Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 46/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
271/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.46/
Ședința publică din data de 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 29 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.6.600/31.2010, aflată la fila 3, și, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.465.657/5.II.2010, la dosar, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.17/4.II.2010, aflată la dosar, și, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.163.177/3.II.2010, la dosar, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.436.808/5.II.2010, la dosar, în prezența traducătorului de limbă arabă, cu autorizația nr.3622/2.VI.2005, eliberată de Ministerul Justiției - Direcția Publicitate Mobiliară, Notari Publici, Executări, și Interpreți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care traducătorul de limbă arabă învederează faptul că inculpatul, cetățean iranian, este vorbitor de limbă persană, însă cunoaște limba română și nu are nevoie de traducător.
Avocatul - confirmă cele relatate de traducător, precizând că inculpatul nu a avut nevoie de traducător nici la parchet și nici la instanța de fond, întrucât vorbește și înțelege bine limba română. Depune la dosar motivele de recurs.
Recurentul-inculpatul, personal, arată că nu are nimic de adăugat la declarația dată în fața instanței de fond.
Recurentul-inculpatul, prin traducător, arată că nu are nimic de declarat în plus față de cele relatate în fața instanței de fond.
Recurentul-inculpat, prin traducător, arată că își menține poziția și nu dorește să fie audiat nici de instanța de recurs.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul -, apărător ales al recurentului-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatului, iar, în subsidiar, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, cu luarea unei măsuri de prevenție mai puțin restrictive, din cele prevăzute de art.145 și art.1451Cod procedură penală, și arată că inculpatul este urmărit penal pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal și de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 4 ani, infracțiune care, deși nu a fost reținută, în mod direct, ca temei al arestării, a fost avută în vedere ca o circumstanță agravantă și justificativă a luării acestei măsuri. În concret, organul de urmărire penală susține că inculpatul a ascuns o sumă de bani, cunoscând proveniența ilicită a acesteia, ceea ce nu este adevărat, dar, chiar dacă ar fi adevărat că acel contract de împrumut încheiat cu ar fi fals, chiar și așa nu există probe că ar fi fost încheiat în scopul ascunderii unor sume provenind din activități infracționale.
Mai mult decât atât, nici organul de urmărire penală și nici instanța de fond nu au reținut, cu acuratețe, declarația inculpatului dată la momentul la care i-a fost prezentată planșa foto cu pachetul de bani, consemnându-se că acesta ar fi afirmat că banii nu provin de la el, în vreme ce, în realitate, inculpatul a susținut că o parte din bani, cu certitudine, nu provin de la el, întrucât erau într-un ambalaj specific trezoreriei americane, iar despre cealaltă sumă de bani nu poate spune dacă provine de la el, fiind bunuri de gen. Mai departe, atât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cât și instanța au afirmat că, dacă nu recunoaște că banii sunt de la el, înseamnă că nu i-a împrumutat bani inculpatului, însă, între momentul acordării împrumutului și confiscarea sumelor pe aeroport, pe data de 28.2009, a trecut un timp suficient pentru ca să ascundă sau să transfere banii undeva în țară sau în străinătate, așa încât nu se poate reține că încerca să ascundă proveniența sumelor de bani câtă vreme nu poate spune, nu știe dacă suma confiscată la aeroport provine sau nu de la el.
Pe de altă parte, deși se susține că acel contract de împrumut îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de acoperire a provenienței banilor, este un contract real, care nu atestă primirea sumelor de bani, dovada predării sumelor de bani fiind făcută prin declarațiile inculpatului, care afirmă că i-a împrumutat bani coinculpatului, cu atât mai mult cu cât a făcut dovada faptului că avea de unde să acorde împrumutul respectiv, sens în care a depus documente care relevă faptul că a obținut venituri licite din vânzarea unei jumătăți de hotel și, apoi, din închirierea hotelului, în valoare de aproximativ 1,5 milioane USD, bani pe care i-a primit într-un cont bancar, așa încât nu pot exista suspiciuni asupra provenienței sumei de bani pe care i-a împrumutat-o lui.
În ceea ce privește persoana sa, trebuie avut în vedere faptul că este căsătorit, are doi copii, nu are antecedente penale, prin înscrisurile depuse la instanța de fond a făcut dovada obținerii, pe cale legală, a unor venituri cu caracter de permanență și care provin din vânzarea unei cote și închirierea Hotelului, care nu este un local obscur, de două camere, la marginea capitalei, ci un hotel mare, situat în centrul B-ului, împrejurări în raport cu care apreciază că nu sunt probe că ar fi fost implicat într-o activitate infracțională, în plus, inculpatul nu are niciun interes să părăsească țara sau localitatea, cu atât mai mult cu cât, până acum, s-a prezentat la organul de urmărire penală și o va face și pe viitor, considerente pentru care reiterează solicitarea de admitere a recursului.
Avocatul, pentru același recurent-inculpat, arată că, deși măsura arestării este una de excepție, mandatul de arestare preventivă a inculpatului fost eliberat cu ușurință, fără a se verifica dacă există indicii temeinice de săvârșire a unei fapte prevăzute de legea penală, dovadă faptul că abia la filele 423 - 444 ale dosarului de urmărire penală sunt unele probe cu privire la acest inculpat, anume dovada unor schimburi valutare, în condițiile în care nu există nici măcar convorbiri telefonice cu inculpații din această cauză, iar în încheierea de ședință, la fila 8, se consemnează faptul că în măsura în care se va ajunge la o trimitere în judecată, instanța de judecată se va orienta către o soluție de condamnare, afirmație care încalcă, în mod flagrant, principiul prezumției de nevinovăție, statuat prin art.52Cod procedură penală, fiind clar că dacă mandatul de arestare va fi menținut, inculpatul va fi condamnat, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa în libertate.
Avocatul, apărător ales al recurentului-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, în subsidiar, luarea unei măsuri mai puțin restrictive, anume obligarea de nu părăsi țara sau localitatea și arată că inculpatul este urmărit penal pentru comiterea a patru infracțiuni - de crimă organizată, de contrabandă cu numerar, de spălare de bani și de uz de fals, pentru care instanța de fond a considerat că se impune privarea sa de libertate, având în vedere cazurile prevăzute de art.148 lit.d și f Cod procedură penală. Or, așa cum rezultă din actele dosarului, nu se poate reține aplicabilitatea textului de la lit.d a art.148 alin.1 Cod procedură penală, câtă vreme inculpatul nu este condamnat definitiv și beneficiază, în acea cauză, de prezumția de nevinovăție.
De asemenea, nu există indicii temeinice că ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală, întrucât nu s-a făcut dovada provenienței din activități ilegale a sumelor de bani ce urmau să fie scoase din țară, la dosar fiind depuse numai date cu privire la împrejurarea că inculpatul a făcut operațiuni neautorizate de schimb valutar, pe care le recunoaște, banii respectivi provenind de la comercianți care dețineau afaceri legale, motiv pentru care, la momentul când a primit banii pentru schimbul valutar, a avut reprezentarea că provin din activități legale, așa încât nu poate fi învinuit de constituire a unui grup infracțional organizat sau de contrabandă cu numerar și spălare de bani.
În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, își însușește concluziile puse de colegul antevorbitor în sensul că nu există date că acel contract de împrumut încheiat cu ar fi fost fals, pentru a putea vorbi de consecințele pe care un astfel de contract le-ar fi putut produce, considerente pentru care reiterează solicitarea de admitere a recursului și, dacă instanța apreciază că se impune ca inculpatul să rămână la dispoziția organelor judiciare, să fie luată una dintre măsurile mai puțin restrictive prevăzute de art.1451sau art.145 Cod procedură penală.
Avocatul, pentru același recurent-inculpat, arată că infracțiunea de contrabandă cu numerar nu există, întrucât trecerea frontierei nu s-a realizat prin alte puncte decât cele stabilite la controlul vamal, dovadă faptul că soția inculpatului s-a întors din aeroport când a fost chemată, și nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, pentru că, chiar dacă ar exista plasarea banilor, infracțiunea este condiționată de albirea și integrarea lor, acțiuni care nu există, prin urmare nu există disimularea provenienței lor, după cum nu este demonstrată nici împrejurarea că inculpatul ar fi cunoscut din ce activități provin banii. În egală măsură, fapta nu se află în tipicul infracțiunii de spălare de bani, deoarece țările menționate de organul judiciar ca fiind destinația acestor sume de bani, respectiv, Siria, Liban, nu sunt paradisuri fiscale unde nu este verificată proveniența lor, având în vedere faptul că, de regulă, banii ce se doresc a fi spălați sunt trimiși în țări care nu verifică originea lor, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, chiar instanța, făcând proba diabolică, afirmă că nu se poate stabili destinația banilor, ceea ce înseamnă că judecătorul recunoaște, implicit, inexistența acestei infracțiuni și a celei referitoare la crima organizată.
Nu în ultimul rând, prin considerentele încheierii de ședință, instanța de fond a fost dovedit doar pericolul social al infracțiunilor și nu pericolul concret pentru ordinea publică, noțiuni juridice ce nu pot fi confundate, și, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este pertinentă și suficientă existența indiciilor de săvârșire a unei fapte penale.
Avocatul, apărător ales al recurentului-inculpat, critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, în primul rând pentru modul de redare a pledoariei sale în cuprinsul acesteia atunci când a analizat temeiurile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, în special teza a doua a textului, și scopul măsurii arestării preventive din perspectiva art.236 Cod procedură penală, arătând că apărarea a fost redată în numai câteva propoziții și, la fel, în considerente, instanța argumentat, în câteva propoziții, de ce se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pe fondul criticii, arată că, deși din perspectiva art.143 Cod procedură penală, având în vedere poziția procesuală a inculpatului, care, chiar dacă nu a mai dat declarații în instanță, a fost diferită, se poate trage concluzia că au fost săvârșite unele dintre faptele penale reținute de organul de urmărire penală, aceste indicii au fost totuși deformate, pentru că, în vreme ce instanța afirmă că acest inculpat a aderat la grupul infracțional organizat din anul 2007, apărarea a făcut dovada că a venit în România în cursul lunii noiembrie a anului 2008. Totodată, organul de urmărire penală nu a făcut dovada existenței infracțiunii-mijloc, respectiv a celei de spălare de bani, și cu toată că încheierea de ședință enumără elementele care pot justifica concluzia că cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acestea nu sunt aplicabile în ceea ce-l privește, având în vedere datele sale personale favorabile, faptul că a avut o atitudine de recunoaștere, nu a mai fost condamnat, așa încât, în raport și cu limitele de pedeapsă stabilite de lege, nu se poate trage concluzia că nu poate fi judecat în libertate, chiar cu luarea unei alte măsuri de prevenție, pentru a asigura prezența sa.
În egală măsură, așa cum a statuat, în numeroase decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când instanțele naționale au la îndemână măsuri preventive alternative, acestea sunt de preferat măsurii arestării preventive, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod procedură penală, care răspunde exigențelor Codului d e procedură penală și oferă garanții suplimentare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Publicpune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală, în acest sens fiind convorbirile telefonice interceptate în mod autorizat, procesele-verbale de percheziție, declarațiile martorilor, procesele-verbale de supraveghere operativă a inculpaților și învinuiților, probe din care rezultă că inculpații și învinuiții mergeau, în mod repetat, în complexe comerciale, de unde plecau cu saci ce conțineau bani, și care se coroborează, în parte, chiar și cu declarațiile inculpaților. Cu toate că era de așteptat ca inculpații care doreau să transfere sume de bani în străinătate să nu recunoască proveniența ilicită a sumelor de bani, totuși, unul dintre martori, a declarat că a apelat la inculpatul în repetate rânduri, iar acesta, în schimbul unui comision de 1,5%, i-a transferat sume de aproximativ 150.000 - 200.000 USD, din care o parte nu aveau o proveniență legală. Cât privește contractul de împrumut și declarația inculpatului, care a declarat că nu recunoaște banii confiscați de la, trebuie avută în vedere declarația dată de martora, care relatat că a semnat acel contract fără a vederea transferul efectiv de bani sau măcar numărarea acestora în fața ei, precum și faptul că, din datele obținute până în prezent, rezultă faptul că sumele de bani identificate în acel pachet nu se aflau, la acea dată, în România.
În egală măsură, sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, sens în care trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, ci și modul de acționare, caracterul complex al activității infracționale și durata lungă de timp a derulării acesteia, numărul mare de persoane implicate, pornind de la beneficiarii din străinătate ai sumelor de bani, la curierii care erau racolați în vederea scoaterii din țară a sumelor de bani, practic un sistem bancar paralel și imposibil de depistat, reținându-se faptul că, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, inculpatul, cu ajutorul inculpatului, s-a implicat atât în schimbul, la negru, al unor sume de bani, cât și în transferul în străinătate a unor sume importante de bani. Din acest punct de vedere, sunt relevante nu numai sumele de 590.000 USD și 121.000 Euro, găsite asupra soției inculpatului, dar și declarația inculpatului, din care reiese că, în numai 3 zile, respectiv în datele de 24, 27 și 28 octombrie 2009, strâns peste 1.000.000 USD de la comercianți arabi și chinezi, care urmau să fie trimiși în străinătate, ceea ce evidențiază faptul că sumele destinate transferării erau atât de importante, încât comisionul de 1,5 - 2% din valoarea acestora asigura câștiguri mari, dovadă împrejurarea că numai era plătit cu câte 1.000 Euro pe lună pentru serviciile prestate, respectiv colectarea banilor și transmiterea acestora către inculpatul.
Cât privește încadrarea juridică și gradul de participație penală, arată că în încheierea de ședință se menționează că acestea vor fi lămurite pe parcursul urmăririi penale și nu pot face obiectul analizei cu prilejul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere, ca nefondate, a recursurilor.
Recurentul-inculpat, personal, susține faptul că acel contract de împrumut a fost încheiat corect, în prezența unui avocat, nu a furat, nu a înșelat pe nimeni și i-a predat coinculpatului o sumă în numerar pe care a retras-o din bancă, preferând această modalitate întrucât nu are încredere în circuitul bancar. Mai mult decât atât, banii nu au legătură cu activitățile comerciale din Complexul Europa, precizând faptul că în țara sa a făcut pușcărie politică, însă nu este un infractor.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales, este nevinovat, a luat banii în scopul achiziționării, împreună cu un asociat, a unei clădiri care 3 milioane Euro, și are actele respective, care sunt pregătite. Precizează că proprietarii acelui imobil au mărit prețul în ultimul moment, dorește să fie cercetat în stare de libertate, întrucât are familie și copii, i-a fost ridicată suma de aproximativ 200.000 Euro, obținută pe căi legale, se va prezenta în fața organelor judiciare, iar procurorii pun presiuni asupra celorlalți pentru a declara cu privire la persoana sa.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a venit în România în anul 2008, lucrat 4 luni, cu începere din luna iulie 2009 în schimbul unui salariu lunar de 1.000 Euro, nu știe de ce a fost arestat, este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 29.01.2010 a Tribunalului București - Secția I Penală s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În baza art.1491coroborat cu art. 143 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală a dispus arestarea provizorie a inculpatului pe timp de 29 de zile, de la 29.01.2010 până la 26.02.2010 și emiterea mandatului de arestare preventivă în acest sens.
În baza art. 1491coroborat art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală a dispus arestarea provizorie a inculpaților și, "" pe timp de câte 29 de zile, de la 29.01.2010 până la 26.02.2010 și emiterea mandatelor de arestare preventivă în acest sens.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constat următoarele:
Prin Referatul nr.349/D/P/2007 din data de 29.01.2010, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat să se dispună arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpaților, și, arătându-se, în esență, că:
Prin Ordonanța nr. 349/D/P/2007 din data de 28.01.2010 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- crimă organizată, prevăzută de art. 7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că începând cu anul 2007 până în prezent, acționând împreună și cu inculpatul, a "constituit un grup infracțional organizat cu ramificații internaționale (Turcia, Siria, Liban, ) cu scopul de a transfera bani în valută, în și din România, atât în numerar cât și prin sistemul "hawalla", banii provenind din săvârșirea de către alte persoane a unor infracțiuni, cum ar fi contrabandă și evaziune fiscală;
- contrabandă cu numerar, prevăzută de art. 270 alin.2 din Legea nr.86/2006 (Codul vamal), constând în aceea că, acționând împreună și cu inculpatul, după data de 4.10.2009 a scos din țară, împreună cu prin locurile stabilite pentru controlul vamal, PCTF Otopeni, prin sustragere de la acest control (nedeclararea numerarului, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal), valută în valoare mai mare de 40.000 lei;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că începând cu anul 2007 până în prezent, acționând împreună și cu inculpatul, a efectuat mai multe schimburi valutare și transferuri de bani în numerar, bani proveniți din infracțiuni, cu scopul de a ascunde adevărata origine a sumelor de bani în cauză;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, constând în aceea că în perioada octombrie-noiembrie 2009 atestat în mod nereal, într-un înscris sub semnătură privată, denumit "contract de împrumut", cum că ar fi împrumutat suma de 150.000 Euro și 600.000 USD de la inculpatul, înscris pe care l-a depus, împreună cu soția sa, la instanțele judecătorești, în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv restituirea sumei menționate anterior, sumă confiscată la data de 28.10.2009 de la învinuita de către autoritățile vamale, care au surprins-o pe acesta încercând să transfere banii în străinătate, prin sustragerea de la controlul vamal;
- toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal.
2., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- crimă organizată, prevăzută de art. 7 alin.1 și 2 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că începând cu anul 2007 până în prezent, acționând împreună cu inculpatul, a constituit un grup infracțional organizat cu ramificații internaționale (Turcia, Siria, Liban, ) cu scopul de a transfera bani în valută, în și din România, atât în numerar cât și prin sistemul "hawalla", banii provenind din săvârșirea de către alte persoane a unor infracțiuni, cum ar fi contrabandă și evaziune fiscală;
- contrabandă cu numerar, prevăzută de art. 270 alin.2 din Legea nr.86/2006 (Codul vamal), constând în aceea că, acționând împreună cu inculpatul, după data de 4.10.2009 a scos din țară, împreună cu prin locurile stabilite pentru controlul vamal, PCTF Otopeni, prin sustragere de la acest control (nedeclararea numerarului, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal), valută în valoare mai mare de 40.000 lei;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că începând cu anul 2007 până în prezent, acționând împreună cu inculpatul, a efectuat mai multe schimburi valutare și transferuri de bani în numerar, bani proveniți din infracțiuni, cu scopul de a ascunde adevărata origine a sumelor de bani în cauză;
- toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a Cp.
3. . pentru săvârșirea infracțiunilor de:
spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002,
fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal,
- - ambele în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b Cod penal,
constând în aceea că în perioada octombrie-noiembrie 2009 atestat în mod nereal, într-un înscris sub semnătură privată, denumit "contract de împrumut", cum că i-ar fi împrumutat suma de 150.000 Euro și 600.000 USD inculpatului, înscris pe care acesta să îl poată depune, împreună cu soția sa, la instanțele judecătorești, în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv restituirea sumei menționate anterior, sumă confiscată la data de 28.10.2009 de la învinuita de către autoritățile vamale, care au surprins-o pe acesta încercând să transfere banii în străinătate, prin sustragerea de la controlul vamal.
Astfel, în perioada 2002-2005 au fost destructurate de către organele de urmărire penală mai multe rețele de crimă organizată specializate în spălarea banilor obținuți din infracțiuni economice cum ar fi contrabandă, evaziune fiscală, infracțiuni contra patrimoniului cu consecințe deosebit de grave, o parte din membrii acestora fiind arestați și trimiși în judecată, pronunțându-se și hotărâri în primă instanță și în apel d e către Tribunalul și, respectiv, Curtea de APEL BUCUREȘTI. După punerea acestora în libertate, grupările infracționale s-au reorganizat, activitatea acestora devenind mult mai bine organizată și camuflată.
În baza informațiilor obținute prin mijloace specifice, organele de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române s-au sesizat cu privire la faptul că cetățeanul sirian desfășoară operațiuni de transfer în străinătate, prin curier, al unor importante sume de bani provenite din contrabandă și evaziune fiscală (ca urmare, de pildă, a unor operațiuni de importuri subevaluate, neevidențiate în contabilitate, de diferite societăți comerciale).
Astfel, inculpatul colectează bani de la cetățeni de origine și arabă, pe care îi schimbă ilegal cu ajutorul unor persoane care dețin la vedere case de schimb valutar, bani pe care îi încredințează unor curieri care placă din România cu destinația Siria, de unde sunt transferați în altă țară.
Comunicările se transmit telefonic sau prin SMS și cuprind numele persoanelor care încasează banii, precum și sumele de încasat.
Inculpatul mai desfășoară pe teritoriul României și activități specifice sistemului de transfer "hawalla", fiind una dintre persoanele de contact ale unei rețele siriene.
Inculpatul, este "locotenentul" inculpatului, respectiv colectorul sumelor de pe piața neagră a marilor complexe comerciale din B și județul I (, ), în perioada 25.08.2009 - 31.10.2009 efectuând 10 deplasări în Turcia, la Istanbul, prin PCTF Otopeni.
La data de 28.10.2009, învinuita, soția inculpatului, a fost surprinsă pe Aeroportul Internațional Otopeni cu o sumă mare de bani în valută - 590.000 USD și 121.000 Euro - pe care încerca să o scoată din țară, fără aod eclara autorităților vamale, potrivit legii, autoritățile vamale dispunând în consecință confiscarea acestei sume.
În scopul dovedirii apartenenței și a unei proveniențe licite a sumei menționate, astfel încât inculpații și să obțină în fața instanțelor judecătorești anularea măsurii confiscării și să-și recupereze banii, inculpatul a acceptat să încheie cu inculpatul un contract de împrumut, sub semnătură privată, antedatat 19.10.2009, având ca obiect împrumutul sumei de 150 000 EURO și 600 000 USD, cu termen de restituire 30.06.2010. Ca scop al împrumutului a fost menționată achiziționarea unei proprietăți imobiliare. Caracterul fictiv al contractului rezultă atât din declarația martorului, care declară că nu a văzut efectiv banii, întrucât în contract nu era prevăzut că banii se numără în fața lor, precum și din declarația inculpatul, care nu recunoaște că banii pe care i-a dat inculpatului sunt cei identificați la aeroport asupra inculpatei, întrucât banii pe care i-a dat nu erau ambalați în plastic cu emblema Băncii emitente din SUA. Din datele obținute a rezultat că sumele de bani identificate la aeroport la data menționată în contract nu se aflau în România.
Inculpatul efectuează pentru inculpatul și operațiuni de schimb ilegal de valută, în scopul ascunderii originii infracționale a sumelor în lei pe care acesta le colectează de la diferiți comercianți care efectuează operațiuni de import-export, sume de bani pe care le transferă în afara României.
Față de inculpații, și a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, prin Ordonanțele numărul 23, 24 și, respectiv, 25 din 28.01.2010, cu începere de la 28.01.2010 ora 23:30 până la 29.01.2010 ora 23:30.
Instanța de fond a constatat că cererea parchetului este întemeiată, impunându-se arestarea preventivă a inculpaților.
Astfel, s-a apreciat că există date și indicii temeinice, potrivit art. 143 rap. la art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, respectiv convorbirile telefonice, fotografii judiciare, procese verbale de percheziție domiciliară, declarații martori, procese verbale în urma supravegherii operative a inculpaților, precum și declarațiile inculpaților.
Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu modul de concepere a activității infracționale, caracterul organizat și modalitatea concretă de comitere a faptelor care este una laborioasă, inculpații lucrând pe paliere bine determinate, cu atribuții concrete.
La toate acestea, se adaugă și întinderea fenomenului, activitatea infracțională desfășurându-se la nivel internațional, în țări cu zone de conflict, astfel că descoperirea tuturor ramificațiilor grupului infracțional și a destinației reale a banilor scoși ilicit din România devine practic imposibilă.
S-a apreciat că activitatea infracțională complexă dar și bine organizată a inculpaților și faza incipientă a urmăririi penale, impune cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv. Inculpatul a continuat activitatea infracțională, deși fusese cercetat penal și se afla în curs de judecată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs, pentru fapte similare, motiv pentru care instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. d Cod procedură penală, ca temei distinct pentru arestarea preventivă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Inculpatul solicită respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, sau, în subsidiar, alegerea unei alte măsuri neprivative de libertate.
Se susține de către parchet că inculpatul a ascuns o sumă de bani, cunoscând proveniența ilicită a acesteia, ceea ce nu este adevărat. Chiar dacă contractul de împrumut ar fi fals, nu ar constitui o probă în scopul ascunderii acestei sume de bani.
La prezentarea planșei foto cu pachetul de bani, inculpatul a arătat că o parte din bani nu provin de la el, întrucât erau într-un ambalaj specific trezoreriei americane, iar despre cealaltă parte din bani nu poate spune că provin de la el, fiind bunuri de gen.
Pe de altă parte, inculpatul a făcut dovada că avea de unde să acorde împrumutul, banii provenind din vânzarea unei jumătăți de hotel și din închirierea hotelului, în valoare de aproximativ 1,5 milioane USD, pe care i-a primit într-un Cont bancar.
Mai arată că este căsătorit, are doi copii, nu are antecedente penale, iar pin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada obținerii licite a sumelor de bani.
Se susține că mandatul de arestare preventivă a fost eliberat cu ușurință, cu încălcarea principiului nevinovăției.
Inculpatul solicită respingerea propunerii de arestare preventivă sau alegerea unei alte măsuri.
Arată că nu există indicii temeinice că ar fi săvârșit o faptă penală, întrucât nu s-a făcut dovada provenienței ilicite a sumelor de bani ce urmau să fie scoase din țară.
La dosar există numai probe că ar fi făcut operațiuni neautorizate de schimb valutar, banii provenind de la comercianți care dețineau afaceri legale, astfel că nu a comis faptele de constituire a unui grup infracțional, sau de contrabandă cu numerar și spălare de bani. De asemenea, arată că nu există date că acel contract de împrumut încheiat cu inculpatul ar fi fals.
Inculpatul mai arată că trecere frontierei cu sume de bani nu s-a realizat prin alte punte decât cele stabilite la controlul vamal, iar fapte de spălare de bani nu există, lipsind activitățile de "albire" și integrare a banilor și nici nu cunoștea din ce activități proveneau banii și nici destinația acestora.
Inculpatul critică soluția pentru neargumentarea suficientă a luării măsurii arestării preventive.
Se afirmă în propunerea de arestare că inculpatul a declarat la grupul infracțional în anul 2007, dar inculpatul a revenit în România în cursul lunii noiembrie 2008. Totodată, nu s-a făcut dovada existenței infracțiunii de spălare de bani.
Având în vedere datele personale ale inculpatului nu se poate trage concluzia că cercetarea sa în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, astfel că se impune luarea unei alte măsuri privative neprivativă de libertate.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea, în majoritate constată următoarele:
În mod corect, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv existența indicilor și probelor privind presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind menționate înregistrările convorbirilor telefonice, procesele verbale de percheziție și de supraveghere operativă, declarații martori și declarații inculpați.
Din coroborarea acestor probe, reiese că inculpații mergeau în complexe comerciale, de unde plecau cu saci conținând sume de bani, pe care îi transferau în străinătate. Martorul a declarat că a apelat la inculpatul în mai multe rânduri, pentru aceste servicii, în schimbul unui comision de 1,50/0, transferând sume de aproximativ 200.000 USD.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea a inculpaților, acesta reiese din natura și gravitatea faptelor, caracterul complex al activități infracționale, modul concret de operare, durata lungă de timp al activității și numărul mare de persoane implicate, respectiv curieri, beneficiari și coordonatori ai activității infracționale. De asemenea, sunt relevante și sumele mari de bani ce au făcut obiectul transferurilor, fiind găsită asupra soției inculpatului suma de - USD și - EURO, iar declarația inculpatului reiese că în trei zile a strâns peste 1.000.000 USD pentru a fi transferați.
Cercetarea în stare de arest preventiv a inculpaților este și în interesul urmăririi penale, în scopul aflării adevărului și judecării cu celeritate a cauzei, dar și pentru administrarea în bune condiții a probelor.
În ceea ce privește pe inculpatul, s-a reținut, ca temei al arestării preventive și art. 148 lit. d Cod procedură penală, cauza aflându-se în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul fiind judecat pentru fapte similare.
Se constată că, în mod greșit, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit, cu intenție, o nouă infracțiune, deoarece cauza aflată în recurs are ca obiect o faptă anterioară.
În aceste condiții, fiind în favoarea inculpatului, urmează să se admită recursul declarat de inculpatul, cu consecința înlăturării lit. d) de la art. 148 Cod procedură penală, urmând ca mandatul de arestare preventivă să fie anulat și să se emită un mandat conform încheierii prezente.
Menținerea vechiului mandat de arestare preventivă ca temei al arestării lit. d) și f) de la art. 148 Cod procedură penală ar prezenta o neconcordanță între încheiere și actul procedural, cu consecința agravării nejustificate a situației inculpatului, mai ales că, o altă modalitate de modificare a mandatului de arestare preventivă nu este prevăzută de lege.
Așa fiind, în majoritate, se va admite recursul declarat de inculpatul, va casa parțial încheierea și rejudecând pe fond va înlătura dispozițiile art. 148 lit. d Cod procedură penală.
Va anula vechiul mandat de arestare preventivă și emiterea unui nou mandat, conform prezentei încheieri.
Va menține celelalte dipoziții ale încheierii.
Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În majoritate,
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 29.2010 a Tribunalului București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință, numai cu privire la inculpatul, și, în fond, rejudecând:
Înlătură aplicarea art.148, alin.1, litera d, Cod procedură penală față de inculpatul
Dispune anularea nr.37//29.2010, emis de Tribunalul București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr- și dispune emiterea unui nou mandat de arestare preventivă.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați - și împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare pentru judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art. 192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați - și la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli de procedură statului.
Onorariul interpretului de limbă arabă pentru recurenții-inculpați și, în contravaloarea a 5 ore, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.II.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
Red. /03.03.2010
Dact./ 03.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
OPINIA SEPARATĂ
A JUDECĂTORULUI - - -
Opinia separată privește exclusiv problema emiterii unui nou mandat de arestare preventivă de către instanța de recurs în situația în care, admițându-se calea de atac promovată de inculpat împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus arestarea sa preventivă pentru anumite temeiuri, în urma rejudecării cauzei de către instanța de control judiciar, este înlăturat unul dintre respectivele temeiuri avute în vedere de către instanța de fond la luarea măsurii de prevenție.
În cauză, astfel cum s-a constatat și în opinia majoritară, în mod eronat s-a reținut ca temei de drept al luării măsurii arestării preventive a inculpatului cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, care vizează exclusiv situația inculpatului care își continuă activitatea infracțională chiar și după începerea urmăririi penale împotriva sa, pentru săvârșirea unei alte infracțiuni. Existența unor noi suspiciuni cu privire la comiterea unei alte infracțiuni după ce, față de inculpat, s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni face ca riscul comiterii unor noi fapte penale să fie plauzibil, iar pentru prevenirea acestuia se impune a fi reținut ca temei al privării de libertate cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, situație care, însă, în speță, nu se regăsește.
Împrejurarea că inculpatul mai este cercetat într-o altă cauză penală, aflată în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, pentru presupuse infracțiuni comise anterior celor care fac obiectul prezentului dosar, nu este de natură să atragă incidența temeiului prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, întrucât inculpatul, chiar și bănuit că a săvârșit alte infracțiuni, beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Apreciez, însă, că, în cauză, nu se impunea emiterea de către instanța de recurs a unui nou mandat de arestare preventivă și anularea celui emis de către prima instanță, întrucât mandatul de arestare preventivă, cu conținutul prevăzut de art. 151 Cod procedură penală, se completează cu încheierea primei instanțe, astfel cum a fost modificată de către instanța de control judiciar, ca urmare a admiterii căii de atac promovată de inculpat.
Pe de altă parte, dacă se dispune anularea mandatului de arestare preventivă emis de către instanța de fond, noul mandat de arestare nu poate fi emis de către instanța de recurs decât la momentul soluționării căii de atac, ceea ce înseamnă fie ca perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv de către prima instanță până la judecarea recursului să nu fie luată în considerare, rămânând descoperită prin anularea mandatului inițial, fie ca durata arestului preventiv a inculpatului să înceapă să curgă retroactiv, de la momentul luării respectivei măsuri de către instanța de fond, chiar dacă mandatul de arestare preventivă emis de instanța de recurs este ulterior începerii măsurii preventive luată față de acuzat, soluție ce contravine dispozițiilor art. 1491alin. 11, art. 151 alin. 1 și art. 152 Cod procedură penală, din interpretarea cărora rezultă că mandatul de arestare preventivă nu poate produce efecte retroactiv, ci doar pentru viitor.
Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluția corectă este următoarea:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 29.2010 a Tribunalului București - Secția l-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință, numai cu privire la inculpatul și, în fond, rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 148 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală față de inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare pentru judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați și la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli de procedură statului.
Onorariul interpretului de limbă arabă pentru recurenții-inculpați și, în contravaloarea a 5 ore, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.II.2010.
JUDECĂTOR,
- - -
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Vasile
