Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 6/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 6/2009
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 4/4.03.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în baza art. 140/3 alin. 3 Cod pr. pen. procedează la ascultarea inculpatului în recurs, declarație consemnată într-un proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, depune la dosar un set de acte, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă, invocând nulitatea propunerii de arestare preventivă, argumentând că propunerea de arestare preventivă adresată Tribunalului Alba poartă antetul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, această instanță nefiind competentă teritorial să formuleze cererea. Învederează instanței, în motivarea recursului, că nu sunt probe certe, concludente, care să poată fi avute în vedere la arestarea preventivă, din probele administrate până în prezent nu rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit vreo faptă (convorbirile telefonice sunt redate trunchiat, acestea nereflectând adevărul), iar pericolul concret pentru ordinea publică nu există, faptele pentru care inculpatul este cercetat nu sunt cu violență și nu au o rezonanță negativă în rândul comunității. Mai arată că inculpatul are doi copii minori, unul dintre aceștia având nevoie de o intervenție chirurgicală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, în mod corect Tribunalul reținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143, 148 lit. f și 149/1 Cod pr. pen. existând indicii temeinice cu privire la vinovăția inculpatului. În ce privește nulitatea propunerii de arestare preventive învederează instanței că este o eroare materială, această propunere fiind semnată și purtând ștampila Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, învederează instanței că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În deliberare constată că prin încheierea penală nr. 4/4.03.2009 a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA cu privire la inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 31.12.1978 în loc. Câmpeni, jud. A, domiciliat în A I,-, jud. A, CNP -.
În baza art. 149/1 Cod pr. pen. rap. la art. 143 și 148 lit. f Cod pr. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Potrivit art. 149/1 alin. 10 și 11 Cod pr. pen. s-a dispus ca măsura arestării să fie executată începând cu data de 05.03.2009 până la 02.04.2009.
Dispozițiile încheierii s-au adus la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/04.03.2009, conform art. 146 alin. 10 și 151 Cod pr. pen. cu începere de la data de 05.03.2009 până la 02.04.2009.
Conform art. 137/1 alin. 2 Cod pr. pen. despre arestarea inculpatului a fost încunoștințată soția inculpatului, domiciliată în A I,-, jud.
În baza art. 192 al. 3, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Albaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Din actele dosarului au rezultat indicii că inculpatul, în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2008, fiind persoană cu atribuții de serviciu în efectuarea inspecțiilor tehnice periodice și cele necesare primei înmatriculări, în cadrul A I, în mod repetat a primit diferite sume de bani spre a facilita persoanelor interesate programarea devansată ori în scopul de a eluda parametrii tehnici pentru autoturismele ce nu îndeplinesc condițiile legale ori a acceptat promisiunea unor foloase materiale în același scop.
Inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 04.03.2009 până în data de 05.03.2009 prin ordonanța din data de 04.03.2009. În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a făcut declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere.
În cauză s-a constatat că sunt întrunite cerințele art. 143, 149/1 și 148 lit. f Cod pr. pen. respectiv există indicii temeinice, presupunerea rezonabilă, că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
temeinice rezultă din procesele verbale ale interceptărilor convorbirilor telefonice, din fotografiile depuse la dosar, realizate în urma interceptărilor din imagini efectuate la locul de muncă al inculpatului, precum și din tabelele privind planificarea activităților la serviciul, depuse în volumul I și II al dosarului de urmărire penală, convorbirile fiind redate în extras în anexa propunerii de arestare preventivă.
Din acestea a rezultat presupunerea rezonabilă în accepțiunea art. 68/1 Cod pr. pen. că inculpatul, față de care se desfășoară urmărirea penală pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, a săvârșit această infracțiune.
Pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea faptei comise în formă continuată, în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2008, din urmărire acesteia, multitudinea actelor materiale, creându-se un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice datorită faptului că asupra unei persoane, care este angajată la (instituție care reglementează folosirea în condiții legale a mijloacelor auto de transport și condițiile tehnice ale acestora), planează suspiciunea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, în legătură cu atribuțiile de serviciu, este cercetată în stare de libertate.
De la data administrării probelor în cauză, interceptări de convorbiri și imagini, și până la data formulării prezentei propuneri de arestare nu se poate concluziona că pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate s-a estompat, actele materiale ale infracțiunii continuate de luare de mită prezentând un pericol social ridicat, mai ales în contextul în care fenomenul corupției a luat amploare. S-a mai reținut că administrarea probelor, respectiv redarea convorbirilor, percheziția informatică și prelucrarea în vederea redării a suporturilor de stocare a interceptărilor de imagini necesită o anumită perioadă de timp, care justifică faptul că propunerea de arestare a fost formulată la această dată și nu la momentul imediat comiterii faptelor.
Raportat la cele reținute, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod pr. pen.
Împotriva încheierii penale a declarat recurs, în termenul legal, statuat de art. 140/3 Cod pr. pen. inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinice sub următoarele aspecte, dezvoltate oral de apărătorul său ales:
1. actul de sesizare al instanței de fond (propunerea) este nulă absolut, întrucât, în opinia sa, este întocmit de o autoritate judiciară necompetentă (Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara );
2. luarea măsurii arestului preventiv nu este justificată, singurele elemente ce conturează presupusa activitate infracțională a inculpatului reprezentând transcrierile convorbirilor telefonice și care, după cum se poate observa, sunt rupte din context și foarte ușor interpretabile;
3. în cauză există unele circumstanțe de ordine personal care ar justifica o măsură preventivă mai puțin severă.
Curtea a procedat, conform art. 140/3 al. 3 Cod pr. pen. la ascultarea inculpatului în recurs, acesta declarându-se nevinovat.
Verificând legalitatea și temeinica încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Vizând actul de sesizare, Curtea arată că în cauză este vorba despre o evidentă eroare materială, fiind mai presus de orice îndoială că autoritatea care a formulat propunerea de arestare era cea competentă (Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin procurorul care activează în cadrul acestei autorități judiciare).
2. Curtea arată că Tribunalul Albaa admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 149/1 Cod pr. pen. rap. la art. 143 și 148 lit. f Cod pr. pen. apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
3. Curtea apreciază, contrar apărărilor formulate de inculpat, că, în această fază a procedurilor, există indicii suficient de puternice care să justifice această măsură.
4., care întrunesc exigențele art. 68/1 Cod penal, vizează o presupusă activitate ilicită a inculpatului, desfășurată în mod constant, pe o perioadă de aproximativ 2 luni, în care au fost angrenate foarte multe persoane și care lezează într-o manieră accentuată relațiile sociale ocrotite de lege.
5. Curtea arată că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este impusă de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de natura infracțiunii care face obiectul acuzației (luare de mită), cât și de necesitatea luării de către autoritățile judiciare a unor măsuri ferme și concrete de atenuare a acestui fenomen, foarte răspândit în contextul social actual.
6. În urma analizării circumstanțelor cauzei, Curtea apreciază că luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate, examinate fiind, sunt considerate ca insuficiente pentru protejarea interesului public pe care îl impune detenția.
7. Vizând aspectele de ordin personal, invocate în apărare, Curtea, fără a minimaliza gravitatea acestora, consideră că necesitatea ocrotirii interesului public precumpănitor general, primează protejării celui personal al inculpatului, astfel încât luarea măsurii este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
8. Curtea sesizează că în cauză luarea măsurii preventive a arestării corespunde exigențelor prev. de art. 136 Cod pr. pen. și este justificată, pe de altă parte, și de rațiuni de economie și utilitate procedurală,impunându-se, în continuare, clarificarea stării de fapt, administrarea unor probe care să se poată constitui, în măsura în care este posibil, într-o bază factuală corespunzătoare.
9. Concluzionând că în cauză există motive suficiente și pertinente pentru adoptarea măsurii arestării preventive a inculpatului, impuse de necesitatea ocrotirii interesului de ordine publică, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. va respinge ca nefondat recursului inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 4/4.03.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. FE/2 ex./9.03.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
