Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 55/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 55/2008
Ședința publică din 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 59/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar o cerere cu privire la probele pe care le-a solicitat în faza de urmărire penală, având în vedere faptul că inculpatul nu știe să scrie și să citească.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că măsura arestării preventive a fost luată nelegal,pentru motivele arătate în scris. Arată că infracțiunea pentru care inițial s-a început urmărirea penală fiind ultraj contra bunelor moravuri, ulterior mergându-se pe ultraj, cu toate că partea vătămată nu este lucrător de poliție în exercițiul funcțiunii, fiind doar lucrător la Evidența Populației, motiv pentru care dosarul a fost restituit la poliție, după care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru tentativă la omor deosebit de grav. Precizează că autoturismul nu a fost pus în mișcare deși se susține că inculpatul a pornit autoturismul și l-a lovit pe partea vătămată, precum și faptul că nu s-au prelevat probe de pe autoturism.
În concluzie, solicită admiterea recursului și casarea încheierii prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, apreciind că în mod corect s-a constatat că există indicii temeinice pentru săvârșirea infracțiunii de către inculpat, precum și faptul că raportat la pericolul social deosebit de ridicat măsura arestării este justificată.
Inculpatul, avânt ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 59/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și în consecință:
În baza art. 143, 148 lit. d și f și art. 1491Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 01.08.1976 în H, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 11 2008 - 9 decembrie 2008.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Hunedoaraa reținut în esență următoarele:
Prin propunerea de arestare preventivă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, susținându-se că acesta a săvârșit infracțiunile prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 176 al. 1 lit. f Cod penal; art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 28.09.2008 cu intenție a încercat să calce cu autoturismul pe partea vătămată și după ce a reușit să îl doboare la pământ, în urma lovirii cu autoturismul, i-a aplicat peste cap și corp mai multe lovituri cu o țeavă metalică încercând astfel să-i suprime viața; că a condus pe drumurile publice din municipiul H un autoturism fără să dețină permis de conducere și că a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la cererea expresă a polițiștilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 136, 143, 148 al. 1 lit. c, d și f Cod procedură penală.
Examinând actele de urmărire penală, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor oculari, proces verbal de constatare, planșă fotografică cu principalele aspecte ale cercetării la fața locului, rezultat examinare medicală, certificat medico-legal, fișă cazier, a rezultat indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 176 al. 1 lit. f Cod penal; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 28.09.2008 cu intenție a încercat să calce cu autoturismul pe partea vătămată și după ce a reușit să îl doboare la pământ, în urma lovirii cu autoturismul, i-a aplicat peste cap și corp mai multe lovituri cu o țeavă metalică încercând astfel să-i suprime viața; că a condus pe drumurile publice din municipiul H un autoturism fără să dețină permis de conducere și că a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la cererea expresă a polițiștilor, astfel că s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod penal.
Având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, modul violent în care a acționat inculpatul într-un spațiu public, activitatea sa infracțională aducând atingere ordinii de drept și climatului de siguranță în comunitate, gradul de pericol social ridicat al tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, că pentru cele trei infracțiuni sus menționate pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că s-a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală.
Având în vedere și faptul că până în prezent inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni comise prin violență (fila 94 ), instanța a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 148 al. 1 lit. d Cod procedură penală.
Instanța a constatat că din actele dosarului nu există indicii care să permită reținerea în cauză și a dispozițiilor art. 148 al. 1 lit. c Cod procedură penală, urmând ca această prevedere să nu fie reținută în cauză.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 1403Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. infracțiunea pentru care s-a declanșat inițial urmărirea penală, și anume, ultraj contra bunelor moravuri, nu justifică luarea unei măsuri preventive atât de severe;
2. în cauză nu există probe care să contureze vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și nici a infracțiunii de conducere fără permis, întrucât autoturismul nu a fost pornit;
3. în cauză a trecut o perioadă mare de timp de la declanșarea investigațiilor, astfel încât, dispunerea arestării după mai mult timp de o lună nu este justificată.
4. încadrarea juridică a faptelor de care este acuzat este discutabilă.
Fiind audiat în fața Curții, conform cerințelor art. 1403(3) Cod procedură penală (fila 10) inculpatul a arătat că deși se simte parțial vinovat de infracțiunea de care este acuzat, aceasta nu justifică luarea față de sine a unei măsuri preventive privative de libertate, întrucât nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat în considerarea dispozițiilor art. 1491Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f și d Cod procedură penală apreciind, în mod corect, raportat la actele și lucrările efectuate până în această fază a procedurii, că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
2. Curtea constată că în cauză luarea acestei măsuri este justificată de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin de natura acuzațiilor aduse și care sunt de o gravitate deosebită (tentativă la omor deosebit de grav), cât și de potențialul violent, agresiv al inculpatului.
3. Curtea reține că existența unor indicii grave de vinovăție impune luarea unei atari măsuri preventive raportat la circumstanțele concrete în care s-au comis infracțiunile ce fac obiectul acuzațiilor aduse și urmările care s-ar fi putut produce.
4. Apărările inculpatului, formulate cu privire la acuzațiile inițiale și caracterul interpretabil al încadrării juridice a faptelor nu reprezintă, în opinia Curții, temeiuri suficiente care să justifice lăsarea în libertate a inculpatului. Așa cum a mai arătat, Curtea constată că în cauză indiciile grave de vinovăție existente permit adoptarea unei atari măsuri.
5. Curtea arată, de asemenea, raportat la criticile aduse de inculpat, că neprevalarea unor probe nu poate face obiectul unor discuții sau analize în cadrul acestei proceduri speciale, aceste aspecte urmând a fi invocate în cursul urmăririi penale sau eventual a judecății.
6. Referitor la momentul dispunerii acestei măsuri, Curtea sesizează că propunerea a fost înaintată de procuror în momentul în care acesta a evaluat indiciile puternice existente în cauză și care au justificat în opinia sa luarea măsurii.
7. Curtea apreciază că, prin punerea în libertate a inculpatului ordinea publică ar rămâne realmente amenințată, având în vedere trăsăturile ce definesc potențialul agresiv, violent al acestuia.
În aceste condiții necesitatea ocrotirii unui interes de ordin general, precumpănitor, primează protejării interesului personal al inculpatului, astfel încât, luarea măsurii se dovedește a fi indispensabilă pe baza circumstanțelor.
8. Curtea arată că încheierea penală atacată este discutabilă cu privire la rațiunile reținerii lit. "d" a art. 148 Cod procedură penală, însă, având în vedere întrunirea cumulativă a exigențelor literei "f" a aceluiași articol, o eventuală punere în discuție a acesteia ar fi ineficientă.
9. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 59/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./14.11.2008
Jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
