu a criticat încheierea recurată, în principal sub aspectul neîndeplinirii cerințelor art.143 Cod de procedură penală, în acest context declarându-se nevinovat de săvârșirea infracțiunii ce-i este imputată și invocând incidența principiuluiin dubio pro reo,iar în subsidiar, sub aspectul netemeiniciei soluției arestării sale preventive, în raport de datele sale personale, rezultând din aceea că este singurul întreținător al familiei, având trei copii minori care au neapărat nevoie de sprijinul său. În considerarea acestor critici, inculpatul recurent a solicitat a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond judecarea sa în stare de libertate, pentru a se evita o posibilă eroare judiciară ce ar putea fi înfăptuită prin arestarea sa preventivă.
La rândul său, inculpatul recurent, asistat juridic de către apărătorul din oficiu, a solicitat a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea sa în stare de libertate, în susținerea motivelor de recurs, arătând că nu există temeiuri care să impună luarea măsurii arestării preventive, dat fiind faptul că pe parcursul cercetărilor a avut o poziție procesuală sinceră, la acest moment dorind să facă un denunț prin care să ajute la prinderea altor traficanți de droguri, astfel că lăsat în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, mai ales și față de datele sale personale, constând în aceea că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de fiecare dintre cei doi inculpați, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Contrar susținerilor recurenților inculpați, Curtea apreciază că judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea dispozițiilor art.1491rap. la art.143 și art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților și pentru o perioadă de 29 de zile, această soluție întemeindu-se pe o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor date și indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către aceștia a faptei penale de care sunt acuzați, cât și din perspectiva stării de pericol ce ar fi generată pentru ordinea publică de lăsarea lor în libertate, totodată fiind pe deplin justificată și aprecierea că măsura preventivă privativă de libertate este singura în măsură să garanteze buna desfășurare a procesului penal, față de dispozițiile art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 din Codul d e proceudră penală - aspect contestat de către inculpatul recurent, întocmai ca și judecătorul de la instanța de fond Curtea constată că materialul probator strâns până în acest moment procesual relevă suficiente date și indicii temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă că acest inculpat, la data de 08.12.2009 a vândut două doze de heroină contra sumei de 80 de lei martorului denunțător, prin intermediul inculpatului.
rezonabilă a instanței că inculpații au comis fapta pentru care împotriva lor s-au formulat acuzații oficiale prin începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale este fundamentată de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de realizare a flagrantului din data de 08.12.2009, din care rezultă că inculpatul a fost prins în flagrant delict după ce a vândut două doze de heroină contra sumei de 80 lei, martorului denunțător, prin intermediul inculpatului; procesul verbal de percheziție corporală a martorului denunțător, atat înainte de realizarea flagrantului, cat și ulterior, după preluarea celor două doze de heorină cumpărate cu suma de 80 lei de la inculpatul, prin intermediul inculpatului; procesul verbal de înseriere a sumei de 90 lei, folosită de martorul denunțător la realizarea flagrantului; procesul verbal de percheziției corporală a inculpatului, ocazie cu care asupra acestuia s-a descoperit suma de 10 lei primită de la martorul denunțător drept comision pentru intermedierea tranzacției de droguri de mare risc realizată între martorul denunțător și inculpatul; declarațiile martorului asistent, care a fost de față la înserierea sumei de 90 de lei folosită la cumpărarea celor două doze de heroină de la inculpatul, prin intermediul inculpatului, la capcanarea criminalistică a acestor bancnote prin marcarea cu roșu fluorescent, precum și la perchezițiile corporale efectuate asupra martorului denunțător înainte și după realizarea flagrantului, la realizarea acțiunii de prindere în flagrant, precum și la percheziția domiciliară efectuată la adresa unde inculpatul locuiește fără forme legale; raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/08 12 2009 din care rezultă că dozele vândute martorului denunțător de către inculpatul prin intermediul inculpatului conțineau 0,14 gr. heroină; CD-ul conținând înregistrarea audi-video în mediul ambiental a întâlnirii inculpatului cu inculpatul, în fața sălii de jocuri de noroc din zona de Nord, ocazie cu care acesta din urmă i-a înmânat suma de 80 lei, primită de la martorul denunțător în vederea cumpărării a două doze cu heroină; declarațiile martorului denunțător, care a declarat că a cumpărat două doze de heroină cu suma de 80 lei de la inculpatul, prin intermediul inculpatului și că i-a înmânat inculpatului suma de 10 lei, drept comision pentru intermedierea realizată; precum și declarațiile sincere ale inculpatului, care a declarat că a cumpărat două doze de heroină de la inculpatul cu suma de 80 lei primită anterior de la martorul denunțător, droguri pe cae le-a remis ulterior acestuia din urmă în schimbul unui comision de 10 lei.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate, Curtea apreciază că aspectele evidențiate în încheierea recurată referitor la această chestiune, sunt pe deplin justificate, astfel că sunt însușite ca atare de către instanța de control judiciar.
Astfel, întocmai ca și judecătorul fondului, Curtea observă că starea de pericol la care face referire art.148 lit. f Cod de procedură penală este pusă în evidență de gravitatea sporită a faptei presupus săvârșite de către inculpați, ilustrată în special de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), de împrejurările și modalitatea de desfășurare a activității infracționale, (aspecte pe baza cărora se poate deduce că acțiunile ilicite ale inculpaților nu sunt izolate sau întâmplătoare, ci aceștia și-au făcut un adevărat modus vivendi din tranzacțiile ilicite cu subtanțe interzise), dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Sub acest din urmă aspect se impune a fi remarcat faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cercetat în paralel într-o altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, această perseverență de care a dat dovadă inculpatul pe calea infracțională și chiar în sfera aceluiași ilicit penal - regimul drogurilor, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea comite și alte fapte penale, mai ales că nu are ocupație și nici un loc de muncă stabil, ceea ce îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii de venituri în mod ilicit, în condițiile în care este îndeobște cunoscut că astfel de preocupări sunt producătoare de importante avantaje pecuniare în mod facil.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, deși nu pot fi negate anumite aspecte ce caracterizază în mod favorabil persoana acestuia, cum ar fi buna conduită manifestată anterior faptei pentru care este cercetat în cauza de față materializată prin lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea sinceră și cooperantă de care a dat dovadă până în actualul moment procesual în legătură atât cu propria activitatea infracțională, cât și cu privire la aceea imputată coinculpatului, totuși având în vedere împrejurarea că acesta nu lucrează și nici nu poate justifica existența unor surse de venituri licite și, în plus provine dintr-o familie dezorganizată, nu are domiciliu stabil și este consumator de droguri, Curtea apreciază că este rezonabil a considera că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de a comite și alte fapte antisociale, fie și pentru a-și procura disponibilitățile finanaciare necesare achiziționării stupefiantelor de care este dependent, ordinea de drept fiind astfel pusă în pericol. Ca atare, Curtea consideră că acele date personale favorabile inculpatului, nu sunt de natură a determina, cel puțin pentru moment, reconsiderarea necesității privării de libertate a acestuia, ele urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepselor, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îi privește.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că luarea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal prin evitarea oricărei încercări de denaturare a adevărului judiciar.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestora, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală la data de 09 decembrie 2009 în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 05.01.2010
Jud. -II.
Președinte:Constantinescu Mariana
Judecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
