Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 59
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.4/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului recurent, în temeiul prevederilor art. 197 alin.2 p Cod Penal invocă excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală și a mandatului de arestare emis în cauză. În m otivare a arătat că în cauză se reține comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 25.p raportat la art. 260 p și art. 261.p, iar potrivit art. 11 din Legea 39/2003, urmărirea penală se efectuează de procuror și competența în primă instanță revine Tribunalului numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din legea amintită. Întrucât urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent și mandatul de arestare preventivă a fost emis de către o instanță necompetentă material, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul este de acord cu admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Arad în soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatei, apreciind că procurorul în mod greșit a sesizat Tribunalul Arad cu propunerea de arestare, având în vedere că potrivit art. 11 din Legea 39/2003 doar infracțiunile prevăzute de art. 7 din lege se judecată de tribunal nu și cea incriminată de art. 8.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, susține concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de T Biroul Teritorial Arad în dosar nr. 19/D/P/2007 și în consecință, în baza art. 1491p Cod Penal raportat la art. 148 lit.c,f p Cod Penal s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 22.01.2008 până la data de 20.02.2008 inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele: prin ordonanța nr. 19/D/P/2007 din 22.01.2008 a TB iroul Teritorial Arads -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată raportat la art. 323 alin.1 p, art. 25.p raportat la art. 260 alin.1 p cu aplicarea art. 41 alin.2 p și art. 261 alin.1 p cu aplicarea art. 41 alin.2 p, totul cu aplicarea art. 33 lit.a p, faptele constând în aceea că în cursul anului 2007, inițiat și constituit un grup infracțional ce nu este organizat, la care au aderat și sprijinit și alte persoane, iar la date diferite și în baza aceleiași rezoluții infracționale, instigat la mărturie mincinoasă persoanele ce au avut calitatea de martori în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Arad, oferind martorilor sume de bani, respectiv prin constrângere sau corupere a încercat să determine mărturia mincinoasă a martorilor audiați în aceiași cauză penală și a persoanelor ce urmau să fie audiate, cauză în care are calitatea de inculpat, acțiuni realizate în scopul de a îngreuna și zădărnici judecata, și de a fi exonerat de la răspundere penală.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 146, 148 alin.1 lit.c,f p Cod Penal, în sensul că există date că inculpatul pregătește săvârșirea de noi infracțiuni, respectiv că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit.c p Cod Penal, s-a apreciat că există date că inculpatul va încerca să contacteze prin intermediari martorii care au fost încuviințați în dosarul nr- al Tribunalului Arad, pentru a da declarații mincinoase în cauză, la fel cum a procedat și cu martorii acuzării propuși prin rechizitoriul nr. 51/D/P/2006 al T Biroul Teritorial Arad.
Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f p Cod Penal, respectiv acela că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, s-a învederat că instanța supremă a statuat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca fiind autorii unor astfel de fapte.
Tribunalul Arad examinând actele dosarului de urmărire penală a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.p Cod Penal, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
S-a mai apreciat că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 alin.1 lit.c,f p Cod Penal, în sensul că există indicii că acesta pregătește săvârșirea de noi infracțiuni similare ce au legătură cu judecarea dosarului nr- al Tribunalului Arad, infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, putând declanșa o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială a faptului că, persoana asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave este cercetată în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Arada admis propunerea T Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 30 de zile.
Împotriva încheierii nr. 4/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 23.01.2008.
În motivarea recursului, inculpata a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în ce privește soluționarea propunerii de arestare preventivă, solicitând desființarea hotărârii și să se dispună punerea în libertate a inculpatului. În acest sens, inculpatul a învederat că urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent și mandatul s-a emis de către o instanță necompetentă material; că actele de urmărire penală și mandatul emis în cauză sunt lovite de nulitate absolută în temeiul art. 197 alin. 2.C.P.P. Totodată, s-a învederat că în cauză se reține comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 25 raportat la art. 260 și 261.Cod Penal, iar potrivit art. 11 din Legea nr. 39/2003 urmărirea penală se efectuează de procuror și competența revine în primă instanță tribunalului numai pentru infracțiunile prevăzute la art. 7 din lege, iar art. 8 din Legea nr. 39/2007 este o normă de trimitere la prevederile art. 323.
Cod PenalAnalizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor privind competența materială a instanțelor judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 1491alin. 2.C.P.P. se prevede competența de soluționare a propunerii de luare a măsurii arestării preventive în favoarea instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond sau instanței corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere, locul unde s-a constatat săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Raportat la infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr. 19 D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și pentru care instanța a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă competența aparține judecătoriei și nu tribunalului. Astfel, prin ordonanța din 22.01.2008 dată în dosarul nr. 19 D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arads -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 mod. și rep. raportat la art. 323 al. 1.Cod Penal; art. 25.Cod Penal raportat la art. 260 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 261 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că în cursul anului 2007 aceasta ar fi inițiat și constituit un grup infracțional ce nu este organizat, la care au aderat și alte persoane, iar la date diferite și în baza aceleiași rezoluții infracționale a instigat la mărturie mincinoasă persoanele care au avut calitatea de martori în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe inc., oferindu-le sume de bani, respectiv prin constrângere sau corupere a încercat să determine mărturia mincinoasă a martorilor audiați în aceeași cauză și a persoanelor ce urmau să fie audiate în această calitate îmn dosarul nr-, acțiuni realizate în scopul de a îngreuna și zădărnici judecății, respectiv de a fi exonerat de răspundere penală în cauza susmenționată, unde avea calitatea de inculpat, trimis în judecată împreună cu alte persoane pentru infracțiuni de natură judiciară.
Totodată, instanța constată că urmărirea penală a fost începută in rem prin rezoluția din data de 15.03.2007 pentru infracțiunile prev. de art. 29 alin. 1 raportat la art. 261 al. 1.Cod Penal și art. 29 alin. 1 rap. la art. 260 al. 1.Cod Penal comise; art. 26.Cod Penal rap. la art. 261 al. 1.Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 260 al. 1.Cod Penal și art. 264 al. 1.Cod Penal raportat la art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 comise de, și B; art. 25.Cod Penal rap. la art. 261 al. 1.Cod Penal comise de, și; iar prin ordonanța din 21.01.2008 împotriva inculpatei s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 mod. și rep. raportat la art. 323 al. 1.Cod Penal; art. 264 al. 1.Cod Penal, art. 26.Cod Penal raportat la art. 260 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 261 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod Penal, fără a se mai indica cu privire la ce infracțiune s-a desfășurat activitatea de favorizare a infractorului.
Curtea constată că în materie penală criteriul de determinare a competenței materiale este încadrarea juridică a faptelor, iar nici una dintre infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului nu este prevăzută de art. 27.Cod Penal sau art. 11 din Legea nr. 39/2003 în competența de judecată a tribunalului.
Verificând dacă infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală atrag competența de judecată a tribunalului pentru întregul dosar, instanța de recurs constată că, în raport cu criteriul încadrării juridice, nu poate deduce o altă competență materială, decât cea generală. Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata, simpla trimitere la dosarul nr- al Tribunalului Arad în expunerea stării de fapt din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale nu este aptă a atrage o anumită competență câtă vreme nu este reflectată și de încadrarea juridică a faptelor. În acest sens, se reține că în cazul infracțiunilor care au un caracter subsidiar, subsecvent, al căror regim juridic este influențat, ca și în cazul celei prev. de art. 264.Cod Penal, de cel al infracțiunii reținute în sarcina autorului, trebuie ca din încadrarea juridică să rezulte infracțiunea la care se raportează activitatea infracțională principală, ceea ce în cauză nu s-a realizat prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, ci doar în actul de începere in rem a urmăririi penale. O asemenea raportare/trimitere la infracțiunea săvârșită de infractorul favorizat nu poate fi dedusă de instanța de judecată din expunerea stării de fapt întrucât, pe de o parte, nu este într-o fază procesuală care să-i permită a dispune asupra încadrării juridice, iar, pe de altă parte, obiectul dosarului sus menționat privește comiterea mai multor infracțiuni, dintre care numai art. 7 din Legea nr. 39/2003 atrage competența tribunalului. Este adevărat că dispozițiile art. 35 alin. 5.C.P.P. prevăd că favorizarea infractorului este de competența instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, iar dacă competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad; însă sintagma "instanța care judecă" trebuie înțeleasă ca fiind instanța care are competența de a judeca infracțiunea săvârșită de cel favorizat și nu cea pe rolul căreia se află la un moment dat procesul (altfel însemnând că, dacă aceasta este în calea de atac, competența în primă instanță să revină unei instanțe de control judiciar).
Având în vedere cele constatate în raport cu încadrarea juridică a faptelor și văzând că nici una dintre infracțiunile pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul nu este prevăzută în competența de judecată a tribunalului conform dispozițiilor art. 27 și art. 11 din Legea nr. 39/2003, Curtea reține aplicabilitatea art. 25 alin. 1.C.P.P. referitoare la competența generală în primă instanță a judecătoriei.
Prin urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 1.C.P.P. privind nerespectarea normelor de competență materială, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii. Pe cale de consecință, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c va C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 4/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-; va casa încheierea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre soluționare la Judecătoria Arad, dispunând anularea mandatului de arestare preventivă nr. 4/22.01.2008 emis de Tribunalul Arad în dosarul nr. 168/2008 și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.c p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.4/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și dispune trimiterea cauzei spre soluționare la Judecătoria Arad.
Dispune anularea mandatului de arestare preventivă nr.4/22.01.2008 emis de Tribunalul Arad în dosarul nr.168/2008 și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.3 p Cod Penal, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/25.01.2008
Tehnored AJ/2 ex/30.01.2008
Prima instanță: Trib. A-
30 Ianuarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
