Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 57/2009

Ședința publică de la 14 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Covaciu

JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 31 din 09.09.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În temeiul art. 140/3 al. 3 Cod pr. pen. instanța procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată într-un proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.

Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventive, întrucât a săvârșit fapta în stare de provocare, are doi copii minori în întreținere și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii penale atacate ca legală și temeinică, argumentând că există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta, acesta prezentând un real pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față

În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 31/09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și în consecință:

S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și -, născut la 16.11.1973 în B, jud. A, domiciliat în, nr.456, jud.A, CNP: -.

Potrivit art.149/1 alin.10 și 11.C.P.P. măsura arestării s-a dispus a fi executată începând cu data de 09.09.2009 până la data de 07.10.2009.

În considerentele încheierii, Tribunalul Albaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:

În cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, astfel cum au fost descrise în propunerea de arestare, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanța social negativă a faptului că o persoană care a comis fapte de violență, este cercetată în stare de libertate și s-a sustras de la urmărire penală, fiind astfel întrunite cerințele art. 143, 148 lit. f și a Cod procedură penală.

Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este redat de gravitatea deosebită a faptelor, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, respectiv numeroase lovituri care i-au pus în primejdie viața părții vătămate, rezultatul letal neproducându-se datorită intervenției prompte a Serviciului SMURD.

Măsura preventivă luată asupra inculpatului corespunde exigențelor CEDO, fiind conformă cu scopurile urmărite de art. 5 al Convenției.

Aspectele invocate de apărătorul din oficiu referitoare la modul de derulare al incidentului (provocare sau legitima apărare pe fondul cărora a acționat inculpatul) vor fi verificate de organul de urmărire penală și de instanța de judecată prin administrare de mijloace de probă, întrucât țin de fondul cauzei, iar la acest moment exced cadrului procesual care este limitat doar la verificarea existenței indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și la examinarea împrejurării concrete, dacă lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Referitor la încadrarea juridică a tentativei de omor s-a reținut că la această infracțiune determinant nu este doar rezultatul concret al acțiunii inculpatului, așa cum este redat în conținutul raportului de expertiză medico-legală, ci mai ales intenția inculpatului în raport de viața victimei, intenție dedusă din obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii, zona vitală lezată și intensitatea loviturilor.

În raport de cele arătate instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 și 148 lit. f Cod pr. pen.

De asemenea, raportat la atitudinea inculpatului față de faptele sale după consumarea incidentului, respectiv de sustragere de la urmărire penală, s-a impus a se reține incidența și a art.148 lit. a Cpp.

Conform concluziilor provizorii ale raportului medico-legal psihiatric, inculpatul suferă de tulburare mixtă de personalitate, dar această afecțiune nu a afectat discernământul inculpatului la data comiterii faptelor.

Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art.149/1 Cod pr. pen. s-a apreciat că propunerea parchetului este întemeiată și în consecință făcând aplicare art.143, 148 lit. f și a Cpp, art. 149 Cod pr. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu 09.09.2009 și până la 0710.2009, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.81/2009, conform art.146 alin. 10 și 151 Cod procedură penală.

Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal impus de art. 149/1 (13) Cod pr. pen. inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- măsura preventivă nu se justifică raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, inculpatul acționând pe fondul unor conflicte mai vechi cu victima;

- inculpatul a acționat în maniera reținută, aflându-se într-o puternică stare de tulburare generată de amenințările victimei adresate atât lui cât și copiilor săi;

- în cauză se impune a fi avut în vedere afecțiunile psihice de care suferă inculpatul și antecedentele sale medicale.

Curtea a procedat la ascultarea inculpatului, conform prevederilor art. 140/3 al 3 Cod pr. pen. acesta prezentând propria sa versiune asupra faptelor.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cub aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385/6 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată următoarele:

1. Tribunalul Albaa dispus luarea măsurii preventive a arestării inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 148 lit. a și f Cod pr. pen. apreciind, în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

2. Curtea reține, în urma analizării materialului cauzei, prin prisma apărărilor expuse de către inculpat că măsura arestării preventive este justificată de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin, în speță, atât de natura acuzațiilor (acuzații grave de un pericol social ridicat), numărul acestora, cât și de periculozitatea crescută a inculpatului, periculozitate prezumată prin modalitatea concretă în care se presupune că a acționat (a purtat asupra sa un cuțit și înarmându-se cu o coasă, spărgând geamurile locuinței victimei cu coasa, aplicând numeroase lovituri în zona toracică a membrelor și a membrelor și a membrelor superioare).

3. Curtea arată că persistența unor suspiciuni rezonabile, cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor infracțiuni grave, de un pericol social însemnat (tentativă la omor calificat, port ilegal de armă în public, violare de domiciliu și distrugere), justifică pe deplin plasarea sa în detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.

4. Curtea consideră că apărările inculpatului, aduse în fața sa, pe lângă faptul că nu-și găsesc corespondent în actele de la dosar, nu sunt suficiente pentru a justifica lăsarea sa în libertate.

5. Curtea arată că în cauză există motive pertinente și suficiente ce impun plasarea inculpatului în detenție, întrucât prin gravitatea lor particulară și reacția publicului, raportat la săvârșirea acestora, faptele de care este acuzat pot să provoace o tulburare specială, iar ordinea publică să rămână realmente amenințată.

6. Curtea apreciază, de asemenea, că măsura este pe deplin justificată și prin prisma conduitei inculpatului care a fugit și s-a ascuns, în scopul sustragerii de la urmărire penală.

7. Referitor la circumstanțele de ordin medical invocate, Curtea, fără a nega și minimaliza afecțiunile de care suferă inculpatul, consideră că acestea nu pot justifica o încetare a detenției, necesitatea protejării unui interes de ordine publică, precumpănitor, general al societății, primând ocrotirii celui privat al inculpatului.

8. Reținând că alte măsuri preventive mai puțin stricte au fost analizate de către C și considerate insuficiente pentru ocrotirea interesului public pe care îl impune detenția, iar arestarea preventivă este în acest caz indispensabilă pe baza circumstanțelor, recursul de față de fi respins, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. cu consecința obligării inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. pen.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 31 din 09.09.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

-

Red.

Dact. /2 ex./15.09.2009

.

Președinte:Maria Covaciu
Judecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Alba Iulia