Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 64/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Încheierea penală nr. 64/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror general în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii nr. 16 din 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest ( deținută în Arestul B ), asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care:
În temeiul art. 70 alin.1 Cod procedură penală instanța procedează la identificarea inculpatei, iar în temeiul art. 70 alin.2 Cod procedură penală aduce la cunoștință acesteia faptul că poate să dea declarație în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva sa.
Recurenta inculpată declară că dorește să dea declarație
Instanța în temeiul art. 1403alin.3 Cod procedură penală procedează la ascultarea inculpatei, cele declarate fiind consemnate la procesul verbal atașat la dosar.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, solicită, în principal, față de declarațiile date de inculpată atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, a se observa că la momentul săvârșirii faptei se afla în legitimă apărare. Așa cum reiese din declarații, și cu două zile înainte, partea vătămată a acostat-o pe recurentă, i-a bătut copilul, iar în ziua în care s-a săvârșit fapta acesta din nou a șicanat-o, i-a intrat în casă, i-a bătut copilul, a amenințat-o și a dat în dânsa. Evident pentru a pune capăt acestor violențe a încercat să riposteze. Aceasta avea un cuțit în mână s-a întors și întâmplarea face că a înjunghiat partea vătămată, dar așa cum a subliniat în toate declarațiile date, aceasta nu a intenționat să pună în pericol viața părții vătămate, cu atât mai mult nu a făcut- cu intenție.
Solicită a se observa că prezenta cauză dedusă judecății se află întruna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cel prevăzută de art. 44 Cod penal - legitimă apărare, motiv pentru care nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea faptei.
În subsidiar, dacă se apreciază că fapta nu a fost săvârșită în această situație, respectiv în caz de legitimă apărare, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii formulată de parchet în ceea ce privește arestarea preventivă a inculpatei.
Solicită a se avea în vedere că inculpata are în îngrijire un copil minor, că nu are antecedente penale, că fapta nu a săvârșit cu intenție, aceasta fiind o întâmplare nefericită în viața sa.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Brașov și judecarea inculpatei în stare de libertate, arătând că aceasta se va prezenta la fiecare termen de judecată fixat de instanța de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile obiective pentru a fi în prezența legitimei apărări ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Arată că este adevărat faptul că partea vătămată a avut o atitudine șicanatorie la adresa inculpatei, însă în nici un caz nu se poate vorbi de legitimă apărare. Din toate condițiile obiective ale legitimei apărării, arată că atitudinea șicanatorie nu a avut loc decât cu câteva zile, iar incidentul produs cu câteva secunde înainte de a se produce înjunghierea nu a fost de natură să-i pună în pericol viața, mai ales că a fost și în prezența unor martori.
Apreciază că măsura arestării preventive este legală, întrucât nu există o cauză care să înlăture caracterul penal al faptei, iar sub aspectul temeiniciei, într-adevăr partea vătămată a avut partea ei de vină, totuși pericolul social rezumă din materialitatea faptei, fiind vorba de săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, condiții în care pune concluzii de respingere a recursului.
Avocat, în replică, arată că potrivit art. 148 lit. f Cod procedură penală trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a persoanei este un pericol concret pentru ordinea publică. În prezenta cauză nu este vorba de ordinea publică este vorba de strict de o persoană, de partea vătămată, care a avut această atitudine șicanatorie pe care o apreciază ușor agravantă, faptul că nu s- rezumat doar la afirmații trecut și al violență fizică, deci nu este vorba de pericol pentru ordinea publică este vorba strict despre o persoană.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
urtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 16 din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov privind pe inculpata și în consecință, în baza art. 149/1, 143 și art. 148 alin 1 lit. f Cod procedură penală s-a luat față de această inculpată măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile începând cu data de 23.07.2009 până la 20.08.2009 inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că materialul probator administrat în cauză confirmă existența unor indicii referitoare la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal constând în esență în aceea că în data de 21.07.2009, în jurul orei 15,00, în timp ce se afla în locuința martorei, inculpata, în prezența martorilor și, a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
De asemenea s-a arătat în hotărârea primei instanțe că inculpata se găsește în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare iar la dosar există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se respingă propunerea parchetului privind arestarea sa preventivă și să se dispună punerea sa în libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpata a arătat că nu se află în situația prevăzută de art. 148 lit. c și Cod procedură penală, întrucât deși a lovit partea vătămată cu cuțitul în abdomen nu a intenționat să-i suprime viața, ci a fost pur și simplu o greșeală, o joacă, apărându-se de partea vătămată care îi făcea în mod insistent propuneri indecente; a arătat de asemenea că la dosar nu există date suficiente că lăsarea sa în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică; a adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului penal recunoscând și regretând faptele comise, a colaborat cu organele de urmărire penală nu are antecedente penale.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpata este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a constatat în mod judicios că din materialul probator administrat până în acest moment în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpată a faptei reținute în sarcina sa; în acest sens prima instanță a procedat corect apreciind că, declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu concluziile actelor medico-legale și cu declarația inculpatei dată în fața instanței, cu toate garanțiile procesuale - prin care acesta recunoaște în esență comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, cu unele nuanțări - reprezintă indicii temeinice în sensul art. 143 alin 1 Cod procedură penală și art. 5 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ale săvârșirii de către inculpată a faptelor reținute în sarcina sa.
S-a stabilit de asemenea corect de către prima instanță că inculpata se găsește în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; este adevărat că această stare de pericol nu poate rezulta exclusiv din gradul de pericol social concret al faptelor comise, însă nici nu poate fi ignorată natura acestei infracțiuni, gravitatea faptei comise de inculpat și condițiile concrete în care a fost săvârșită, urmările acesteia sau care se puteau produce. Ori în aceste condiții, văzând că inculpata a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pe fondul unui impuls de moment, în prezența mai multor persoane, inclusiv a unui minor de doar 4 ani ținând seama și ecoul negativ pe care acest gen de infracțiuni îl au în cadrul societății, prima instanță a reținut corect că cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinită, iar împrejurarea că inculpata a recunoscut în fața instanței comiterea faptei nu reprezintă o împrejurare de natură a înlătura acest pericol.
Nu poate fi primită la acest moment nici apărarea inculpatei în sensul că s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare - cauză care înlătură caracterul penal al faptei - întrucât materialul probator administrat până în prezent nu conturează o astfel de situație, nefiind întrunite condițiile reținerii unei astfel de cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință nr. 16 din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalului Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 189, 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligată inculpata recurentă să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DISPUNE:
Respinge recursul formulat de inculpata fiica lui și, născută la data de 27.06.1979, deținută actualmente în arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 100 lei reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpata recurentă să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 27.07.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 3.08.2009
Dact. 7.08.2009
2 ex.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean