Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 66/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr-
361/2009
Încheierea nr.66
Ședința publică din data de 6 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI -
este reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Încheierii de ședință nr.3 din Camera de Consiliu din data de 13.II.2009 Tribunalului Ialomița - Secția penală, din Dosarul nr- (3/A/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat, personal, aflat în stare de libertate, asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația nr.008.222/6.III.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este nelegală, deoarece succesiunea actelor de procedură dovedește respectarea de către procuror a normelor procedurale, astfel că pune concluzii de casare, în totalitate, a hotărârii judecătorești, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, constatându-se că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, susține că motivele de nulitate constatate de instanța de fond sunt reale, așa încât solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Intimatul-inculpat, personal, susține că i-a aplicat victimei doar o lovitură cu piciorul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință nr.3 din Camera de Consiliu din data de 13.II.2009, din Dosarul nr- (3/A/2009), Tribunalul Ialomița - Secția penală, în temeiul art.149/1, alin.1 și alin.9, Cod procedură penală, a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița.
În motivare, judecătorul a arătat că pe data de 12.II.2009 procurorul a început urmărirea penală la ora 9,30, l-a audiat pe învinuit între orele 10,30-11,00, după care, la ora 11,10 pus în mișcare acțiunea penală, l-a audiat din nou, tot în calitate de învinuit, între orele 11,10-11,20, apoi la ora 12,00 emis ordonanța de reținere a învinuitului, și nu a inculpatului, astfel că au fost încălcate disp. art.149/1, alin.1, Cod procedură penală, care prevăd obligativitatea audierii inculpatului de către procuror înainte de propunerea de arestare preventivă, sub sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art.197, alin.2, Cod procedură penală, privind nelegala sesizare a instanței de judecată.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomițaa declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea în scris și orală a recursului, s-a arătat că succesiunea în timp a actelor de procedură dovedește eroarea materială, în sensul că între orele 11,10-11,20 fost audiat ca inculpat, și nu ca învinuit, sub sancțiunea nulității relative, fără să se fi adus vreo vătămare inculpatului.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în totalitate, a încheierii de ședință, cu trimiterea, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul Ialomița.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține că pe data de 12.II.2009, în Dosarul nr.360/P/2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomițaa emis, la ora 11,10, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, după care, între orele 11,10-11,20, l-a audiat pe inculpat, potrivit declarației de la fila 92 dosarului de urmărire penală, apoi a emis ordonanța de reținere, începând cu ora 12,00. Această succesiune cronologică a actelor procedurale întocmite de procuror dovedește, fără dubiu, faptul că în ordonanța de reținere s-a trecut, în mod greșit, calitatea de învinuit, în loc de inculpat, întrucât după punerea în mișcare a acțiunii penale, în mod evident, învinuitul devine inculpat, astfel că procurorul l-a audiat pe inculpat înainte de sesizarea instanței de judecată. Așadar, Curtea apreciază că judecătorul, ignorând desfășurarea în timp a actelor procedurale, a interpretat, în mod excesiv, simpla eroare materială ca fiind cazul de nulitate absolută al nelegalei sesizări a instanței de judecată, fără a mai analiza, în acest mod, fondul sesizării.
De aceea, ținând seama de dispozițiile art.385/6, alin. ultim, Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul hotărârilor judecătorești care nu pot fi atacate decât cu recurs, instanța de judecată este obligată să examineze cauza sub toate aspectele, Curtea, devoluând, va examina pe fond propunerea de arestare preventivă.
Curtea apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că nu există nici măcar indicii temeinice că inculpatul a comis, pe data de 2.XI.2008, infracțiunea de omor, prevăzută de art.174, alin.1, Cod penal, reținută în sarcina sa.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 2.XI.2008, întocmit de procurorul criminalist, cu planșele fotografice, martorul a sesizat, la ora 22,25, organele judiciare, care au găsit-o pe victima - abandonată pe Strada -, orașul S, județul I, în fața porții de acces în imobilul martorului, cu obiectele de îmbrăcăminte din partea superioară a corpului ridicate, semn al târârii victimei din curtea interioară, unde, pe o distanță de 19,8 metri au fost găsite urme de târâre și de sânge de-a lungul traiectoriei, iar pe treptele de la intrarea în casă au fost descoperite, de asemenea, de sânge. Victima prezenta leziuni în zonele abdominală și dorsală, cauzate prin presarea corpului pe sol, efectuată pe platoul din pământ bătătorit situat în fața casei, ulterior măturat și spălat, lângă care a fost găsită o mătură din paie, cu urme de sânge, fiind ridicată din același loc o bucată din piatră pe care se aflau urme de sânge. În raportul de necropsie nr.1.598/3.II.2009, întocmit de Spitalul Județean de Urgență S - Serviciul Medicină Legală, însoțit de planșe fotografice, se constată că victima prezintă o fractură liniară în lungime de 4 cm în zona parieto-temporală, cu iradiere, iar decesul a fost determinat de hemoragia meningo-cerebrală, prin lovire cu, și nu de un corp dur. Din coroborarea acestor două probe, rezultă că este posibil ca lovitura în craniu să fi fost aplicată cu muchia pietroiului găsit și ridicat din curtea casei martorului.
Inculpatul a declarat că, în intervalul 15,30-17,30, împreună cu martorul, zis "", au mers în curtea martorului, unde se aflau martorul, chiriașul acestuia, și victima, căreia, în timp ce martorul plecase la toaletă, i-a aplicat, într-adevăr, doar o lovitură cu piciorul în umăr, după care imediat, respectiv în jurul orei 18,30, însoțit de același martor, au mers în curtea martorului, la invitația acestuia de a bea împreună, unde, între timp, a venit și a plecat martorul, la a cărui locuință a ajuns în jurul orei 21,30-22,00. A arătat că împreună cu martorul și cu nepotul acestuia, martorul Duman -, au mers la un magazin, de unde au cumpărat o sticlă cu votcă, întâlnindu-se cu martorii și, neaudiați, care i-au spus că i-au văzut pe martorii și în timp ce o târau pe victimă afară din curtea imobilului. Apărarea inculpatului este confirmată de declarațiile martorilor, zis "", și. Împotriva susținerilor inculpatului există doar prima declarație, din data de 3.XI.2008, a martorului Duman -, în care a arătat că în ziua respectivă nu l-a văzut pe inculpat, însă, în declarația din data de 30.2009, revine și precizează că, în jurul orelor 22,00-23,00, martorul i-a arătat victima căzută în stradă, apoi, în jurul orei 23,00, i-a însoțit pe inculpat și pe martorul, unchiul său, la un magazin. Martorul a declarat că, într-adevăr, în jurul orei 22,00, l-a făcut atent pe martorul Duman - asupra faptului că martorul târăște afară din curtea sa pe victimă, pe care a abandonat-o în stradă, în timp ce aceasta horcăia, după care a împins-o ușor cu piciorul, pentru a constata dacă mai trăiește. Ar fi fost necesar ca acest martor să precizeze dacă l-a văzut pe inculpat pe data respectivă.
În schimb, declarațiile martorilor și sunt contradictorii și fără corespondent în realitatea dovedită de probe. Martorul, în a cărui curte, în mod cert, au avut loc violențele asupra victimei, a susținut că martorul, pe care-l găzduiește pentru a-l ajuta la muncile din gospodărie, pregătea jar pentru a găti la, însă această afirmație are un caracter mincinos, întrucât, din fotografiile efectuate la fața locului, se poate lesne constata că în curte nu a fost aprins nici un foc și nici nu există urme ale vreunui. A arătat că a fost plecat la toaletă, iar la întoarcere a constatat că în curtea sa se mai afla doar martorul, care i-a spus că inculpatul l-a lovit cu piciorul pe "amărâtul ăla", apoi a ieșit din curte în stradă, unde, în fața porții sale, a văzut-o pe victimă, întinsă pe pământ. A precizat că, la sosirea ambulanței, martorul a ajutat la ridicarea victimei, murdărindu-se, astfel, de sânge. După cum era firesc, aceeași variantă a fost oferită de martorul, care a confirmat că pregătea la și că inculpatul a lovit-o cu piciorul pe victimă, care stătea pe treptele de la intrarea în casă, însă a precizat că a plecat imediat în camera sa, pentru că este epileptic și nu suportă violența, unde s-a culcat, ceea ce înseamnă că nu s-a mai întâlnit cu martorul, plecat la toaletă. A arătat că a curățat peștele, pe care l-a pus pe, iar apa cu sânge a aruncat-o pe jos, folosind mătura din paie, murdară de sânge. De asemenea, a învederat că s-a murdărit de sânge în momentul în care a pus mâna pe geanta victimei, la solicitarea unui asistent medical de pe ambulanță, care i-a spus să caute un act de identitate al victimei, afirmație contrazisă, însă, de martorul, care a declarat că nu-și amintește să fi adresat vreunei persoane o asemenea solicitare.
Astfel, din toate aceste probe, rezultă că victima a fost lovită cu piatra în cap în interiorul curții martorului, care, în jurul orei 18,30, întorcându-se de la toaletă, nu avea cum să o găsească pe victimă deja scoasă în stradă, ci aceasta era singură în curtea sa, apoi, în jurul orei 22,00, ajutat de martorul, au târât-o în fața porții de acces în imobil și au așezat-o cu capul în partea opusă, explicându-se, astfel, urmele de sânge, prin ștergerea mâinilor, de pe pantalonii martorului, după cum înfățișează planșele fotografice, unde a fost văzută de martorii, Duman - și.
Prin urmare, în situația în care inculpatul ar fi aplicat puternica lovitură cu piatra în cap, reacția firească a martorului ar fi constat în ajutorul imediat acordat victimei, și nu în debarasarea de corpul încă în viață al acesteia.
Așadar, cu tot probatoriul administrat până în acest moment procesual, nu există nici măcar presupunerea rezonabilă că inculpatul a lovit-o cu piatra în cap pe victimă, supusă, de asemenea, unor acte variate de extremă violență, de către un autor sau coautori.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Încheierii de ședință nr.3 din Camera de Consiliu din data de 13.II.2009 Tribunalului Ialomița - Secția penală, din Dosarul nr- (3/A/2009), urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Încheierii de ședință nr.3 din Camera de Consiliu din data de 13.II.2009 Tribunalului Ialomița - Secția penală, din Dosarul nr- (3/A/2009).
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6.III.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
Trib. I - Secția penală: -.
2 ex.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu
