Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 64/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.349/122/2010
469/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.64/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință nr. 3UP din Camera de Consiliu din data de 23 februarie 2010 Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.586/25.II.2010, depusă la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând faptul că, pentru a putea fi luată măsura arestării preventive, trebuie îndeplinite, cumulativ, cerințele art.143 Cod procedură penală și să existe unul dintre cazurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, care nu sunt întrunite în cauză.
Astfel, arată că în cauză nu există indicii temeinice, și cu atât mai puțin probe, care să susțină învinuirea de trafic de persoane, nu au fost audiate toate cele 22 de persoane care au mers în Cehia, și numai o parte dintre acestea s-au constituit părți vătămate, în vreme ce altele au calitatea de martori, declarațiile lor fiind subiective, întrucât sunt interesate în obținerea unei soluții de condamnare pentru ca inculpatul să fie obligat la restituirea unor sume de bani.
În același timp, nu se regăsesc în speță nici cazurile prevăzute de art.148 lit.1, e și f Cod procedură penală, întrucât, pe de o parte, inculpatul nu a acționat în sensul încălcării obligațiilor stabilite de procuror la momentul luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, legătura fiind inițiată de unii dintre martori, care i-au solicitat inculpatului o sumă de bani pentru a-și retrage plângerile și a se împăca, situație ivită la momentul la care acesta încerca să găsească martori în apărare printre persoanele care au fost în Cehia și nu fuseseră încă audiate de procuror, așa încât nu sunt incidente cazurile enunțate în art.148 lit.1, e Cod procedură penală, iar, pe de altă parte, nu numai că Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu nu a solicitat luarea măsurii arestării inculpatului și pentru cazul prevăzut de lit.f a art.148 Cod procedură penală, reținut, din oficiu, de instanță, dar cercetarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dovadă în acest sens fiind faptul că, deși plângerile sunt depuse din anul 2008, acesta nu a fost arestat nici la acel moment și nici ulterior, pe data de 25 ianuarie 2010, când i-au fost aduse la cunoștință învinuirile și a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, având în vedere faptul că inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind îndeplinite cerințele art.1491, 143 și art.148 lit.1, e și f Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu și lasă la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin încheierea nr. 3UP/23.02.2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în baza art. 1491Cod procedură penală, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu, iar, în temeiul art. 143, 146, 148 lit.1), e) și f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând de la 23.02.2010 până la data de 23.03.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143, art. 148 lit.1), e) și f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele sub aspectul cărora este cercetat, a încălcat, cu rea-credință, obligațiile stabilite de organul judiciar pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, a exercitat presiuni asupra părților vătămate în vederea retractării sau schimbării declarațiilor acestora, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității locale prin lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de comiterea unei astfel de infracțiuni, precum și circumstanțele personale ale acestuia, care nu se află la primul conflict cu legea penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de arestare preventivă formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, nu și-a încălcat obligațiile stabilite de procuror pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și nu a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate în vederea retractării sau schimbării declarațiilor, aceștia fiind cei care au luat legătura cu inculpatul, solicitându-i o sumă de bani în schimbul retragerii depozițiilor date inițial. În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, s-a arătat că propunerea de arestare preventivă formulată de procuror nu s-a întemeiat și pe aceste dispoziții legale și că cerințele impuse de respectivul text de lege nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în toamna anului 2008, împreună cu alte persoane, au racolat și transportat în Cehia, în vederea exploatării prin muncă, pe părțile vătămate, și.
La data de 25.01.2010, a fost luată față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Băneasa fără acordul organelor judiciare, impunându-se acestuia respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu în fiecare zi de luni a săptămânii, precum și ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea organelor judiciare; să nu se deplaseze la nici o manifestație publică, de nici o natură, nici în localuri publice sau în alte locuri publice de pe raza localității Băneasa; să nu se apropie de victime, martori din prezenta cauză și membrii familiilor acestora și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Inculpatul a luat la cunoștință, personal, de această măsură la data de 25.01.2010, când a primit și un exemplar din ordonanța procurorului.
Potrivit art. 1491alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile reglementate de art. 148 Cod procedură penală.
Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind: declarațiile părții vătămate, ale părților civile, și, precum și depozițiile martorilor, G, și.
De asemenea, Curtea apreciază că, în mod corect, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit.1) și e) Cod procedură penală, având în vedere că, deși prin ordonanța procurorului din data de 25.01.2010, prin care a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, comunicată în aceeași zi inculpatului, s-a stabilit obligația acestuia de a nu se apropia de victime, de martorii din prezenta cauză și de membrii familiilor acestora și de a nu comunica cu ei direct sau indirect, inculpatul le-a contactat pe părțile civile și, pe partea vătămată și pe martorul, încercând, sub diferite promisiuni, respectiv oferirea unor sume de bani și/sau asigurarea că totul este "aranjat de persoane sus-puse din G", să le determine să se prezinte la Parchet pentru a-și retrage sau schimba depozițiile, aspecte ce rezultă din declarațiile date în acest sens de persoanele anterior menționate și care constituie suficiente probe că inculpatul exercită presiuni asupra victimelor, încercând să influențeze probatoriul în scopul obținerii unei soluții de netrimitere în judecată.
În ceea ce privește condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt îndeplinite, având în vedere, pe de o parte, pedeapsa severă prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale, iar, pe de altă parte, existența probelor ce dovedesc pericolul concret la care ar fi expusă ordinea publică în situația lăsării în libertate a inculpatului. În aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea reține, în plus față de aspectele deja evidențiate în încheierea recurată și care sunt pe deplin întemeiate, amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, dedusă din numărul relativ mare de persoane presupus a fi traficate, antecedența sa penală, fiind recidivist poscondamnatoriu, împrejurări care, coroborate cu alte date personale ale inculpatului (lipsa unei ocupații și a oricărui loc de muncă din care acesta să obțină venituri pe căi licite, nivelul scăzut de școlarizare) sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, inculpatul prezintă un risc ridicat de comitere și a altor infracțiuni, pentru a-și asigura mijloacele de existență, ordinea publică fiind astfel pusă în pericol.
Totodată, la evaluarea cerinței prevăzută de art. 148 lit. f) teza a II-a Cod procedură penală, necesar a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care a cunoscut-o în ultima perioadă acest tip particular de infracțiune, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile legate de traficul de persoane o generează în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, aspect care se regăsește și în speță, constituind încă un argument că, lăsat în libertate, inculpatul ar relua activitatea infracțională, în vederea procurării veniturilor necesare întreținerii sale și a familiei.
În ceea ce privește critica recurentului referitoare la faptul că, în cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă, Parchetul nu a făcut trimitere la dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, Curtea constată că, deși reală această împrejurare, ea nu poate conduce la înlăturarea temeiului prevăzut de dispozițiile legale menționate, atâta timp cât, pe de o parte, în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de acest text de lege, iar, pe de altă parte, respectivele dispoziții au fost invocate de procurorul de ședință, cu ocazia susținerii propunerii de arestare preventivă, acesta prezentând aspectele care, în opinia Ministerului Public, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar acuzatul având, astfel, posibilitatea de a-și formula o apărare efectivă, în raport de elementele invocate oral de reprezentantul Parchetului.
Totodată, Curtea apreciază că luarea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii nr. 3UP din ședința Camerei de Consiliu din data de 23 februarie 2010 Tribunalului Giurgiu, din dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
Tribunalul Giurgiu -
2 ex./11.03.2010
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
