Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 5/2008. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

- ROMANIA -

CURTEA DE APEL

Secția penală și pentru cauze cu minori

ÎNCHEIEREA NR. 5/ DOSAR NR-

Ședința camerei de consiliu din data de 21 februarie 2008

Completul de judecată format din:

PREȘEDINTE: Elena Barbu

Grefier - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public

- procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție

Serviciul Teritorial Brașov

Pe rol fiind soluționarea propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov privind arestarea preventivă a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă inculpații și asistați de avocat, apărător ales, inculpații G, și asistați de avocat, apărător ales, inculpatul asistat de avocat și, apărători aleși.

Procedură îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 7 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, președintele completului de judecată aduce la cunoștință reprezentanților mass-media prezenți că nu acordă permisiunea filmării, fotografierii sau înregistrărilor în sala de judecată.

Avocat apreciază că în raport de soluția de respingere a excepției privind nulitatea sesizării instanței și față de decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care de fapt era o încheiere, judecătorul urmează să procedeze la soluționarea propunerii de arestare preventivă.

În aceste condiții invocă inadmisibilitatea propunerii de arestare preventivă generat de încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 149/1 alin.1 și art. 150 din Codul d e procedură penală.

Textul procedural prevede în mod imperativ că întocmirea propunerii de arestare preventivă nu poate avea loc decât după ascultarea inculpatului de către procuror, aceasta fiind o condiție procedurală care privește însăși valabilitatea actului de procedură, neîndeplinirea acestei condiții conducând la respingerea propunerii de arestare preventivă.

Precizează că ascultarea inculpatului de către judecător nu suplinește această condiție. În cauza de față inculpatului i s-a luat o declarație însă în vederea reținerii nu în vederea întocmirii propunerii de arestare preventivă având în vedere că ora la care i s-a luat acea declarație este anterioară orei la care inculpatul a fost reținut. Face referire la dispozițiile art. 143 Cod procedură penală astfel cum au fost modificate, care prevăd că măsura arestării preventive nu poate fi dispusă decât după ascultarea inculpatului.

Invederează instanței că reținerea și propunerea de arestare preventivă sunt două proceduri distincte în ambele cazuri fiind necesară audierea ca și condiție prealabilă. Nu este vorba de o chestiune de procedură ci de o chestiune care produce consecințe asupra fondului propunerii de arestare preventivă, legea făcând distincție între ascultarea într-o procedură de fond și ascultarea într-o procedură de arestare preventivă.

De asemenea cere a se avea în vedere că inculpatul nu a fost ascultat cu privire la temeiurile de fapt (art. 194 Cod penal, raportat la art. 13/1 din legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 189 Cod penal) și nici cu privire la temeiurile juridice ale arestării pentru a se putea deduce că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Invocă jurisprudența penală în materie, cu referire la cazul, dosar în care s-a respins propunerea de arestare preventivă tocmai pentru neîndeplinirea condiției privind audierea inculpatului de către procuror.

apreciind că propunerea a fost întocmită nelegal cu încălcarea condițiilor ascultării, ceea ce atrage nulitatea ei. Întrucât la data formulării propunerii de arestare preventivă inculpatul era reținut asistența juridică fiind obligatorie apreciază că este vorba de o nulitate absolută.

Reprezentantul parchetului face trimitere la o deciziei a Curții de Apel Brașov pronunțată într-un dosar penal privind pe inculpatul în care într-adevăr a fost reținut un astfel de punct de vedere însă situația era cu totul alta întrucât persoana nu fusese ascultată nici ca învinuit, nici ca inculpat.

Ori în cazul de față la dosar există declarațiile inculpaților care au fost audiați în calitate de inculpați.

Pentru aceste considerente solicită respingerea excepției invocate ca nefiind argumentată juridic.

În replică avocat precizează că la fila 63 din dosarul de urmărire penală există declarație lui luată în vederea reținerii. Pe de altă parte deși s-a prevalat de dreptul la tăcere acesta nu a fost întrebat cu privire la temeiurile ce au stat la baza propunerii de arestare preventivă.

Avocat apreciază că situația inculpaților pe care îi apără este aceeași motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate și respingerea propunerii de arestare preventivă, sesizarea procurorului fiind lovită de nulitate.

La dosar există declarațiile inculpaților însă cerința este satisfăcută doar formal cu nesocotirea prevederilor art. 149/1 alin.1 Cod procedură penală în sensul că inculpații nu au fost ascultați în legătură cu temeiurile ce vor sta la baza emiterii propunerii de arestare preventivă.

Avocat subscrie concluziilor prezentate anterior. Precizează că instituția arestării preventive este reglementată de dispozițiile art. 146 Cod procedură penală în cazul învinuitului și de art. 149/1 Cod procedură penală în cazul inculpatului. Coroborând aceste dispoziții legale rezultă că judecarea propunerii de arestare preventivă trebuia să se facă înlăuntrul valabilității mandatului de reținere.

Din interpretarea logică a celor două texte de lege ne aflăm în prezența judecării unei propuneri de arestare preventivă care nu este reglementată de Codul d e procedură penală. Mai mult principiul legalității trebuie respectat atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății.

Apreciază că la acest moment nu se poate aprecia că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, pentru reținerea pericolului fiind necesar să existe o continuitate, în cauza de față inculpații au fost reținuți 24 de ore după care au fost puși în libertate astfel cum se află și în prezent și în această perioadă s-a demonstrat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Reprezentantul parchetului în replică cere a se avea în vedere că dispozițiile art. 72 și art. 323 alin.2,3 Cod procedură penală stabilesc ce anume îl ascultă procurorul și judecătorul pe inculpat.

Avocat, în replică, cere a fi avute în vedere dispozițiile art. 70 alin.2 Cod procedură penală potrivit cărora învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei.

Instanța deliberând asupra excepției privind inadmisibilitatea propunerii de arestare preventivă în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 149/1 alin.1 Cod procedură penală și art. 150 alin.1 Cod procedură penală apreciază că dispozițiile acestor texte de lege au fost respectate, motiv pentru care respinge excepția. Apreciază că propunerea de arestare preventivă a fost întocmită după ascultarea inculpatului, art. 149/1 Cod procedură penală nefăcând distincție în ceea ce privește modalitatea ascultării și obiectul acesteia. s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 70 și următoarele din Codul d e procedură penală astfel că inculpații, la întocmirea propunerii de arestare preventivă, nu au suferit vătămări ale drepturilor procesuale.

Avocat invederează instanței că potrivit art. 149/1 alin.1 Cod procedură penală propunerea întocmită de procuror trebuie să fie motivată. În cauză deși se invocă drept temei al arestării preventive art. 148 lit. f Cod procedură penală lipsește orice motivare a procurorului cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică. Potrivit dispozițiilor art. 149/1 coroborat cu art. 148 Cod procedură penală era necesar a fi indicate probele care au determinat existența pericolului pentru ordinea publică și care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Propunerea din prezenta cauză apare motivată doar parțial cu privire la dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală nefăcându-se nici o mențiune.

În aceste condiții în situația în care Ministerul Public își menține propunerea de arestare preventivă și pe temeiurile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciază că se impune restituirea acesteia la parchet în vederea refacerii.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea excepției invocate cerând a se avea în vedere că în conținutul propunerii de arestare preventivă există motivarea reținerii temeiurilor prev. art. 148 lit.f Cod procedură penală pentru fiecare inculpat în parte.

Avocat apreciază că propunerea de arestare preventivă nu este motivată cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală însă solicită a se aprecia asupra acestuia aspect.

Avocat invederează instanței că propunerea de arestare preventivă trebuie să cuprindă și scopul pentru care este necesar a se dispune o astfel de măsură.

Instanța respinge excepția invocată având în vedere fila 35 primul paragraf din propunerea de arestare preventivă cuprinde motivarea pericolului pentru ordinea publică în concepția parchetului, aprecierile cu privire la această condiție urmând a le face instanța cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.

Întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, având în vedere că urmează a se proceda la audierea inculpaților, instanța pune în vedere părților prezente și reprezentantului Ministerului Public să își susțină punctul de vedere în legătură cu necesitatea declarării ședinței secrete. Într-adevăr textul de lege prevede că propunerile privind arestarea preventivă a inculpaților se soluționează în cameră de consiliu însă fiind o ședință cu caracter special apreciază necesar a fi făcute precizări în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că propunerile de arestare preventivă se soluționează în cameră de consiliu, de către un judecător, neexistând prevederi în sensul că ședința ar fi nepublică. însă a se avea în vedere că și propunerile privind efectuarea perchezițiilor și a autorizării interceptărilor telefonice se soluționează tot în cameră de consiliu, deși asemenea ședințe sunt secrete.

În practica DNA în două dosare s-a pus în discuție nerespectarea prevederilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată doar pentru că în sală în afară de părțile îndreptățite să participe la soluționarea cauzei au fost prezenți doi ofițeri de poliție.

Avocat apreciază că nu este o ședință secretă ci o ședință nepublică instanța urmând să aprecieze asupra desfășurării ședinței cu o participare limitată. Nu există nici un impediment pentru ca instanța să procedeze la o asemenea restrângere însă tendința manifestată în dreptul penal contemporan este aceea de extindere a publicității ședințelor în procedura arestării preventive. În acest sens a apreciat și Franța printr-o lege din 5 martie 2007 care a stabilit că ședințele în care se discută arestarea preventivă a inculpaților sunt publice cu anumite excepții expres prevăzute.

Avocat apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 290 alin.3 Cod procedură penală. la care făcea referire reprezentantul Ministerului Public, cele privind perchezițiile și autorizările interceptărilor telefonice nu au legătură cu prezenta cauză întrucât respectivele cauze se soluționează în cameră de consiliu dar fără citarea părților.

Avocat apreciază că nu există nici un impediment ca la desfășurarea acestei ședințe de judecată să participe public. Dacă legiuitorul dorea să instituie anumite limite o făcea în mod expres.

Instanța reiterând dispozițiile art. 290 alin.1 Cod procedură penală și făcând referire la practica CEDO cazul Tizza contra Italia apreciază că judecarea cauzelor în camera de consiliu nu este o judecată secretă, în condițiile art. 290 alin.2 Cod procedură penală și nici nepublică conform art. 485 alin.2 Cod procedură penală, nefiind o situație similară cu cea a emiterii autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice sau a emiterii autorizațiile de percheziție care presupune o procedură necontradictorie. În aceste condiții chiar dacă ne aflăm în faza urmăririi penale, judecarea propunerii de arestare preventivă este guvernată de principiul contradictorialității, astfel că în lipsa unui text de lege expres în ceea ce privește judecarea prezentei cauze este aplicabil principiul publicității ședinței de judecată.

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod procedură penală se va proceda la ascultarea separată a fiecărui inculpat, cu îndepărtarea din sală a celorlalți.

În conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedură penală se procedează la identificarea separată a fiecărui inculpat, fiind întrebați cu privire la nume, prenume, data și locul nașterii, numele și prenumele părinților, cetățenie, ocupație, adresă, loc de muncă și alte date pentru stabilirea situației lor personale.

Potrivit art. 70 alin.2 Cod procedură penală fiecărui inculpat i se aduce la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, precum și dreptul de a nu face nici o declarația atrăgându-le atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Inculpații au consimțit să dea declarație, astfel că potrivit dispozițiilor art. 71-73 Cod procedură penală se procedează la audierea separată a acestora, tot ceea ce declară fiind consemnat într-un proces verbal care după citire și semnare este atașat la dosar.

În timpul audierii inculpatului, apărătorul ales al acestuia, prezintă instanței o dovadă de circulație eliberată de Poliția Municipiului B - Serviciul circulație, care atestă faptul că inculpatul avea dreptul să conducă autoturisme.

După audierea tuturor inculpaților reprezentantul parchetului solicită ca o copie a declarațiilor acestora împreună cu suportul magnetic cuprinzând înregistrarea prezentei ședințe de judecată să fie înaintate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a verifica îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu. a se avea în vedere că din conținutul declarațiilor rezultă că în exercitarea atribuțiilor de serviciu a șantajat și a influențat martorii din acest proces, aducându-se acuze deosebit de grave la adresa procurorului.

Avocat apreciază că solicitarea reprezentantului Ministerului Public este în afara cadrului legal, în caz de încălcare a dispozițiilor legale având posibilitatea să se adreseze organelor competente.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în ceea ce privește propunerea de arestare preventivă a inculpaților, G și, potrivit dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală.

Reprezentantul parchetului începe pledoaria printr-o prezentare generală a corupției, considerată dintotdeauna ca un flagel al societății democratice, combaterea acesteia devenind una din principalele preocupări ale instituțiilor statului deoarece pune în pericol dezvoltarea pe principii normale ale oricărei societăți.

De asemenea face o trecere în revistă a actelor normative în materie, arătând succesiunea în timp a acestora precum și importanța pe care o prezintă sancționarea unor astfel de fapte, fiind unanim acceptat că fenomenul corupției distruge esența dezvoltării societății.

Apreciază că prin agravarea pedepsei în cazul infracțiunii de șantaj prev. de art. 13/1 din legea nr. 78/2000 în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 din lege, legiuitorul a dorit să descurajeze persoanele care ar putea fi implicate în astfel de infracțiuni grave.

Susține că față de prevederile Declarației Universale a Drepturilor, Convenției Europeană a Drepturilor Omului și Constituției României, faptele inculpaților sunt actuale și grave indiferent de timpul scurs între data comiterii lor și până la discutarea acestei propunerii. Gravitatea faptelor nu se poate cuantifica în acest caz prin trecerea timpului întrucât prin faptele imputate sunt lezate drepturi fundamentale garantate de Constituție și de tratate internaționale.

Învederează instanței că în cazul infracțiunii de șantaj obiectul infracțiunii este unul complex fiind o îngemănare a relațiilor sociale apărate și anume: libertatea de a dispune și a acționa în voie și a nu fi constrâns prin violență sau amenințare, precum și patrimoniul. În cazul acestei infracțiuni incriminarea se referă și la modalitatea obținerii folosului material, care modalitate trebuie să fie injustă.

În continuare face o sinteză a propunerii de arestare preventivă a inculpaților arătând că înțelege să susțină în totalitate referatul îmtocmit în acest sens.

Ca și stare de fapt solicită a se reține că inculpatul, având ca preocupare realizarea unor afaceri imobiliare, în calitate de președinte al Organizației Municipale aaa flat de la un funcționar din Primăria Municipiului B despre una dintre proprietățile care urmează să i se restituită părții vătămate în zona Institutului din La data de 21 februarie 2007 inculpatul a discutat cu stabilind ca preț al vânzării pentru 2 ha de teren suma de 50.000 euro. În aceeași zi inculpatul obține cei 50.000 euro pentru terenul negociat, după care luând legătura cu numita îi aduce la cunoștință acestea că valoarea reală a unui metru pătrat de teren în acea zonă era de 45 euro/mp.

Normele, confirmate de practica judecătorească au statuat că valoarea reală ca și noțiune juridică reprezintă prețul rezultat urmare a negocierilor între vânzător și cumpărător. În cazul de față s-a stabilit că prețul/mp teren în respectiva zonă este cuprins între 30 și 130 euro/mp.

De aceea în actele de urmărire penală a precizat că scopul urmărit de către infractor a fost acela de a obține în mod injust un folos de minim 255.000 euro, valoarea fiind corespunzătoare cu sumele înscrise în actele autentice încheiate chiar de inculpatul la notarul public.

Ulterior la data de 23 februarie 2007 la notarul public a fost semnat un contract de vânzare cumpărare drepturi și procura nr. 779 în care una dintre clauze prevedea că inculpatul putea să vândă terenul exclusiv sieși.

În aceste condiții partea vătămată a realizat că valoarea terenului în litigiu era mult mai mare fapt pentru care, în exercitarea unor drepturi fundamentale, la data de 8 martie 2007 luat decizia de a se deplasa la notarul public unde a declarat că revocă procura dată numitului.

Manifestarea expresă de voință exprimată în fața notarului public a avut ca unic motiv deschiderea unei negocieri a prețului real al terenului întrucât nu s-a pus în discuție contractul semnat. Această situație însă a declanșat din partea inculpatului și a celorlalți inculpați o reacție infracțională ce nu poate fi caracterizată decât foarte gravă, atât din perspectiva implicării unor persoane care au obligații clare de asigurare a respectării stricte a legilor, cât și prin nivelul riguroasei organizări, al numărului de infractori participanți și cu atât mai mult al timpului și locației de comitere a infracțiunilor.

Astfel la data de 12 martie 2007 inculpatul a solicitat sprijinul coinculpaților în sensul de a aplica o corecției victimei care la acea dată se afla la un birou notarial din B în vederea perfectării unor contracte de vânzare cumpărare. În aceste condiții inculpații s-au deplasat la acel birou notarial și au agresat verbal și fizic victima, aplicându-i mai multe lovituri. Pentru a-l convinge să revoce înscrisul încheiat la notarul public l-au deplasat cu forța într-un autoturism dinainte pregătit în acest sens și l-au lipsit de libertate în nod ilegal timp de două ore, până ce s-au asigurat că va revoca revocarea, fapt de altfel petrecut la data de 14 martie 2007.

Solicită însă a se observa că solicitarea întocmirii procurii din data de 14 martie 2007 fost doar un fel de asigurare că victima a înțeles mesajul primit deoarece inculpatul împreună cu anterior întocmise și alte acte în baza acelei procuri despre care aveau cunoștință că a fost revocată.

Nu susține faptul că victima este un om cinstit, chiar el recunoscând în fața autorităților că este trimis în judecată pentru o infracțiune de înșelăciune, însă solicită a se observa că în prezenta cauză nu este decât victima unei grave infracțiuni.

Susține că atât cât și cunoșteau exact care este prețul real al terenului, cu atât mai mult printr-un înscris autentic notarul public a nerespectat prevederile art. 1 din legea nr. 36/1995 care dispune că activitatea notarială asigură persoanelor fizice constatarea raporturilor juridice nelitigioase, ori dreptul lui era evident litigios. Mai mult în procura inițială pe lângă clauza de a-și vinde terenul exclusiv sieși s-a prevăzut și că aceasta ar fi irevocabilă, ceea ce este contrar unor principii esențiale de drept. Din convorbirile telefonice purtate între cei doi rezultă că atât cât și au afirmat că victima este un escroc, că a mințit, etc.

Astfel coroborarea mijloacelor de probă inclusiv conținutul înregistrărilor audio ale comunicărilor realizate pe parcursul comiterii infracțiunii și ulterior stabilesc cert desfășurarea în timp și spațiu a infracțiunilor petrecute la data de 12 martie 2007 în care au fost implicați inculpații din prezenta cauză precum și notarul public.

Din înregistrările convorbirilor telefonice reiese că inculpatul solicită prezența celorlalți coinculpați la un birou notarial de pe str. -, că aceștia dau curs solicitărilor și că victima a fost agresată fizic existând chiar o prezentare a modului cum arată victima, unde este dusă și câte lovituri i s-au aplicat. Mai mult notarul public îi îndeamnă pe inculpați să ducă victima la notar, aprobând violențele exercitate asupra acesteia.

solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dea un răspuns ferm și fără echivoc atât inculpaților cât și societății acela că în raza Curții de Apel Brașov nu au fost și nu vor fi tolerate asemenea fapte grave, că legea este numai una, că există o singură autoritate în România ce are dreptul și obligația să aplice pedepse și anume instanța de judecată.

Așa fiind solicită admiterea propunerii în sensul luării măsurii arestării preventive față de cei șase inculpați.

Avocat învederează instanței că reprezentantul Ministerul Public în afară de aserțiunile pur teoretice nu aduce nici un argument care să justifice propunerea de arestare preventivă și care să ducă la admiterea acesteia.

Din examinarea dispozițiilor art. 149/1 Cod procedură penală rezultă cert că procurorul nu și-a îndeplinit obligațiile prealabile privind ascultarea inculpatului înainte de întocmirea propunerii de arestare preventivă, astfel cum în mod corect a procedat instanța la acest termen de judecată, ascultarea având în vedere atât temeiurile de fapt cât și temeiurile juridice.

Întrucât audierea inculpatului înainte de întocmirea propunerii de arestare preventivă este o condiție de fond și nu o condiție formală, era posibil ca în situația în care procurorul ar fi procedat în acest fel să fi ajuns la o altă concluzie.

Art. 137 Cod procedură penală astfel cum a fost modificat prin legea nr. 356/2006 stabilește în mod explicit că actul prin care se dispune arestarea preventivă trebuie să cuprindă temeiurile concrete, textul de lege făcând referire atât la actul prin care se dispune arestarea cât și la actul prin care se propune arestarea.

Susține că procurorul nu a prezentat probe în sensul dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală și nici indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 68/1 Cod procedură penală.

Se propune arestarea preventivă a unor persoane pentru o pretinsă faptă de șantaj în modalitatea prevăzută de art. 13/1 din legea nr. 78/2000 care atrage și competența specială a DNA. Cu toate că nu este de acord cu punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 521/2008 aceasta este definitivă și executorie.

Art. 13/1 din legea nr. 78/2000 prevede ca fapta să fie săvârșită de una din persoanele prevăzute la art. 1 din lege printre care figurează la litera "f" și șefii formațiunilor politice. În cauză, din înscrisurile oficiale depuse reiese că inculpatul nu a deținut o asemenea funcție, stabilind care a fost calitatea pe care a avut-o la Congresul, și anume aceea de delegat care nu echivalează cu președinte al organizației de partid.

Inculpatul putea să dețină o asemenea funcție într-o anumită perioadă însă reținerea infracțiunii prev. de art. 13/1 din legea nr. 78/2000 presupune îndeplinirea acelei funcții la momentul comiterii infracțiunii.

Pune în discuție competenta organului de urmărire penală care nu a fost analizată cu ocazia verificărilor precedente, apreciind că în cauză se impune respingerea propunerii ca fiind făcută de un organ care nu avea competența să formuleze o propunere de arestare preventivă.

Nu există indicii sau probe temeinice cu privire la elementele de fapt ale pretinselor infracțiuni reținute în sarcina inculpaților și anume șantaj și complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal.

În sarcina inculpatului este reținută infracțiunea de șantaj în forma de participație a autoratului, ori fiind vorba de o incriminare cu subiect activ calificat este sigur că această condiție privește săvârșirea în mod direct a faptei, neputându-se pretinde îndeplinirea unei asemenea condiții și în ceea ce privește complicii. Dacă nu există probe privind îndeplinirea condiției referitoare la funcție, organul de urmărire penală nu are competența specială nici cu privire la ceilalți inculpați.

La acest termen de judecată s-a intrat în procedura ascultării inculpaților, care au dat declarații în concret, din conținutul cărora se deduce în mod indubitabil că starea de fapt contrazice susținerile procurorului.

Astfel face referire la convorbirea de la ora 16,48 ocazie cu care inculpatul face afirmații extrem de grave care însă este contrazisă de convorbirea de la ora 16,47; convorbirea de la ora 16,46 este contrazisă de convorbirea de la ora 16,47 care l-ar putea implica pe inculpat în săvârșirea unei infracțiuni de șantaj.

S-a stabilit că victima nu s-a aflat în autoturismul inculpatului, în același timp s-a stabilit că partea vătămată nu se plânge de exercitarea vreunui act de violență și nici nu există la dosar vreun certificat medico legal, propunerea de arestare preventivă având la bază doar interceptările convorbirilor telefonice. Aceste interceptări ale convorbirilor telefonice întrucât sunt supune principiilor proporționalității și suplimentarității nu pot fi privite ca probe relevante, fiind doar mijloace practice de cercetare a infracțiunilor.

În ceea ce privește indiciile temeinice are relevanță poziția victimei infracțiunii.

a se avea în vedere că procura inițială, cea din 23 februarie 2007, sub aspectul naturii juridice este o promisiune de vânzare care dacă ar fi fost semnată și de inculpatul reprezenta o vânzare perfectă întrucât în conținutul acesteia se menționa că inculpatul a achitat contravaloarea terenului. În acest caz nu este nimic ilicit în încercarea inculpatului de a lua legătura cu victima pentru rezolvarea situației privind terenul respectiv.

Invederează instanței că și în situația în care ar fi existat violențe, acestea, de sine stătătoare, nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, neexistând o acțiune de constrângere, de lipsire a victimei de rezistență psihică. Prin natura ei infracțiunea de șantaj nu este o infracțiune contra patrimoniului ci o infracțiune contra integrității psihice.

Din întreg materialul probator administrat în cauză până în prezent, inclusiv declarațiile date de inculpați astăzi, nu rezultă ceea ce este esențial și anume că partea vătămată ar fi fost lipsită de rezistență psihică urmare unor acte concrete probate săvârșite de inculpați care să ducă la realizarea scopului pentru care sunt comise astfel de infracțiuni, respectiv folosul material.

Reprezentantul parchetului susține că urmare violențelor exercitate asupra părții vătămate și sub influența constrângerii aceasta s-ar fi conformat și a întocmit cea de-a doua procură, fără însă a avea în vedere că aceasta are un conținut total diferit de prima procură lipsind tocmai clauza referitoare la încasarea sumei de bani ca urmare a vânzării terenului.

Ori încercarea de constrângere sau chiar violențele nu constituie infracțiune, iar tentativa la șantaj nu se pedepsește.

Referitor la infracțiunea de instigare la lipsire de libertate în mod ilegal din transcrierile convorbirilor telefonice nu rezultă o faptă de lipsire de libertate nefiind făcută dovada că părții vătămate i-a fost paralizată libertatea de mișcare după propria voință, condiție esențială pentru reținerea infracțiunii.

Există elemente de fapt care susțin o asemenea motivare, respectiv acelea că partea vătămată a avut posibilitatea să ia legătura cu persoane străine, a vorbit cu prietena lui, cu șoferul. Ori în aceste condiții nu se poate susține că victima a fost lipsită de libertate pentru a fi determinată întocmirea unui act, existența infracțiunii presupunând ca și formă de vinovăție intenția directă.

Pentru toate aceste considerente solicită a se constata că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 143 Cod procedură penală.

Referitor la temeiul arestării preventive și anume acela prevăzut de art. 148 lit.b Cod procedură penală invederează instanței că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a încercat zădărnicirea adevărului prin influențarea unor martori.

Cu martora inculpatul se află în relații de concubinaj, locuiesc împreună, iar cu notarul acesta avea calitatea de învinuit nu de martor. Simplul fapt al comunicării nu echivalează cu o influențare în sensul prev. de art. 148 lit.b Cod procedură penală care presupune o acțiune concretă care să aibă ca scop determinarea martorului să facă declarații necorespunzătoare realității.

În ceea ce privește presupusa influențare a martorului necunoscut explicațiile date de inculpat sunt credibile și se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice.

Pentru aceste considerente apreciază că temeiul prevăzut de textul de lega mai sus invoca, lipsește.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit.d Cod procedură penală apreciază că aserțiunile reprezentantului Ministerului Public sunt nefundamentate din punct de vedere juridic.

Reținerea acestui temei al arestării preventive presupune săvârșirea unei infracțiuni după începerea urmăririi penale care în prezenta cauză a început la 18 ianuarie 2008 iar pretinsele fapte sunt plasate în timp la 12 martie, 19 aprilie, 26 iunie 2007, adică anterior datei începerii urmăririi penale pentru faptele pentru care se propune arestarea preventivă. Textul de lege are în vedere comiterea unei noi infracțiuni care să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească de fond definitivă. Nu are relevanță faptul că inculpatul s-a deplasat la DNA la volanul unei mașini și nici că adeverința pe care acesta o avea era sau nu valabilă.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală precizează că afirmația făcută de reprezentantul parchetului în sensul că pericolul social rezultă dintr-un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice este depășit de modificările aduse acestui text de lege. Întrucât pericolul social trebuie să fie concret reprezentantul parchetului trebuia să prezinte probe în acest sens pentru fiecare inculpat în parte nu să facă o prezentare generală a pericolului social al faptelor reținute în sarcina acestora.

Practica CEDO pretinde existența unor dovezi din care să reiasă că o întreagă ordine de drept ar fi în pericol dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, ori în lipsa unor astfel de dovezi solicită a se constata imposibilitatea reținerii dispozițiilor art. 148 lit.f Cod procedură penală.

Pentru toate aceste considerente solicită în principal respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului atât pentru motive de nelegalitate cât și pentru motive de netemeinice.

În subsidiar solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 149/1 alin.12 Cod procedură penală coroborate cu cele ale art. 146 alin. 11 Cod procedură penală care stabilesc că atunci când judecătorul respinge propunerea de arestare preventivă poate lua una din măsurile restrictive de libertate cu instituirea obligațiilor prev. de art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală.

a se avea în vedere că dispozițiile codului d e procedură penală prevăd ca în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor stabilite de instanță să poată fi luată față de inculpați măsura arestării.

Avocat solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului depunând în acest sens concluzii scrise și practică judecătorească în materie.

Pericolul concret pentru ordinea publică în accepțiunea art. 148 lit.f Cod procedură penală nu rezultă exclusiv din gradul de pericol social generic ci din pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate având în vedere atât persoana acestuia cât și modalitatea comiterii faptelor.

Invocă practica completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție care în cauza Chelaru și care a statuat că pentru luarea măsurii arestării preventive este necesar ca pericolul social să fie concret și să rezulte din materialul probator administrat în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin.3 din Constituție instanța supremă are cu întâietate rolul și atribuția de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești.

Acest text este reluat și în art. 18 alin.2 din Legea nr. 304/2004 care reafirmă atribuția constituțională a ICCJ de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești.

Art. 27 alin.2 din legea nr. 304/2004 prevede că președintele ICCJ poate încuviința ca judecătorii să se informeze la sediul instanțelor asupra aspectelor privind aplicarea corectă și unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudența ICCJ.

În acest sens, la data de 6 decembrie 2007 CEDO a pronunțat o condamnare a României în cazul Beian contra României pe considerentul practicii neunitare.

Pentru toate aceste considerente solicită a se constata că la luarea măsurii arestării preventive este necesar să se demonstreze că pericolul este concret și că reiese fără echivoc din probele existente la dosar.

Legea nr. 356/2006 deși nu prevede în mod expres stabilește caracterul subsidiar al arestării preventive care nu poate fi luată decât atunci când se constată că celelalte măsuri restrictive de libertate nu sunt suficiente, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Avocat solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpaților și.

Din pledoaria reprezentantului Ministerului Public reiese că faptele comise de inculpați sunt deosebit de grave întrucât sunt fapte de corupție.

Termenul de corupție este definit în sensul folosirii abuzive a puterii publice în interes propriu sau de grup. Reprezentantul parchetului susține că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa folosindu-se de funcția publică pe care o deținea în partid, funcție pe care însă nu o îndeplinea fiind demonstrat acest aspect.

Cu privire la valoarea terenului care format obiectul contractului de vânzare cumpărare, despre care reprezentantul parchetului susține că este, învederează instanței că în cazul terenurilor valoarea nu poate fi prestabilită ca în cazul construcțiilor, valoarea terenurilor fiind negociată de părțile contractante. Mai mult în prezenta cauză înțelegerea celor doi nu se referea la transmiterea dreptului de proprietate ci la transmiterea de drepturi litigioase. Dacă s-ar fi transmis dreptul de proprietate nu mai avea importanță comportamentul ulterior al vânzătorului.

Declarațiile inculpaților audiați în cauză în această fază procesual au lămurit și aspectele referitoare la influențarea martorilor, sens în care solicită înlăturarea dispozițiilor art. 148 lit. Cod procedură penală ca nefiind susținute de probe.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală cere a se avea în vedere că sub acest aspect propunerea de arestare preventivă nu este motivată astfel cum în mod imperativ prevede Codul d e Procedură penală iar pe de altă parte nu se face nici o trimitere la probe.

Fapta a fost comisă în urmă cu un an cercetarea de face de aproximativ 6 luni perioadă în care starea de libertate a inculpaților nu a îngreunat desfășurarea cercetărilor, aceștia prezentându-se ori de câte ori au fost invitați, cum de altfel o vor face în continuare.

De asemenea apreciază că starea de fapt nu este susținută de dovezi, simplele indicii neputând duce la concluzia că inculpații se fac vinovați de comiterea unor infracțiuni.

Pentru a fi reținută infracțiunea de șantaj este necesar ca violența să fie concomitentă cu constrângerea și în corelație cu finalitatea, respectiv dobândirea unui folos material injust, ori în cauză inculpații nu trebuiau să dobândească nici un folos material, folosul aflându-se deja în patrimoniul inculpatului.

De asemenea cere a se avea în vedere că inculpatul este acuzat de comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în condițiile în care s-a dovedit că acesta nu l-a însoțit pe inculpatul.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DNA Serviciul teritorial Brașov.

Avocat se aliază concluziilor prezentate solicitând la rândul său respingerea propunerii privind arestarea preventivă a inculpaților.

În societatea românească, în cadrul urmăririi penale, se abuzează foarte mult, ignorându-se nepermis garanțiile procesuale vizavi de dreptul la libertate al persoanei, trecându-se peste prezumția de nevinovăție și peste principiulin dubio pro reo.

Legiuitorul a instituit posibilitatea instanței ca respingând propunerea de arestare preventivă, în temeiul dispozițiilor art. 149/1 alin.12 raportat la art. 146 alin.11 Cod procedură penală să dispună o altă măsură cu privire la inculpați, cu respectarea anumitor condiții prev. de art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală, a căror încălcare atrage arestarea preventivă a persoanei.

Întrucât faptele sunt pretinse a fi comise în urmă cu un an, în această perioadă inculpații au fost sub supravegherea electronică a interceptărilor convorbirilor telefonice, urmărirea penală este aproape finalizată, apreciază că nu se mai poate reține că aceștia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

În opinia sa se dorește arestarea unor persoane fără a fi făcute dovezi cu privire la existența temeiurilor care să demonstreze pericolul pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită respingerea propunerii de arestare preventivă.

În replică reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că în practică este cunoscut că faptele de notorietate publică nu trebuiesc probate. În prezenta cauză ar fi trebuit ca inculpatul și să facă dovada că declarațiile date în presă, referitoare la calitatea lor în partid, sunt false. Explicațiile au fost date și în faza de urmărire penală însă le apreciază ca fiind mincinoase și mai mult în acest dosar nimeni nu a vorbit de drepturile victimei.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă și judecarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să își dovedească nevinovăția fără a fi supus presiuniipsihice creată de starea de arest. a se avea în vedere că nu s-a făcut nici o recunoaștere din grup și nimeni nu l-a indicat ca fiind autorul faptelor reținute în sarcina sa.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să își continue studiile și să acorde îngrijiri mamei sale care este bolnavă. Menționează că are 35 de ani și până în prezent nu a avut nici un contact cu legea penală. Nu este vinovat de faptele ce îi sunt imputate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa astfel că solicită judecarea în stare de libertate. Precizează că are familie și copii în întreținere.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, cere a se avea în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că a stat în fața notariatului de pe str. - timp de 3-5 minute după care a plecat acasă cu autoturismul personal. Nu a sechestrat și nici nu a răpit pe nimeni astfel că solicită a fi judecat în stare de libertate. Menționează că are un copil de 4 ani iar soția sa are probleme de sănătate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, susține că nu este vinovat, s-a deplasat pur și simplu pe str. - însă nu a provocat nici un incident.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu este de acord cu acuzațiile aduse, nu a comis faptele reținute în sarcina lui, astfel că solicită a fi cercetat în stare de libertate. Precizează că nu a avut cunoștință de acea procură și nici de conținutul ei, astfel că nu își explică încadrarea faptelor sale în infracțiunea de șantaj. Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate susține că nu a făcut altceva decât să conducă autoturismul său dar nu a sechestrat pe nimeni.

CURTEA

Constată că, prin referatul întocmit la data de 5.02.2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov în dosarul nr. 51/P/2007 s-a propus instanței arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000,cu modificările și completările ulterioare, și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Propunerea de arestare preventivă se întemeiază pe dispozițiile art. 136 alin. 5, 143, 146 și 148 lit. b, și f Cod procedură penală, în cazul inculpatului, pe dispozițiile art. 136 alin. 5, 143, 146 și 148 lit. b și f Cod procedură penală, în cazul inculpatului și pe dispozițiile art. 136 alin. 5, 143, 146 și 148 lit. f Cod procedură penală, în cazul celorlalți inculpați.

Prin încheierea nr. 4/6.02.2008 a Curții de Apel Brașov, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă, constatându-se nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței, respectiv a propunerii de arestare preventivă, pentru faptul că infracțiunile pentru care s-a propus arestarea preventivă nu intră în competența materială a S-a arătat în considerentele încheierii că în speță, fiind vorba despre săvârșirea infracțiunii de șantaj, în condițiile art. 194 Cod penal și art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, valoarea fiind de 45.000 Euro, se constată că nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 1 din OUG nr. 43/2002, nici în ceea ce privește ipotezele de la lit. a-consecințe sau valoare-și nici pentru ipotezele de la lit. b, niciunul dintre inculpați neavând calitățile limitativ arătate acolo. Art. 13 alin. 1 lit. a din OUG nr. 43/2002 se referă doar la infracțiunile de corupție prevăzute în Capitolul III, Secțiunea a 2-a, în timp ce infracțiunea prevăzută de art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, care a fost reținută în cauză, face parte din Secțiunea a 3-a, denumită "Infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție".

Prin decizia penală nr. 521/12.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii de mai sus, care a fost casată, iar propunerea de arestare preventivă a inculpaților a fost trimisă pentru soluționare la Curtea de Apel Brașov. În considerentele deciziei de casare se menționează că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov este competent să efectueze urmărirea penală în cauză, competența fiind atrasă de dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. a teza finală din OUG nr. 43/2002, respectiv valoarea sumei care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 Euro. Sintagma "infracțiune de corupție" se referă la toate infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 și nu doar la o anumită categorie, respectiv la cea a infracțiunilor de corupție care se regăsesc în Capitolul III, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000, interpretarea dată textului de lege de Curtea de Apel Brașov fiind una restrictivă, pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere.

Propunerea de arestare preventivă a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 161/64/14.02.2008, urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov, din data de 14.02.2008, la care era atașată copia dispozitivului deciziei nr. 521/12.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din data de 19.02.2008 s-a invocat de către inculpatul, prin apărător, excepția inadmisibilității propunerii de arestare preventivă efectuată prin adresa nr. 51/P/2007 din 14.02.2008, arătându-se că sesizarea instanței prin adresă de către parchet este nelegală, în condițiile în care decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost motivată, iar dosarul cauzei, în care se află propunerea de arestare preventivă și sesizarea parchetului din data de 5.02.2008, nu a fost restituită. Sesizarea instanței nu se poate face în atari condiții decât cu adresă din partea instanței ierarhic superioare, decizia de casare fiind necesară pentru a stabili limitele rejudecării.

Instanța a respins excepția invocată, arătând că obiectul sesizării îl constituie propunerea de arestare preventivă, care se află în dosarul de urmărire penală, la care face referire adresa din data de 16.02.2008 prin care -Serviciul Teritorial Brașova sesizat Curtea de Apel, urmare a soluției pronunțate de Înalta Curt ea de Casație și Justiție, prin care cauza era trimisă Curții de Apel Brașov, pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă, copia dispozitivului acestei decizii fiind atașată sesizării. Astfel s-a apreciat a fi o chestiune formală faptul că dosarul inițial înregistrat la Curtea de Apel Brașov, respectiv cel având nr-, nu a fost restituit de la Înalta Curt ea de Casație și Justiție, de vreme ce dosarul de urmărire penală și propunerea de arestare preventivă însoțeau adresa Serviciul Teritorial Brașov, cu care sesiza din nou Curtea de Apel pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă, având în vedere dispozitivul deciziei instanței de control judiciar. Chestiunea care formase obiectul judecății, respectiv competența, era cunoscută, din încheierea nr. 4/6.02.2008, necunoscute fiind doar considerentele deciziei de recurs.

Apreciindu-se a fi necesară cunoașterea considerentelor deciziei de trimitere spre soluționare a propunerii de arestare preventivă și implicit a argumentelor care au condus la stabilirea competenței cu privire la infracțiunile care fac obiectul judecății, s-a acordat un termen de judecată pentru data de 21.02.2008, până la care să fie depusă la dosar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din data de 21.02.2008, a fost invocată de către inculpatul, prin apărător, excepția inadmisibilității propunerii de arestare de arestare preventivă, ca urmare a încălcării art. 149/1 alin. 1 Cod procedură penală, și art. 150 alin. 1 Cod procedură penală, inculpații nefiind ascultați de către procuror în vederea întocmirii propunerii de arestare preventivă, ci în vederea reținerii, nefiind ascultați astfel cu privire la temeiurile ce stau la baza luării măsurii arestării preventive.

Excepția a fost respinsă cu motivarea că legiuitorul a stabilit necesitatea întocmirii propunerii de arestare preventivă, de către procuror, numai după ascultarea inculpatului, fără a face distincție cu privire la conținutul ascultării, fiind deci aplicabile dispozițiile art. 70 Cod procedură penală și următoarele, astfel că inculpatul este ascultat cu privire la fapta care formează obiectul cauzei și la învinuirea ce i se aduce. Nu este necesară ascultarea inculpatului de către procuror cu privire la temeiurile arestării preventive, în acest sens procurorul făcând doar o propunere de arestare preventivă, instanța fiind cea care este obligată să verifice îndeplinirea acestor temeiuri, inclusiv prin lămuririle solicitate inculpatului în timpul ascultării, cu privire la întrunirea condițiilor arestării preventive. În speță, inculpații au fost ascultați înainte ca procurorul să întocmească propunerea de arestare preventivă, fiind respectate dispozițiile art. 70 și 72 Cod procedură penală, aceștia nu au suferit nicio vătămare, astfel că nu poate fi vorba despre vreo nulitate a actului procedural.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:

Prin rezoluțiile procurorului din data de 16.01.2008, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații:, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar prin rezoluțiile procurorului din data de 21.01.2008, s-a început urmărirea penală față de inculpații:, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanțele procurorului din data de 4.02.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații de mai sus pentru aceleași infracțiuni.

Inculpații au fost audiați de către procuror, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la ascultarea inculpatului, a dreptului de apărare, iar prin ordonanțele din data de 5.02.2008 au fost reținuți inculpații, - și, împotriva inculpatului luându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.

În cauză există probe că în data de 12.03.2007, după ce a fost informat de notarul public cu privire la revocarea unei procuri, în jurul orelor 16,40, inculpatul, împreună cu inculpații, și au exercitat violențe asupra părții vătămate -, inculpatul determinându-i apoi pe ceilalți inculpați și să lipsească partea vătămată de libertate în mod ilegal pentru un interval de cca. 2 ore, pentru ao" convinge" să renunțe la manifestarea expresă de voință exprimată în data de 08.03.2007 în fața unui notar public, prin care a revocat în întregime mandatul dat lui printr-o procură autentică din data de 23.02.2007, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos material, în cuantum de minim 255.000 Euro.

La sfârșitul lunii februarie 2007 inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată, din B, care făcea parte dintre persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar, ca moștenitor, cu privire la o suprafață de 4,25 ha teren situat pe raza Mun. B, în zona Institutului, arătându-se interesat de cumpărarea drepturilor ce i se cuvin părții vătămate din suprafața de teren ce urma a fi retrocedată în natură. Întrucât partea vătămată avea probleme pecuniare și nu cunoștea nici amplasamentul real al terenului, oferta inculpatului de a primi 45.000 Euro de la acesta în schimbul vânzării drepturilor ce i se cuveneau din restituirea suprafeței de teren i s-a părut corectă și a acceptat să încheie cu acesta contractul de vânzare-cumpărare de drepturi nr. 778/23.02.2007 și procura specială nr. 779/23.02.2007.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi nr. 778/23.02.2007 încheiat la BNP, partea vătămată - vinde inculpatului, căsătorit la acea dată cu - dreptul de a i se restitui în natură proprietatea asupra cotei indivize de parte indiviză din terenul arabil în suprafață de 4,25 ha conform Hotărârii nr. 16/12.01.2007 a Comisiei Județene B, emisă în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată, a Legii nr. 1/2000 modificate și completate prin Legea nr. 247/2005, pentru parcelele cu nr. top 11138/4, 11140/4, 11142/1/4, 11142/2. În cuprinsul contractului partea vătămată declară că este singurul succesor al defunctei sale bunici, conform certificatului de moștenitor, în aceste condiții, din terenul în suprafață de 4,27 ha, revenindu-i cota de parte indiviză, iar cealaltă parte revenindu-le în cote egale persoanelor îndreptățite - și. Totodată, partea vătămată "se obliga în mod irevocabil" ca, în cazul în care titlul de proprietate cu privire la teren va fi eliberat pe numele său, să încheie de îndată, cu cumpărătorul contractul de vânzare cumpărare în formă autentică pentru acest teren. Prețul vânzării, stabilit de comun acord a fost de 45.000 Euro, încasat de vânzător la data autentificării contractului de vânzare cumpărare.

Prin procura specială nr. 779/23.02.2007 partea vătămată - îi împuternicea "definitiv și irevocabil" pe inculpatul, căsătorit la acea dată cu -, în numele și pentru mandant, să solicite și să obțină restituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 4,27 ha, în baza legilor fondului funciar, să intabuleze pentru mandant în CF dreptul de proprietate, să sisteze starea de indiviziune, alegând lotul cel mai avantajos, apoi "să vândă întreg dreptul de proprietate asupra acelui teren, exclusiv sieși". În cuprinsul procurii speciale mandantul declara că a încasat anterior de la cumpărătorul, căsătorit, întregul preț al vânzării și declara stinse orice pretenții cu privire la aceasta.

-se ulterior și aflând că în zona Institutului din B, prețul terenului este mult mai mare decât cel oferit de către inculpatul, partea vătămată a decis să revoce procura specială prin care îl împuternicea pe inculpat să se ocupe de toate aspectele legale privind terenul ce îi aparținea lui și celorlalți moștenitori, realizând că actul semnat poate reprezenta că suprafața de teren a vândut-o cu 45.000 Euro. Partea vătămată a decis să revoce procura, intenționând să reia negocierile cu inculpatul pentru obținerea prețului corect de vânzare cumpărare a terenului, în caz contrar putând să-i restituie cei 45.000 Euro achitați. Astfel, în data de 12.03.2007, înainte de a se deplasa la sediul BNP pentru a încheia cu o societate comercială din B un contract de vânzare cumpărare a unui alt teren, din, primit tot moștenire prin procedura legilor fondului funciar, partea vătămată a revocat la BNP mandatul dat lui și soției acestuia prin procura Nr. 778/23.02.2007 autentificată de notarul public din Revocarea a fost făcută de notar pe baza declarației părții vătămate care nu avea la el procura.

Martora, conform obligațiilor legale ce îi revin, a comunicat inculpatului declarația notarială a părții vătămate în sensul revocării procurii nr. 778/23.02.2008 și a trimis revocarea la Registrul Național de Revocare a Procurilor. În data de 21.03.2008 BNP comunica BNP că sub nr. 778/23.02.2008 nu s-a autentificat o procură semnată de. În aceste condiții declarația dată de la data de 12.03.2008 nu producea efecte juridice, deoarece indicase greșit numărul actului pe care dorea să îl revoce.

La data de 12.03.2008, ora 16,14, inculpatul, după ce aflase de la martora despre revocarea mandatului dat inculpatului și soției acestuia de către partea vătămată l-a sunat pe inculpatul anunțându-l că i-a fost revocată procura, că "a aruncat pe apa sâmbetei 45.000 de dolari" și să își ia banii înapoi de la "nenorocit". Inculpatul află de la prietena sa, martora că în acel moment, partea vătămată se află la notarul public, din B, unde încheie un contract de vânzare cumpărare a unui teren cu martorul, reprezentantul SC SRL, a cărui consultanță juridică o acorda chiar firma de societatea de avocatură a martorei.

Imediat, inculpatul îi contactează telefonic pe inculpații, și, pe care îi anunță că "i-a tras unul țeapă de 45.000 Euro" și este la notarul public, chemându-i să vină "să vadă ce fac cu el".

Inculpatul ia din nou legătura inculpatul întrebându-l ce să facă pentru a reface actul semnat cu partea vătămată care este în B, spunându-i totodată că îl, că și-a trimis "băieții" la BNP. Inculpatul îi spune că partea vătămată este de rea credință și că trebuie să-i dea banii înapoi, însă îi răspunde că nu-i convine să își ia banii înapoi, anunțându-l pe notar că intră în biroul lui pentru a lua un act pe care să i-l arate părții vătămate.

După câteva minute inculpatul a ajuns la BNP și însoțit de inculpații, și exercitând violențe asupra părții vătămate o pe aceasta afară din notariat și o urcă într-un autoturism în care s-u mai urcat, și, în timp ce și au plecat cu alt autoturism. Violențele exercitate asupra părții vătămate în notariat și în fața acestuia rezultă din declarațiile martorilor, -, cât și din convorbirile telefonice purtate de inculpatul cu martora. Violențele asupra părții vătămate au continuat și în autoturism, iar a contactat-o telefonic pe partea vătămată solicitându-i să revoce actul prin care aceasta revocase procura. Partea vătămată a fost dusă la spălătoria auto de pe str. - din B, care aparține inculpaților și. În barul de la etaj al acestei spălătorii partea vătămată a fost lovită și amenințată în continuare de și ceilalți inculpați, solicitându-i permanent să revoce actul prin care revocase procura. După cca 2 ore, partea vătămată a fost dusă la ieșirea din oraș, la benzinăria de lângă restaurantul s, atrăgându-i-se atenția să semneze o nouă procură și să nu anunțe organele judiciare. Lipsirea de libertate a părții vătămate rezultă din convorbirile telefonice purtate de inculpatul cu inculpatul, cu martora, cu - și cu numita.

În data de 14.03.2007 la BNP Lotus din B, partea vătămată a semnat o procură prin care îl împuternicea pe să se ocupe de reconstituirea dreptului său de proprietate. Martora, notar public în cadrul Biroului Notarial Lotus a declarat că partea vătămată i-a solicitat autentificarea unui înscris denumit procură specială, după un model transmis prin fax, însă nu a fost de acord să reia toate prevederile acelei procuri, întrucât contraveneau Codului civil. fusese trimis de inculpatul.

În vara anului 2007 avut loc eliberarea titlului de proprietate cu privire la terenul ce făcuse obiectul contractului de vânzare cumpărare de drepturi și al procurii, ocazie cu care inculpatul a cunoscut-o pe sora vitregă părții vătămate, -, oferindu-i acesteia suma de 100.000 Euro pentru cota sa din dreptul de proprietate asupra terenului. Tranzacția nu s-a efectuat, iar situația juridică a terenului a rămas neschimbată până în prezent.

Cu alte cuvinte, contractul de vânzare cumpărare de drepturi nr. 778/23.02.2007 și procura specială nr. 779/23.02.2007 încheiate în formă autentică la BNP au rămas în ființă, partea vătămată nefăcând nici un demers pentru desființarea lor și nici inculpatul nu a procedat la efectuarea formalităților necesare pentru valorificarea drepturilor pe care le-a dobândit prin contractul sus menționat.

Valoarea terenurilor din zona Institutului din B, potrivit evaluării realizate de o societate comercială care efectuează expertize și evaluări, este cuprinsă între 30 Euro/mp și 110 Euro/mp, astfel că este de înțeles atât atitudinea părții vătămate de a se răzgândi cu privire la prețul negociat cu inculpatul, cât și atitudinea inculpatului de a nu renunța la tranzacție. În ceea ce privește atitudinea inculpatului, relevante sunt convorbirile telefonice pe care acesta le-a purtat cu martora după înțelegerea cu partea vătămată privind încheierea contractului de vânzare cumpărare de drepturi, prin care o anunța că și-a mărit averea cu 300.000 Euro, cât și cea purtată cu un necunoscut din care reiese că urmează să încheie un antecontract de vânzare cumpărare la notar, pentru un teren, cu prețul de 530.000 Euro. Faptul că inculpatul era în mod deosebit interesat de menținerea convenției încheiată cu partea vătămată în data de 23.02.2007 rezultă și din convorbirea telefonică purtată cu inculpatul în data de 12.03.2007, ora 16,36, căruia îi spune că nu-i convine să își ia banii înapoi.

Referitor la intenția părții vătămate de a renunța la contractul de vânzare cumpărare cu inculpatul, negociat inițial la suma de 45.000 Euro, este cert faptul că după data de 12.03.2007, când a fost agresată de către inculpați, nu a mai materializat-o, ba mai mult, a dat o nouă procură inculpatului, procură întocmită în B la BNP Lotus, însă cu un conținut diferit de cel al procurii întocmită la BNP, pentru simplul fapt că notarul din B nu a fost de acord să întocmească o procură care nu respectă dispozițiile Codului civil.

Mijloacele de probă care dovedesc starea de fapt expusă mai sus sunt următoarele: procesele verbale ale discuțiilor telefonice purtate de inculpați în perioada 21 februarie 2007 - 14 martie 2007 și în perioada 21.12.2007-22.01.2008, declarațiile martorilor, -, și, adresa nr. 98364/2008, VII Aa P rimăriei cu privire la documentele care au stat la baza restituirii proprietăților numiților, răspunsul nr. 13 din 11 ianuarie 2008 al SC " " SRL, denunțul și declarația părții vătămate, procesul verbal din data de 25 octombrie 2007 privind convorbirile și comunicările interceptate din cuprinsul cărora rezultă date și informații concludente și utile referitoare la săvârșirea unei alte infracțiuni, procesul verbal din data de 15 octombrie 2007 privind căutarea părții vătămate, procesul verbal din 15 octombrie 2007 privind contactarea telefonică a persoanei vătămate, procesul verbal de sesizare din oficiu de la data de 26 octombrie 2007, actele notariale întocmite de către inculpatul și, parțial, declarațiile inculpaților, care recunosc prezența în data de 12.03.2007 la BNP, însă nu recunosc violențele exercitate asupra acesteia și lipsirea de libertate, inculpatul susținând că partea vătămată a căzut în fața notariatului, aspect neconfirmat de ceilalți inculpați și nici de martorii oculari.

Faptele inculpatului, constând în aceea că la data de 12.03.2007, împreună cu alte persoane, prin violențe exercitate asupra părții vătămate urmate de lipsirea sa de libertate în mod ilegal au determinat-o să renunțe la manifestarea expresă de voință exprimată în fața unui notar public în data de 8 martie 2007 prin care a revocat în întregime mandatul dat lui și - printr-o procură autentică din data de 23 februarie 2007, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos material în cuantum de minim 255.000 euro, respectiv că a determinat cu intenție alte persoane să îl lipsească în mod ilegal de libertate pe, pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Faptele inculpatului, constând în aceea că la data de 12 martie 2007, împreună cu alte persoane l-a ajutat pe la exercitarea violențelor asupra părții vătămate pentru aod etermina să renunțe la manifestarea expresă de voință exprimată în fața unui notar public în data de 8 martie 2007 prin care a revocat în întregime mandatul dat lui și - printr-o procură autentică din data de 23 februarie 2007, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos material în cuantum de minim 255.000 euro și la aceeași dată, împreună cu alte persoane a lipsit în mod ilegal de libertate pe, pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Faptele inculpatului, constând în aceea că în data de 12 martie 2007, împreună cu alte persoane l-a ajutat pe la exercitarea violențelor asupra părții vătămate pentru aod etermina să renunțe la manifestarea expresă de voință exprimată în fața unui notar public în data de 8 martie 2007 prin care a revocat în întregime mandatul dat lui și - printr-o procură autentică din data de 23 februarie 2007, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos material în cuantum de minim 255.000 euro și la aceeași dată, împreună cu alte persoane a lipsit în mod ilegal de libertate pe, pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Fapta inculpatului, constând în aceea că la data de 12 martie 2007, împreună cu alte persoane l-a ajutat pe la exercitarea violențelor asupra părții vătămate pentru aod etermina să renunțe la manifestarea expresă de voință exprimată în fața unui notar public în data de 8 martie 2007 prin care a revocat în întregime mandatul dat lui și - printr-o procură autentică din data de 23 februarie 2007, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos material în cuantum de minim 255.000 euro, poate constitui infracțiunea de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare

Faptele inculpatului constând în aceea că în data de 12 martie 2007, împreună cu alte persoane l-a ajutat pe la exercitarea violențelor asupra părții vătămate pentru aod etermina să renunțe la manifestarea expresă de voință exprimată în fața unui notar public în data de 8 martie 2007 prin care a revocat în întregime mandatul dat lui și - printr-o procură autentică din data de 23 februarie 2007, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos material în cuantum de minim 255.000 euro și la aceeași dată, împreună cu alte persoane a lipsit în mod ilegal de libertate pe, pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Încadrarea juridică a faptei de șantaj ca fiind infracțiunea de șantaj prevăzută de legea specială este dată de calitatea unuia dintre subiecții activi ai infracțiunii, de președinte de partid. În dosarele nr-, - și 43/P/2005 ( -) ale Tribunalului București, Secția a III-a civilă ( 372-390 dosar DNA, vol. I), rezultă faptul că la datele de 6.03.2007 și 14.09.2007, în tabelul ce reprezintă "Președinții " la Consiliul Național al -CD, figurează în funcția de președinte al Filialei B, iar în data de 8.07.2005, figurează ca delegat fără drept de vot, pentru Filiala B,.

Conform art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 12 ani. În speță, faptele săvârșite de inculpați pot fi încadrate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 Cod penal, sub diverse forme ale participației penale, iar pentru faptul că, cel puțin una dintre persoanele implicate, respectiv, la data de săvârșirii faptei avea calitatea de președinte al -CD Filiala B, fiind deci o persoană la care se referă art. 1 lit. f din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de șantaj este mai gravă, fiind cea prevăzută de art. 13/1 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește obiectul material al infracțiunii de șantaj pentru care sunt cercetați inculpații, acesta are un caracter secundar, dat fiind faptul că, de principiu, datorită specificului valorii ocrotite nemijlocit, la infracțiunea de șantaj nu există un obiect material. În speță, constrângerea s-a realizat prin violență fizică, existând deci un obiect material secundar, reprezentat de corpul părții vătămate. De asemenea, prin constrângerea părții vătămate de a menține o înțelegere contractuală privind vânzarea unui teren în condiții dezavantajoase pentru aceasta, valoarea terenului respectiv, mai precis diferența dintre prețul subevaluat primit și valoarea de piață a terenului, reprezintă obiectul material secundar al infracțiunii de șantaj.

Potrivit art. 13 lit. a din OUG nr. 134/2005 sunt de competența DNA infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro. urmărit a fi obținut de inculpatul a constatat în suma de minim 255.000 euro pe care ar fi obținut-o în urma vânzării la prețul de circulație a terenului achiziționat de la partea vătămată în condițiile descrise mai sus. Totodată, această sumă reprezintă și valoarea pagubei suferite de partea vătămată ca urmare a încheierii în condițiile sus amintite a contractului de vânzare cumpărare de drepturi și a procurii speciale cu inculpatul.

Referitor la propunerea de arestare preventivă a inculpaților pentru săvârșirea faptelor descrise mai sus, instanța constată că o parte dintre condițiile cerute de lege pentru luarea arestării preventive sunt îndeplinite. Este vorba despre condiția prevăzută de art. 148 alin. 1, raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, a existenței probelor că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum a fost examinată mai sus, despre condiția prevăzută în art. 148 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru faptele săvârșite, infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000 fiind pedepsită cu închisoarea de la 7 la 12 ani, iar infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și despre condiția prevăzută în art. art. 149/1 alin. 1 Cod procedură penală, referitoare la ascultarea în prealabil a inculpaților în prezența apărătorilor aleși.

Nu sunt însă îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 Cod procedură penală, referitoare la existența cazurilor de luare a măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 alin. lit. b, d și f Cod procedură penală, și nici condiția prevăzută în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, referitoare la necesitatea măsurii în interesul bunei desfășurări a procesului penal.

Existența cazului prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost invocată de către procuror cu privire la inculpații și. S-a arătat în propunerea de arestare preventivă că există date din care rezultă faptul că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct și indirect prin influențarea unei părți și a unui martor, inculpatul fiind activ implicat în activitatea de influențare a martorei, care după întâlnirea cu inculpatul în data de 18.01.2008 a dat o declarație total nesinceră și de asemenea, alături de inculpatul a stabilit activitățile de influențare a unei martore ce locuiește lângă imobilul de pe str. -, unde victima a fost deplasată împotriva voinței sale, precum și a unui alt învinuit, întrucât la data de 22.01.2008, înaintea audierii în calitate de învinuit a numitului, inculpatul a discutat la telefon cu acesta, insidios comunicându-i ceea ce are de declarat, fapt petrecut în realitate, după cum rezultă din declarația acestuia, toate activități pentru îngreunarea aflării adevărului.

martorei nu poate fi reținută, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică a inculpatului cu martora din data de 16.01.2008 ( 198-199), acesta îi spune martorei să declare ce s-a întâmplat. De altfel, inculpatul și martora erau în relație de prietenie, actualmente fiind în relație de concubinaj.

unei martore de pe str. - nu poate fi reținută pentru faptul că martora nu este indicată, iar conținutul convorbirii dintre inculpații și din data de 31.01.2008 ( 201-208 dosar DNA) este evaziv, explicația dată de cei doi inculpați cu privire la faptul că discuția se referea la contactarea unei persoane de sex feminin, pe care inculpatul a accidentat-o în luna decembrie și care era rudă cu proprietarul unei alte spălătorii de pe str. -, fiind plauzibilă.

Despre influențarea inculpatului nu poate fi vorba de vreme ce, la data 22.01.2008 ( 208-219), când a avut loc convorbirea telefonică dintre inculpatul și, acesta din urmă avea calitatea de învinuit, iar învinuitul nu figurează printre părțile procesului penal, prevăzute în art. 23-24 Cod procedură penală.

În consecință, nu este întrunit cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală în privința inculpaților și.

S-a mai arătat în propunerea de arestare preventivă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, fiind îndeplinit cazul de arestare prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, întrucât de la data de 12.03.2007, când a comis faptele a mai săvârșit două infracțiuni de conducere fără permis a unui autoturism, prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, la adatele de 19.04.2007 și 16.06.2007, fapte comise în condițiile în care, încă din data de 23.03.2007 a luat la cunoștință de la tatăl său că datorită încălcării legii circulației din data de 7.03.2007 i-a fost suspendat dreptul de a mai conduce pe drumurile publice. La acestea se adaugă faptul că la momentul aducerii la cunoștință a învinuirii, inculpatul a venit la DNA la volanul unui autoturism, momentele sosirii și plecării fiind înregistrate de camerele de supraveghere ale instituției.

Nici acest caz de arestare nu este îndeplinit, întrucât, cu privire la pretinsele infracțiuni săvârșite la datele de 19.04.2007 și 16.06.2007 nu poate fi vorba despre săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni, din moment ce urmărirea penală nu începuse față de infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat în prezent, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că noua infracțiune, privind încălcarea legii circulației, din data de 16.01.2008, când inculpatul s-a prezentat la sediul DNA la volanul unui autoturism, face obiectul unui proces penal. De altfel, inculpatul a prezentat cu ocazia ascultării în instanță o dovadă de circulație provizorie, eliberată de IPJ B, Serviciul Circulație.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, reținut ca temei al propunerii de arestare preventivă, instanța constată că nici acesta nu este îndeplinit în speță, pentru următoarele motive:

Pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților trebuie să fie probat prin elemente de fapt.

Este incontestabil faptul că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt grave și, teoretic, probele referitoare la existența lor și la identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât, prin natura lor, au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.

În speță însă, examinând împrejurările săvârșirii faptelor, atitudinea părții vătămate după săvârșirea faptelor, perioada scursă de la data săvârșirii acestora și până în prezent, cât și de la datele sesizării din oficiu și a plângerii penale formulată de către partea vătămată până la întocmirea propunerii de arestare preventivă și, nu în ultimul rând persoana fiecărui inculpat, curtea apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților nu este dovedit.

În acest sens trebuie remarcat faptul că rezoluția infracțională a inculpatului și, implicit a celorlalți inculpați, a fost determinată de consilierea notarială deficitară din partea inculpatului și de lipsa unei reale comunicări cu partea vătămată, inculpații acționând sub impulsul convingerii că partea vătămată a încasat banii pentru teren, pe care îl va vinde ulterior altcuiva. Apoi, nu este de ignorat nici faptul că partea vătămată nu a sesizat organele judiciare în perioada imediat următoare săvârșirii faptelor, că descoperirea acestora a fost realizată de către DNA Serviciul Teritorial Brașov, cu ocazia cercetărilor efectuate pentru a stabili adevărul în legătură cu suspiciunile comiterii unor infracțiuni de corupție și asimilate infracțiunilor de corupție la nivelul funcționarilor publici, a conducerilor administrative și executive din cadrul Primăriei B și/sau Consiliului Local al Mun. B, cercetări în cadrul cărora s-au solicitat și obținut interceptarea convorbirilor telefonice ale numitului, din analiza acestor convorbiri rezultând faptele din prezentul dosar, în data de 26.10.2007 întocmindu-se procesul verbal de sesizare din oficiu. Partea vătămată, identificată de către organele cercetare penală și contactată de către acestea, a formulat plângere penală în data de 29.10.2007. Or, propunerea de arestare preventivă a fost întocmită abia în data de 5.02.2007, deci la trecerea unui interval de timp de aproape un an, de la data săvârșirii faptelor, respectiv după trecerea unui interval de 3 luni de la data formulării plângerii penale, timp în care nu s-au înregistrat implicații negative asupra siguranței colective, iar inculpații au răspuns solicitărilor organului de cercetare penală.

În altă ordine de idei, nici despre inculpați nu sunt date din care să rezulte faptul că aceștia reprezintă un pericol pentru societate, nefiind cunoscuți cu antecedente penale. Inculpații, și au copii minori în întreținere, inculpatul frecventează cursurile liceale la seral, iar inculpatul este masterand al unei universități.

Având în vedere aspectele prezentate, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, doar gravitatea faptelor nefiind suficientă pentru dovedirea existenței acestuia.

Referitor la necesitatea măsurii arestării preventive, prevăzută de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, curtea, văzând mijloacele de probă administrate până în prezent, stadiul acțiunii penale, apreciază că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu inculpații aflați în stare de libertate, astfel cum de altfel s-a desfășurat și până în prezent. Pe cale de consecință, în baza art. 149/1 alin. 9 Cod procedură penală, curtea va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaților, - și.

Cu toate acestea, având în vedere faptele pentru care sunt cercetați inculpații, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, prin împiedicarea lor de a întreprinde anumite activități perturbatorii, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. alin. 1, raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, se impune luarea față de inculpați a unei măsuri restrictive de libertate.

Pe cale de consecință, în baza art. 149/1 alin. 12, raportat la art. 146 alin. 11/1 Cod procedură penală, curtea va dispune față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Municipiul B, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 de zile, începând din data de 21 februarie 2008 și până în data de 21 martie 2008 inclusiv.

Totodată, având în vedere necesitatea de a trasa inculpaților o conduită care să nu perturbe buna desfășurare a procesului penal, necesitate care rezultă din faptul că între aceștia există o relație de amiciție, fie o relație de rudenie între inculpații și - sau o relație de concubinaj între inculpatul și martora, iar declarațiile inculpaților lor au fost în sensul de a se apăra unul pe altul, existând posibilitatea de a lua legătura cu martorii și cu partea vătămată în vederea influențării acestora pentru a da declarații favorabile inculpaților, instanța apreciază necesară stabilirea respectării unor obligații de către inculpați, pe durata măsurii restrictive de libertate. În acest sens, vor fi impuse obligațiile legale prevăzute de art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală, cât și obligațiile de a nu lua legătura unii cu alții, cât și cu inculpatul, cu martorii din dosar și cu partea vătămată și familia acesteia, stabilite conform art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală.

În baza art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și a obligațiilor stabilite de instanță prin prezenta încheiere, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

În baza art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală, copia prezentei încheieri se va comunica inculpaților, Poliției Municipiului B, Jandarmeriei B, Poliției Comunitare B, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 149/1 alin. 9 Cod procedură penală respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov privind arestarea preventivă a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În baza ar. 149/1 alin.12 raportat la art. 146 alin.11/1, cu aplicarea art. 145 alin.1 Cod procedură penală dispune față de inculpații de mai sus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Municipiul B, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 de zile, începând din data de 21 februarie 2008 și până în data de 21 martie 2008 inclusiv.

În baza art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații au următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145 alin.1/2 Cod procedură penală impune inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:

a) să nu se apropie de partea vătămată și membrii familiei acesteia și să nu se afle în locuința părții vătămate;

b) să nu ia legătura unii cu alții și nici cu inculpatul;

c) să nu ia legătura cu martorii, -, și.

Atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și a obligațiilor stabilite de instanță prin prezenta încheiere, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Copia prezentei încheieri se comunică inculpaților, Poliției Municipiului B, Jandarmeriei B, Poliției Comunitare B, organelor competente să elibereze pașaportul,organelor de frontieră.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în 24 ore de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică azi 21 februarie 2008, ora 21,oo.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. EB/25.02.2008

Dact.BD/25.02.2008

- 2 exemplare -

Președinte:Elena Barbu
Judecători:Elena Barbu

#Judecator Elena Barbu

Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 5/2008. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 5/2008. Curtea de Apel Brasov