Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 45
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință nr.1/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata - recurentă, în stare de arest preventiv, asistată de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și continuarea cercetărilor cu inculpata în stare de libertate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea Tribunalului CSe ste temeinică și legală și a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 148.p Cod Penal, iar lăsarea inculpatei în libertate, raportat la fapta comisă, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpata - recurentă, având ultimul cuvânt, lăsat la aprecierea instanței soluția.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în baza art. 136, 143, 148 lit.f și 1491p Cod Penal s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul - S și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 18.01.2008 până la data de 15.02.2008 inclusiv, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/18.01.2008.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul CSa solicitat arestarea preventivă a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 174.p, fapta constând în aceea că în ziua de 17.01.2008 a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate, în zona subclaviculară, provocându-i decesul.
Împotriva inculpatei s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosar nr. 17/P/2008 pentru această infracțiune, faptă pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani. Inculpata a fost reținută pentru 24 de ore.
Din probele dosarului de urmărire penală, coroborate cu declarația inculpatei, a rezultat că fapta a fost săvârșită de inculpată ca urmare a unei certe izbucnite între ea și partea vătămată, ambii consumând anterior alcool, ceartă în cursul căreia inculpata a fost amenințată de către victimă ca urmare a reproșurilor pe care i le-a adus în legătură cu o relație anterioară, pe care acesta din urmă ar fi avut-o cu mama inculpatei, drept pentru care, inculpata a luat un cuțit de pe masă și pe la spate l-a înfipt victimei în zona inimii. După aplicarea loviturii, inculpata a încercat să îl resusciteze pe concubinul său prin strigăte, fără să acorde vreo îngrijire medicală, limitându-se să anunțe despre faptă niște tineri care treceau prin zonă.
Prima instanță a considerat că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 174.p, din modul de comitere rezultând că aceasta nu s-a aflat în legitimă apărare.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 153 și 148 lit.f p Cod Penal, infracțiunea pentru care se efectuează cercetarea penală față de inculpată este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de modul în care s-a comis fapta, cât și de împrejurarea că s-ar putea crea față de opinia publică temerea că organele abilitate nu intervin prompt în cazul săvârșirii unor fapte penale grave, a fost admisă propunerea Parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei.
Împotriva încheierii penale nr. 1/CC/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- a declarat recurs inculpata, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 21.01.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia conform concluziilor consemnate în practicaua deciziei penale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpată a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.174 penal. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatei și procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile preliminare ale Serviciului județean de medicină legală, buletin de examinare clinică. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața persoanei.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 1/CC/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul C
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpata la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință nr.1/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpata recurentă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T, a sumei de 40 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/01.02.2008
Prima instanță: Trib. C -
01 Februarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
