Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 60/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 60/2008
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
Grefier - -
Serviciul teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 22/10.12.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de avocat ales și inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales. S-a mai prezentat avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mandatul avocatului, apărător desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți a încetat prin prezența apărătorilor aleși ai acestora, sens în care solicită a se face aplicarea dispozițiilor din Protocolul încheiat între UNBR și Ministerul Justiției.
Se constată că la dosar au fost depuse motive de recurs formulate de inculpatul recurent, prin avocat.
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosar procesele verbale de interceptare a unor convorbiri telefonice, împrejurare față de care instanța, pentru respectarea dreptului la apărare al inculpaților, prezintă spre vedere aceste acte apărătorilor inculpaților.
Instanța a procedat la audierea inculpaților, declarații consemnate în procese verbale, atașate separat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivarea recursului învederează instanței că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordine publică, iar din probele administrate nu rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa. De asemenea, nu rezultă nici că inculpatul ar face parte dintr-un grup infracțional organizat.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă, întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate, întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate, întrucât este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 22/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 10.12.2008 până la data de 07.012.2008, precum și a inculpatului, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în speță sunt întrunite cerințele prev. de art. 136 al. 1, art. 143 al. 1 și 148 lit. c și f pr.pen. existând indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2.pen. și fraudă informatică, prev. de art. 161/2003, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
S-a arătat că inculpatul este deținătorul IP-ului de internet de pe care au fost postate pe site-ul www.autovit.ro autoturisme care nu existau în realitate, scopul fiind acela de a induce în eroare mai multe persoane, în vederea obținerii unui folos material injust.
Inculpatul a fost cel care a vorbit la telefon cu persoanele vătămate, dându-le relații despre autoturismele fictive postate pe internet, comunicând-le conturile bancare în care să le vireze sumele de bani cu titlu de avans, urmând ca ulterior să perfecteze detaliile tranzacției.
După ce banii erau virați în cont, inculpatul fie nu răspundea la telefon, fie își modifica numărul, părțile vătămate fiind în imposibilitate de a mai lua legătura cu acesta.
S-a reținut că inculpatul colabora cu inculpatul, care la rândul său desfășura același gen de activități, sumele de bani achitate de părțile vătămate cu titlu de avans fiind virate în conturi deschise, în marea majoritate, pe numele inculpatului.
Raportat la faptele descrise, s-a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă și mijloacele folosite de inculpați, scopul josnic al faptei, posibilitatea ca lăsarea lor în libertate să încurajeze și alte persoane să comită asemenea fapte.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică au fost reținute și antecedentele penale ale inculpaților, inculpatul fiind cunoscut cu activități infracționale, aflându-se în stare de recidivă, în timp ce inculpatul a fost anterior condamnat pentru fapte comise în timpul minorității.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență lăsarea lor în libertate, întrucât nu au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar chiar în ipoteza în care s-ar reține aceasta, nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, recurenții au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la prev. art. 140 ind. 3 și art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143 și 148 lit. f pr.pen. măsura preventivă luată față de inculpați fiind justificată prin prisma dispozițiilor legale menționate.
Probatoriul administrat până în prezent justifică presupunerea rezonabilă, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În acest sens, Curtea reține îndeosebi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, aparatura telefonică ridicată cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile inculpaților, seriile ale telefoanelor corespunzând celor pentru care s-a emis autorizația de interceptare.
Curtea mai reține că indiciile necesare pentru luarea măsurii arestării preventive nu echivalează cu probele certe de vinovăție necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, sub acest aspect criticile inculpaților fiind nefondate, în condițiile în care la dosar există indicii ale săvârșirii faptelor pentru care sunt cercetați.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de lăsarea inculpaților în libertate, acesta a fost just apreciat de prima instanță, având în vedere faptele reținute în sarcina lor și gravitatea deosebită a acestora, modalitatea concretă de comitere, scopul urmărit, precum și modul de concepere al schemei infracționale, realizată în așa fel încât depistarea responsabililor să fie dificilă(exemplificăm schimbarea repetată a cartelelor telefonice, indicarea conturilor bancare aparținând învinuitului sau ale inculpatului pentru încasarea avansurilor, ștergerea anunțurilor postate anterior).
În lipsa unor criterii legale exprese, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din amploarea luată de astfel de fapte în anumite comunități.
Mergând pe același raționament, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi definit ca un ansamblu de circumstanțe reale și personale rezultate din săvârșirea unei fapte penale de o anumită gravitate, care justifică presupunerea rezonabilă a existenței unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor cetățenilor.
Astfel, pentru a putea determina pericolul pentru ordinea publică, în speța de față, Curtea se raportează la gravitatea faptelor, la caracterul repetat al actelor de inducere în eroare al părților vătămate, la antecedentele penale ale fiecărui recurent, la modul concret de comitere a faptelor, iar raportat la aceste criterii, sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 148 lit. f pr.pen.
Circumstanțele personale invocate de inculpați în apărare sunt împrejurări ce pot fi luate în considerare cu ocazia soluționării fondului cauzei, însă în această fază procesuală nu reprezintă, în opinia Curții, motive suficiente pentru a determina lăsarea lor în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpaților.
Pentru aceste considerente, precum și pentru realizarea scopului prev. de art. 136.pr.pen. Curtea apreciază că, în acest moment procesual, nu este justificată nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, în speță obligarea de a nu părăsi localitatea, astfel cum au solicitat inculpații recurenți.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind nefondate criticile aduse de inculpați încheierii atacate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursurile formulate în cauză și va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, conform prevederilor art. 192 al. 2.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 22/10.12.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./16.12.2008
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
