Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 46
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.8/CC/19.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, in stanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul inculpatului - recurent a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii recurate, apreciind că motivarea primei instanțe nu este suficientă să evidențieze pericolul concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică, în cazul cercetării sale în stare de libertate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea prime instanțe este temeinică și legală, fiind întrunite exigențele prevăzute de art. 148 lit.f p Cod Penal, sancțiunea pentru faptă este mai maree de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din infracțiunea comisă, și anume, trafic de influență.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a solicitat să fie cercetat în stare de libertate, având în vedere vârsta sa, împrejurarea că are probleme financiare și a contractat mai multe împrumuturi de la bănci.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 8/CC din 19.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 23 pct.5 din Constituția României, raportat la art. 1491p Cod Penal s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.01.2008 până la data de 16.02.2008.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de trafic de in fluență prev.de art. 257 alin.1 p, fapta constând în aceea că a pretins și primit de la numitul suma de 500 Euro și 500 lei, pentru a-i facilita angajarea la Poliția Comunitară, pretinzând că are influență asupra conducătorului acestei instituții.
În motivarea propunerii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, 146 și 148 alin.1 lit.f p Cod Penal, în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul Timiș analizând propunerea de arestare, prin prisma motivelor invocate de procuror și a dispozițiilor art. 148.p Cod Penal raportat la art. 143.p Cod Penal a constatat că aceasta este întemeiată.
Declarația părții vătămate, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante și recunoașterea inculpatului s-au constituit ca probe de natură a convinge instanța de săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev.de art. 257 alin.1
Cod PenalDe asemenea sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 lit.f p Cod Penal, în sensul că pentru infracțiunea de care a fost învinuit, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii nr. 8/CC/19.01.2008 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 21.01.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor orale s-a susținut că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că poate fi cercetat în stare de libertate și că trebuie să meargă să contracteze un împrumut bancar.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 al. 1.Cod Penal temeinice privind comiterea faptei rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, recunoașterea inculpatului, declarația denunțătorului. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de influență aduc atingere prestigiului și încrederii pe care populația o are în instituțiile statului și angajații acestora, având un impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, în conturarea pericolului concret pentru ordinea publică, în mod corect și judicios prima instanță a reținut că, deși împotriva inculpatului se demaraseră procedurile judiciare în alt dosar, există indicii că a comis infracțiunea prev. de art. 257 alin. 1.Cod Penal chiar în ziua în care avusese termen pentru soluționarea recursului împotriva hotărârii prin care propunerea de arestare formulată împotriva sa fusese respinsă de Judecătoria Timișoara. Acest element relevă nu numai ignorarea și lipsa de respect față de dispozițiilor legale și demersurile autorităților judiciare, dar și pericolul perseverenței inculpatului în fapte ilicite.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 8/CC/19.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 30 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.8/CC/19.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurentul la plata cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 30 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/25.01.2008
Tehnored AJ/2 ex/31.01.2008
Prima instanță: Trib.T
31 Ianuarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
