Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 58/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Încheierea nr. 58/R Dosar nr-
Ședința publică de la 04 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța C
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 14 din data de 31 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 3o4 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ B ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 70 alin 1 Cod procedură penală instanța procedează la identificarea inculpatului, iar în temeiul art.70 alin 2 Cod procedură penală aduce la cunoștința acestuia faptul că poate sau nu să dea declarație în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva lui.
Recurentul inculpat declară că dorește să dea declarația în fața acestei instanțe.
Instanța în temeiul art. 140/3 alin 2 Cod procedură penală procedează la ascultarea inculpatului, cele declarate fiind consemnate la procesul verbal atașat la dosar.
Apărătorul ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, întrebați fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător al recurentului inculpat solicită admiterea recursului și pe cale de consecință să se dispună punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C decât în zilele în care va fi chemat la instanța de judecată.
A se observa că instanța de fond a ajuns la o concluzie, după opinia sa, neconformă cu probele administrate în cursul urmării penale în ceea ce privește dovedirea pericolului public.
Inițial propunerea de arestare formulată de către parchet s-a axat pe 2 motivări, pe dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală și pe dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Tribunalul Brașov analizând temeiul art. art. 148 lit. a Cod procedură penală a constatat că nu există probe prin care să se dovedească că inculpatul se sustrage urmării penale.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond, în reținerea art. 148 lit. f Cod procedură penală și anume că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și că acest lucru ar rezulta din probele de la dosar, apreciază că acest lucru este îndoielnic pentru că se face o confuzie în ceea ce privește definirea scopului măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală și art. 136 pct. 8 Cod procedură penală și între dispozițiile art. 148 lit. f, teza a II a Cod procedură penală.
Dacă există probe în dovedirea scopului măsurii preventive, temeiurile art. 136 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală și indicii temeinice care să stea la luarea unei măsuri preventive, atunci dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală au fost greșit evaluate de către Tribunalul Brașov când a reținut că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și acest lucru rezultă din probe.
Arată că a depus la dosarul instanței de fond, în susținerea opiniei că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, încheierea nr. 56/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție care la pagina 56 prevede că punerea în pericol a ordinii publice prin lăsarea în libertate a inculpatului sau rezonanța faptei în aceea colectivitate sau că pericolul social concret pentru ordinea publică nu trebuie să rezulte neapărat din probele de la dosar, asta ar însemna că instanța de judecată să se pronunțe cu neobservarea condițiilor legale care duc la lipsirea de libertate a inculpatului.
În opinia sa instanța de judecată a examinat cauza în ansamblul ei și nu a prevăzut și nu a analizat și nu a constatat că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Vizavi de persoana inculpatului arată că acesta este la prima faptă care i se impută din punct de vedere penal, că este student în an terminal la Facultatea de C și față de comportamentului lui, apreciază că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică chiar dacă s-ar reține săvârșirea acestei infracțiuni.
Din probele administrate în cursul urmării penale nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit vreun act material de punere în circulație a unor asemenea instrumente de plată falsificate și nici nu rezultă că ar fi deținut un asemenea instrument de plată falsificat, așa cu s-a reținut în cazul celor 2 inculpați.
Inculpatul a declarat că organul de anchetă i-a pus în vedere să dea numele altor persoane în legătură cu săvârșirea acestor fapte, pentru ca el să beneficieze de clemență, dar a revenit asupra acelei declarații și a spus, foarte clar, că inculpatul și martorul nu au avut nici o contribuție la săvârșirea acestor fapte, că nu li s-a spus nimic înainte de a pleca la B, scopul plecării la B fiind distracția.
Consideră că a se dispune privarea de libertate a unei persoane pe baza unei declarații de martor și pe susținerea inculpatului care a declarat că l-ar fi cunoscut pe acesta în Italia și că are cunoștință că s-ar ocupa cu carduri, ori aceste lucruri trebuiesc demonstrate, trebuie să existe probe pentru a susține asemenea lucruri.
Solicită a se observa că așa cum se susține și în încheierea Înaltei Curții de Casație și Justiție și în paragraful 5 din CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională.
Se susține că această faptă de folosire de carduri, de punere în circulație a acestora ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și o indignare a opiniei publice, dar acest lucru trebuie dovedit.
Față de comportamentul inculpatului și din probele care nu dovedesc existența vreunui pericol din partea acestuia apreciază că lăsarea în libertate a recurentului este justificată
În cazul în care se va ajunge la concluzia că totuși trebuie luată o măsură preventivă împotriva inculpatului, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat a recursul declarat de inculpatul.
În primul rând cu privire la dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere probatoriul administrat în cauză, în faza de urmărire penală, față de acest inculpat precum și a probelor din data de 28.07.2008, respectiv a declarației coinculpatului și a martorului.
Arată că există la dosar dovezi că inculpatul recurent ar fi activat la un minut după coinculpatul o cartelă.
În ceea ce privește temeiul de drept, pe baza căruia a fost luată măsura preventivă și cu referire, în special, la teza a II a lit. f art. 148 Cod procedură penală a se avea în vedere natura infracțiuni comise.
Pe de altă parte împrejurarea că inculpatul este student în ultimul an și a recurs la o astfel de infracțiune dovedește încă odată pericolul pentru ordinea publică, iar pe de altă parte solicită a se avea în vedere jurisprudența existentă în materie.
Raportat la stadiul procesual al acestei cauze și la dispozițiile art. 136 alin1 și 8 Cod procedură penală, apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și nu se impune luarea nici unei alte măsuri neprivative de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, apreciază că măsura arestării preventive este o măsură pre drastică și ar dori să fie pus în libertate pentru a-și termina facultatea.
curtea
Constată că prin încheierea nr.14/31.07.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 21.01.1985 în Municipiul C, județul D, CNP -, domiciliat în Municipiul C,str.-, - 34,. 1,.6, județul D, în Municipiul C, B-dul -, - 12,.1,.3, jud- D, pentru o durată de 29 de zile, începând din data de 31.07.2008 până la data de 28.08.2008 inclusiv.
S-a reținut în motivare că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, prev. și ped. de a24 alin.2 din Legea nr.365/2002, constând în aceea că, la data de 31.05.2008, împreună cu inculpații și, a pus în circulație instrumente de plată electronică falsificate cu care au fost efectuate operațiuni prev. de în art.1 pct.11 din Legea nr.365/2002, neautorizate de către titularii instrumentelor de plată. Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 Cod procedură penală.
Prima instanță a analizat probatoriul administrat în cauză, îndeosebi, declarația martorului din data de 28.07.2008, din conținutul căreia a reținut că inculpatul este unul și același cu numitul "", că acesta l-a solicitat să se deplaseze în B, împreună cu coinculpații și pentru a face operațiuni cu carduri ("plasticuri"). Această declarație s-a apreciat că se coroborează cu depoziția din 04.06.2008 a inculpatului, referitoare la modul în care a dobândit de la inculpatul cardurile false. Au fost avute în vedere conținutul adresei nr.-/15.07.2008 a SA, precum și conduita inculpatului ulterior reținerii lui de către organele de poliție din B (demersurile făcute pentru recuperarea autoturismului marca Cielo, cu care inculpații și s-au deplasat la B în 31.07.2008, faptul că nu a mai dormit la locuința sa de frica poliției).
S-a reținut că în speță este incidente temeiul prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea pentru care acest inculpat este cercetat fiind mai mare de 4 ani, la dosar existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a apreciat că aceste probe certe rezultă din reacția de indignare a opiniei publice determinate de starea de insecuritate socială cauzată prin judecarea în stare de libertate a unui inculpat la scurt timp după comiterea faptei, existând suspiciuni rezonabile că a încercat să folosească instrumente de plată falsificate. Din modul de săvârșire a faptei reiese atitudinea inculpatului față de valorile protejate de lege, iar din modul de pregătire a faptei, respectiv, gradul de premeditare a acțiunilor sale reiese că inculpatul a fost conștient că săvârșește o faptă prev. de legea penală, luându-și măsurile pentru a nu fi prins. Acest inculpat a procurat cardurile din Italia, a avut inițiativa deplasării din C în B pentru a scoate bani de pe aceste carduri și a dat sfaturi inculpaților și cum să le folosească fără a fi prinși.
Împotriva aceste încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând, în principal, să fie judecat în stare de libertate, iar în subsidiar să-i fie aplicată măsura preventivă a obligări de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Municipiul
Inculpatul nu a dorit să fie ascultat de instanța de recurs.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a reținut că în speță există probe și indicii temeinice privind săvârșirea de către acest inculpat a infracțiunii prev. de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, fiind totodată incident cazul prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că implicarea inculpatului în activitatea infracțională ce face obiectul cercetărilor efectuate în dosar penal nr.534/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov rezultă din declarațiile date în cursul cercetărilor de coinculpații și, care se coroborează cu depozițiile martorului.
Deși în cuprinsul acestor declarații (filele 46, 298, 360; filele 103, 320, 362; filele 59 din dosarul menționat) activitatea desfășurată de este descrisă ca fiind realizată de o persoană de nume "", ulterior atât (declarația din dosar urmărire penală luată la data de 31.07.2008, precum și declarația din 02.08.2008, dată în dosarul nr- al Curții de Apel Brașov, cu ocazia soluționării recursului acestuia împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive), cât și martorul (declarația dată la data de 28.07.2008 în fața organelor de cercetare penală, aflată la filele 9-15 din dosarul nr- al Tribunalului Brașov ) îl identifică pe "" ca fiind.
Depozițiile celor două persoane anterior menționate se coroborează, în privința modul de derulare a activități infracționale desfășurate de recurentul inculpat împreună cu și, chiar și cu declarațiile date de acesta din urmă, chiar dacă el a negat vreo participare a lui la comiterea faptelor. În plus, însuși recurentul a recunoscut deplasarea făcută la B, în 31.05.2008, negând însă că ar fi cunoscut scopul acesteia.
Datele furnizate prin depozițiile lui și ale martorului constituie indicii temeinice (în sensul dat acestei sintagme de dispozițiile art.681Cod procedură penală) pentru a se putea reține comiterea de către recurent a faptei de care este acuzat.
Fiind astfel întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, la care art.148 alin.1 Cod procedură penală face trimitere, se impune a fi verificat dacă, în speță, a fost corect reținut cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, ca temei al privării de libertate a inculpatului.
În acest sens, se constată că pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestui inculpat este mai mare de 4 ani, având limitele cuprinse între 3 și 12 ani închisoare.
Cât priveșteexistența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea reține că starea de pericol pentru ordinea publică presupune și rezultă din rezonanța socială pe care faptele de acest gen o au atât la nivelul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, cât și la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care infracțiunile săvârșite în legătură cu utilizarea instrumentelor de plată electronică au căpătat amploare deosebită, punând în pericol securitatea tranzacțiilor bancare, precum și încrederea cetățenilor în mijloacele moderne de plată. În acest cadru, probele care privesc fapta constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, care, dat fiind nivelul său de instruire școlară ar fi trebuit cu atât mai mult să adopte o conduită diligență, de respectare a legii.
În raport cu cele de mai sus, împrejurarea că anterior inculpatul a avut o bună conduită nu este de natură a conduce, prin ea însăși, la concluzia că nu se impune o măsură preventivă privativă de libertate.
Așa fiind, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru se dispune arestarea preventivă a inculpatului și că, prin urmare cererea sa de instituire a măsurii prev. de art.145 Cod procedură penală este neîntemeiată, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 14/31.07.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii nr. 14/31.07.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
- -
red.Ț/04.08.2008
dact./07.08.2008.
jud. fond
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Alina Constanța, Nicoleta Țînț
