Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 56/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
323/2009
ÎNCHEIERE NR. 56
Ședința publică din 26 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii din data de 07.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții- inculpați și, aflati în stare de arest și asistați juridic de apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurenții- inculpați și, întrebați fiind de instanța de judecată, arată că nu doresc sa dea declarații în fața instanței deoarece nu au nimic de declarat.
Apărătorul din oficiu care a asigurat asistența juridică la termenele anterioare solicită a se lua act de faptul că a încetat delegația sa întrucât s-au prezentat apărători aleși si solicită a se dispune în consecință.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond solicită continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate până la momentul în care se va stabili dacă a avut discernământ.
Susține că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, iar dacă va fi pus în libertate nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite disp. art. 148 lit. f pr.pen.
Apărătorul ales al recurentei - inculpat, având cuvântul, solicită în principal, în baza disp. art. 1403(7) pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II a Penală și pe fond, rejudecând respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul București de luare a măsurii arestării preventive.
În subsidiar, în baza art. 1491(12) pr.pen. rap. la art. 146 (111) pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând pe fond respingerea propunerii Parchetului și luarea față de inculpata a măsurii prev. de art. 145 sau 1451.pr.pen.
Cu privire la solicitarea principală consideră încheierea pronunțată de Tribunal este nelegală și netemeinică.
Sub aspectul nelegalității se invocă de apărare excepția nulității absolute a sesizării instanței.
Potrivit disp. art. 1491alin 10.pr.pen. procurorul întocmește propunerea motivată de luarea a măsurii arestării preventive a inculpatului numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului.
La data de 06.02.2009 procurorul a dispus prin ordonanță punerea în mișcare a acțiunii penale, iar la data de 07.02.2009 a sesizat instanța cu propunerea de luarea a măsurii arestării preventive, fără a mai proceda la ascultarea inculpatei și la citarea avocatului său.
Astfel, invocând disp. art. 1491alin 10.pr.pen. și disp. art. 150 alin 1.pr.pen. domnul avocat solicită să se constate incidența în cauză a disp. art. 197 alin. 2 teza a 3-a pr.pen.
Consideră că procurorul a încălcat disp. art. 171 alin. 2.pr.pen. asistarea inculpatului de apărător fiind obligatorie întrucât acesta se afla în stare de reținere, astfel că actul de sesizare este lovit de nulitate absolută.
Pentru aceste considerente, apreciază că există nulitatea absolută a referatului cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând respingerea propunerii Parchetului.
În subsidiar, conform art. 332 alin 2.pr.pen. solicită instanței să se desesizeze și să restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței, precum și în cazul nerespectării dispozițiilor privind prezența învinuitului și inculpatului și asistarea acestuia de apărător.
Sub aspectul temeiniciei încheierii recurate, apărarea consideră că instanța de fond a reținut în mod nejustificat și nefondat disp. art. 148 lit. f pr.pen. în ceea ce o privește pe inculpata.
Aspecte avute în vedere de instanță sunt de generale și abstracte, consideră apărătorul, fiind insuficiente a justifica o măsură preventivă de maximă punitate.
În ceea ce privește condiția de pericol social concret pentru ordinea publică, acesta se realizează atunci când în urma analizelor tuturor circumstanțelor referitoare la făptuitor, se constată că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are familie, loc de muncă și domiciliu stabil.
De asemenea, susține că pericolul social nu rezultă nici din natura faptelor, nici din modalitatea de comitere și nici din cuantumul așa-zisului prejudiciu (decizia penală nr. 896/2000 a Curții de Apel București - Secția a II a Penală).
Susține că pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate nu se presupune generic, ci trebuie dovedit (decizia penală nr. 586/2002 a Curții de Apel București - Secția a II a penală).
Totodată, pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social al faptei pentru care inculpatul este cercetat (Curtea de Apel București - de practică judiciară, 1998, pag. 32-33).
În subsidiar, în baza disp. art. 1491alin 12.pr.pen. rap. la art. 146 alin. 111.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii Parchetului de luare a măsurii arestării preventive față de inculpata și înlocuirea acestei măsuri cu cea prev. de art. prev. de art. 145 sau 1451.pr.pen.
Susține că inculpata nu s-a sustras urmăririi penale, a colaborat cu organele de urmărire penală și consideră că lăsată în stare de libertate nu va impieta cu nimic bunul mers al procesului penal.
Mai mult, conform jurisprudenței, instanța fondului ar fi trebuit să motiveze de ce o măsura restrictivă de libertate nu este suficientă în raport de scopul măsurilor preventive, astfel cum prevăd disp. art. 136 alin. 1.pr.pen. respectiv pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală.
Apărarea consideră că în raport de disp. art. 136 alin. 8.pr.pen. măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara răspunde cerințelor și scopului urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de susținerii apărătorului inculpatului în sensul că operează principiul nevinovăției până la constatarea împrejurării dacă inculpatul a avut discernământ sau nu la momentul când a săvârșit fapta, susține că legea prevede că până când se va stabili acest fapt, se prezumă existența discernământului.
Mai mult, inculpatul nu a depus acte din care să rezulte vreun dubiu, astfel că până la efectuarea raportului de expertiză se prezumă existența discernământului.
În raport de disp. art. 143.pr.pen. susține că există suficiente indicii temeinice și probe în sensul că inculpatul a săvârșit fapta, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, raportul de autopsie, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice de unde rezultă că inculpatul a relatat martorilor împrejurarea că victima a decedat.
Precizează că s-au reținut ca temei al arestării disp. art. 148 lit. a,b, f pr.pen. În ceea ce privește prevederile art. 148 literei a pr.pen. s-a arătat că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale, existând în acest sens ca si dovadă procesul verbal de percheziție domiciliară a numitului din care rezultă că a fost depistat în locuința acestuia.
Față de disp. art. 148 lit. b pr.pen. reprezentantul Ministerului Public arată că există elemente care dovedesc că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, în acest sens fiind declarațiile martorilor audiați, aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală, unul dintre martori declarând că inculpatul l-a amenințat că îl taie.
În ceea ce privește inculpata, reprezentantul Ministerului Public susține că cele invocate de apărare nu pot fi reținute de instanța de judecată, arătând că aceasta a fost audiată în cursul urmăririi penale și nu este relevantă calitatea în care a fost ascultată, scopul legii fiind acela să relateze faptele în fața unui magistrat.
Față de împrejurarea că s-ar impune desesizarea și restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, astfel cum a solicitat aparatorul inculpatei, reprezentantul Ministerului Public susține ca acest text de lege își are aplicabilitatea în timpul cercetării judecătoresti.
Se apreciază că există suficiente indicii temeinice în sensul prev. de art. 143.pr.pen. fiind indeplinite si dispozitiile retinute de instanta de fond, respectiv disp. art. 148 lit. b si f pr.pen.
In cazul disp. art. 148 lit b pr.pen. face trimitere la depozitiile martorilor care si-au schibat pozitia in cursul urmaririi penale precizand ca lea fost teama de inculpati si sustine ca legea nu prevede ca zadarnicirea adevarului sa se faca numai in mod direct, ci si in mod indirect, astfel ca aceste dispozitiile legale au fost corect retinute.
De asemenea, considera ca sunt indeplinite cele doua conditii cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. in cazul ambilor inculpati din cauza de, iar punerea acestora in stare de libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
S-a avut in vedere natura si gravitatea infractiunii comise, retinandu-se ca inculpatii au patruns in locuinta cetateanului si au sustras bunul, agresandu-l si provocandu-i leziuni ce au condus la decesul acestuia.
Totodata, s-a avut in vedere modul organizat in care au actionat inculpatii, tinand legatura telefonica in mod constant, precum si modul de operare si scopul urmarit, elemente ce au fost corect cenzurate de instanta de fond.
de aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arata ca este de acord cu aparatorul sau.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. achieseaza concluziilor aparatorului sau ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 07.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, constată:
Prin încheierea din 07.02.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și în baza art. 149/1 Cod procedură penală și următoarele s-a menținut admis propunerea parchetului de pe lângă Tribunalul București. S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 30 zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit la data de 07.02.2009 în dosarul nr. 124/P/2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia înaintat propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților - și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174-175 lit.a 176 lit.d și Cod Penal art.211 alin.1 cu Cod Penal aplic art.33 lit.a Cod Penal, constând în fapt, în aceea că, la data de 14/15.01.2009 inculpatul împreună cu inculpata au pătruns în locuința victimei i-au aplicat acestuia mai multe lovituri provocându-i leziuni traumatice care ulterior au condus la deces și au sustras sume de bani și bunuri.
Inculpații au fost reținuți prin ordonanțele de reținere din 06.02.2009 pe o durată de 24 ore, începând de la data de 06.02.2009 ora 14:30 până la data de 07.02.2009 ora 14:30 pentru inculpatul și pentru inculpata de la data de 06.02.2009 ora 16:10, până la data de 07.02.2009, ora 16:10.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 C.P.P. referitoare la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, potrivit art.148 alin.1 C.P.P. pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpaților trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 și C.P.P. să existe în mod corespunzător unul din cazurile prevăzute de art.148
C.P.P.Astfel, în ceea ce privește existenta în cauza a probelor sau indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, in sensul art.143 alin.1 Cod proc. penală, Tribunalul a constatat că din materialul probator existent în prezent la dosarul cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că persoanele fată de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele ce li se impută.
Tribunalul a avut in vedere in acest sens: proces-verbal de cercetare la fața locului, acte medicale și concluzii provizorii ale raportului de autopsie, declarațiile martorilor audiați din care rezultă împrejurările în care fapta a fost comisă și modalitatea de a acționa dat fiind că inculpatul după comiterea faptelor le-a relatat acestora cum a procedat; proces verbal de conducere în teren cu martorul care indică locul unde l-a lăsat pe inculpat și care se află în apropierea locuinței unde a fost săvârșită fapta; raport de constatare tehnic-științifică dactiloscopică care stabilește prezența urmelor papilare aparținând inculpatei la locul faptei; procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice în care inculpatul relatează că victima a decedat, că la ușa apartamentului unde a fost comisă fapta se află bandă și sigilii precum și faptul că inculpatul solicită martorilor să-i facă rost de bani pentru a putea fugi spunând "fraierul a dat colțul"; listingurile apelurilor telefonice din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata care se afla în apartamentul victimei și inculpatul; procese verbale de percheziție domiciliare, inculpatul fiind depistat la data de 06.02.2009 în locuința martorului, inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sărind pe fereastră de la etajul 1, dar prins de către organele de poliție; proces verbal încheiat la Spitalul Universitar de Urgență prin care victima, fiind conștientă și cooperantă, identifică pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor; celelalte probe administrate în cauză din care rezultă că inculpata a intrat în locuința victimei fiind îmbrăcată cu un maro despre care aceasta a declarat că nu l-a avut niciodată, care releva indicii temeinice ca inculpații și au comis o fapta prevăzuta de legea penala, respectiv infracțiunile reținute in sarcina acestora.
De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ si condițiile prevăzute de art.148 lit.a, b și f Cod proc. penală, întrucât inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de asemenea există date că va încerca să fugă și să se sustragă, există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct și indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpata se află în situațiile prevăzute de art.148 lit.b și f C.P.P. întrucât inculpate încearcă să zădărnicească în mod direct și indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestui ultim aspect, Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor presupuse a fi comise de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, elemente certe ce conduc la concluzia că inculpații puși în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cercetarea lor în stare de libertate, fiind de natură să creeze acel sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și apreciind că măsura arestării a fost dispusă nelegal și netemeinic.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea va analiza atât apărările inculpaților cât și temeiurile care stau la baza măsurii preventive.
Apărările recurenților urmează a fi respinse ca nefondate.
În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului în sensul că nu s-a stabilit existența discernământului clientului său, Curtea constată că în cauză există o prezumție relativă de existență a discernământului. inculpatul nu a depus acte din care să rezulte vreun dubiu cu privire la discernământ, astfel că până la efectuarea raportului de expertiză se prezumă existența discernământului.
În raport de disp. art. 143.pr.pen. există suficiente indicii temeinice și probe în sensul că inculpatul a săvârșit fapta, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, raportul de autopsie, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice de unde rezultă că inculpatul a relatat martorilor împrejurarea că victima a decedat.
Din mandatele depuse la dosar, rezultă că s-au reținut ca temei al arestării disp. art. 148 lit. a,b, f pr.pen. În ceea ce privește prevederile art. 148 literei a pr.pen. s-a arătat că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale, existând în acest sens ca si dovadă procesul verbal de percheziție domiciliară a numitului din care rezultă că a fost depistat în locuința acestuia.
Față de disp. art. 148 lit. b pr.pen. există elemente care dovedesc că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, în acest sens fiind declarațiile martorilor audiați, aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală, unul dintre martori declarând că inculpatul l-a amenințat că îl taie.
Nici apărările inculpatei, nu pot fi reținute deoarece aceasta a fost audiată în cursul urmăririi penale, dat și în fața instanței de judecată.
Față de împrejurarea că s-ar impune desesizarea și restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatei, Curtea constată că textul de lege invocat își are aplicabilitatea doar după începerea cercetării judecătorești.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit b pr.pen. la dosar există depozițiile martorilor care si-au schimbat poziția în cursul urmăririi penale precizând ca le-a fost teama de inculpați. Legea nu prevede ca zădărnicirea adevărului sa se facă numai in mod direct, ci si in mod indirect, astfel ca aceste dispozițiile legale au fost corect reținute de instanța de judecată și parchet.
Arestarea inculpaților poate fi dispusă, dacă există temeiuri care să o justifice
Din textul de lege (art.143 și art. 148 alin 1 Cod procedură penală), rezultă că, la luarea arestării preventive, se impun a fi verificate, față de fiecare persoană următoarele condiții:
a) dacă există probe sau indicii că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
b)dacă lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
a)acă există probe sau indicii că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, luarea măsuri preventive se dispune motivat.
Prin rezoluția din 15.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a început urmărirea penală in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav si tâlhărie prev. de art. 20 rap. art. 174-176 lit.d si Cod Penal art. 211.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a reținându Cod Penal-se în fapt că la data de 14/15.01.2009 persoane necunoscute au pătruns în locuința închiriată de cetățeanul italian, în vârstă de 68 ani, din B str. -.- nr.48, -I3,.6, sector 6, de unde au sustras bunuri, și l-au agresat pe acesta, provocându-i mai multe leziuni grave produse ca urmare a unor lovituri aplicate în mod repetat la nivelul capului, ce au condus la multiple fracturi cranio-faciale și la stop cardio-respirator resuscitat în mediu intra-spitalicesc.
Persoana a fost transportă, de către un echipaj SMURD, la Spitalul Universitar de Urgență B, unde a fost internată cu identitate necunoscută, având următorul diagnostic: "Stop cardio-respirator resuscitat în mediu intra-spitalicesc. Status post resuscitare. traumatism prin agresiune. grav - profundă. = 3 pct. cerebrale hemoragice bifrontobazale și temporale dreapta. craniană liniară parieto-occipitală dreaptă. complexă fronto-sino-orbitală stânga. Multiple fracturi masiv facial. forte toracoabdominală. palpebral masiv ambii. Plagă palpebrală inferioară drept. subconjunctival ambii."
La data de 31.01.2009 vitcima a decedat fiind efectuata autopsia ale cărei concluzii provizorii sunt:
"Moartea numitului a fost violentă.
Ea s-a datorat insuficienței funcționale multiple de organe sistemică, survenită în evoluția unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de neuro și viscerocraniu și hemoragie menino-cerebrală.
Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur (leziunile faciale) și lovire de corp/plan dur (leziunile cranio-meningo-cerebrale) ca urmare a unei căderi (cădere heteropropulsată având în vedere morfologia și topografia leziunilor constatate).
Între leziunile traumatice și deces există legătură directă de cauzalitate.
Decesul poate data din 31.0 1.2009."
La data de 06.02.2009 a fost începută urmărirea penală in personam cu privire la învinuiții și pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit.a-176 lit.d si Cod Penal tâlhărie prev. de art. 211 alin 1.Cod Penal cu aplic art. 33 lit. a Cod Penal, fiind pusă de asemenea în mișcare acțiunea penală.
Potrivit probatoriului a rezultat că inculpata urmare a anunțului dat în ziar de către victimă la rubrica "" s-a deplasat la locuința închiriată de acesta, iar în timp ce se afla în interior, prin intermediul telefonului mobil a păstrat legătura cu inculpatul (concubinul ei și persoană cunoscută cu antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență) și care a ajuns la locul unde a fost săvârșită fapta cu un autoturism condus de martorul.
Inculpatul a pătruns în locuință și împreună cu inculpata i-au aplicat lovituri repetate victimei după care au sustras sume de bani și bunuri.
b)Dacă lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că există temeiuri care să determine luarea măsurii arestării preventive.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
Analizând condiția negativă, curtea constata că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul a săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsat în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezultă din natura faptelor comise, dar și din faptul că inculpații și au încercat să influențeze martorii din prezenta cauză.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, Curtea reține aspecte care țin de natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
În speță se constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat (omor deosebit de grav), ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire, prin uciderea victimei în scopul de a-i sustrage bani și bunuri.
Văzând și art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii din 07.03.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 125 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 25 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./09.03.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
