Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 70/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 70/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 49/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de arest din Arestul Poliției Municipiului D, asistat de avocat și av. - apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara privind arestarea preventivă a inculpatului.
Solicită a se observa că nu există temeiuri care să justifice luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar lăsarea lui în libertate nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, imediat după comiterea faptei s-a prezentat la organele de poliție unde a mărturisit cele întâmplate, că este cunoscut în comunitate ca având o bună reputație, este la prima confruntare cu legea penală.
Măsura luată față de inculpat este una nelegală și netemeinică, lăsarea lui în libertate nu ar prejudicia cu nimic ordinea publică astfel că se impune înlocuirea ei cu altă măsură preventivă respectiv cu cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat solicită a se avea în vedere că de la data comiterii faptei - 12 octombrie 2009, când inculpatul s-a prezentat la organele de poliție relatând fapta comisă și locul unde s-a produs, a locuit împreună cu copiii săi până la data de 3 2009, când s-a solicitat arestarea lui preventivă.
Din probele de la dosar nu rezultă date certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, apreciind că și o altă măsură preventivă ar fi suficientă pentru a asigura prezența inculpatului la următoarele proceduri judiciare.
De asemenea, solicită a se observa că potrivit declarațiilor inculpatului, acesta nu a urmărit suprimarea vieții victimei, ci doar aplicarea unei corecții.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, în mod corect instanța Tribunalului Hunedoara apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege privind arestarea preventivă a inculpatului.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive și punerea lui în libertate pentru a putea locui și a se ocupa de cei doi copii minori.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 49/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și s-a dispus, în temeiul art. 149 ind. 1 și art. 148 lit. f pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 04.11.2009 până la data de 02.12.2009.
Cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Iculpatul și victima au fost căsătoriți.
În după amiaza zilei de 12.10.2009, inculpatul a solicitat ajutorul soției sale la transportul manual al fânului din grădină, în podul unei cabane, apoi a făcut o pauză de masă, și-a invitat soția să mănânce împreună, însă aceasta 1-a refuzat, motivând că nu îi este foame. Revenind în grădină, inculpatului i s-a părut că soția sa privește înspre oraș și, fiindcă o suspecta că întreține o relație extraconjugală cu numitul G, a întrebat-o dacă se uită după acesta. Soția sa a răspuns afirmativ, a mai precizat că și în ziua respectivă 1-a întâlnit la spital, apoi 1-a întrebat dacă îi este ciudă. Inculpatul i-a sugerat victimei să tacă, fiindcă, în caz contrar, o să-i dea foc, însă aceasta a continuat să îi pună aceeași întrebare, în mod repetat.
Inculpatul s-a îndreptat înspre beciul cabanei, unde știa că există un recipient din plastic, cu benzină și a stropit-o pe spate pe soția lui, care venise după el, cu acest combustibil, apoi i-a dat foc cu o brichetă pe care o avea în buzunar.
Văzând că îmbrăcămintea soției a luat foc, inculpatul a sfătuit-o să se rostogolească prin iarbă, a ajutat-o să se dezbrace, apoi victima a apelat telefonic ambulanța, care i-a asigurat deplasarea de urgență la Spitalul P, Secția Chirurgie Plastică-.
Concluziile provizorii ale Serviciului Județean de Medicină Legală H, din data de 29.10.2009, consemnate în documentul de la fila 14, atestă că moartea victimei, survenită la data de 28.10.2009, a fost violentă, s-a produs prin insuficiență cardio-respiratorie acută, consecutivă unei bronhopneumopatii survenită în evoluția unor arsuri de gradul II și III, leziunile posttraumatice s-au putut produce prin acțiunea flăcării, iar între leziunile posttraumatice și deces există raport de cauzalitate secundar (indirect).
Analizând condițiile care pot determina luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța a constatat îndeplinirea acestora.
Starea de fapt prezentată se constituie în indicii temeinice care permit presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este învinuit, faptă pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel că este îndeplinită prima condiție prevăzută de textul art.148 al.l lit.f) pr.pen.
Este îndeplinită și cea de a doua condiție, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, instituită de același text al legii procesual-penale: având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, apreciind reacția inculpatului ca fiind disproporționată, constatăm existența unui real pericol pentru ordinea publică, afectată de consecințele, în plan uman, ale faptei inculpatului.
Apărările inculpatului, în sensul că, prin acțiunea de incendiere, nu a urmărit suprimarea vieții victimei, ci doar aplicarea unei corecții menită să o sperie, nu pot fi luate în considerare, aceste detalii urmând a fi evaluate în următoarele etape procesuale, după cum nu poate fi examinată nici instituirea unei măsuri preventive doar restrictivă de libertate, atâta timp cât instanța este sesizată de Parchet, pentru evaluarea oportunității luării față de inculpat a unei măsuri preventive privativă de libertate.
Actele și lucrările dosarului de urmărire penală relevă că, din căsătoria victimei cu inculpatul, au rezultat doi copii minori, rămași actualmente fără ocrotire părintească.
Potrivit dispozițiilor art.161 pr.pen. Tribunalul va înștiința H, pentru a se lua față de minori una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr.272/2004.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate mai sus, s-a apreciat ca fiind întemeiată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, astfel că, în baza art.1491 și 148 al.l lit.f) pr.pen. propunerea urmează a fost admisă, dispunându-se arestarea inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 04.11.2009, până la data de 02.12.2009.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, deoarece nu există temeiuri care să justifice luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În expunerea motivelor de recurs, s-a arătat că nu s-a sustras urmăriri penale, s-a prezentat la organele de poliție imediat după incident, relatând cele întâmplate, este cunoscut în comunitate cu o bună reputație și se află la prima confruntare cu legea penală.
A învederat faptul că a locuit împreună cu copiii săi până la data de 03.11.2009, când a fost reținut, astfel că nu există probe certe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
A mai arătat că nu a urmărit suprimarea vieții victimei, ci doar aplicarea unei corecții.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.pen. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului.
Actele de cercetare efectuate până în prezent au furnizat indicii temeinice, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. c pen.
A reieșit astfel că la data de 12.10.2009, pe fondul unor discuții în contradictoriu, inculpatul a aruncat cu benzină pe soția sa, -, și i-a dat foc, victima suferind arsuri grave, în urma cărora, la data de 28.10.2009, a decedat.
Infracțiunea imputată inculpatului este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din modalitatea concretă de comitere, prin incendiere, din gravitatea deosebită a faptei, săvârșită asupra unei persoane față de care inculpatul trebuia să nutrească sentimente de afecțiune, din reacția disproporționată a inculpatului în contextul disputei avute, rezultă pericolul pentru ordinea publică prezentat de continuarea procedurilor cu inculpatul în stare de libertate.
În condițiile arătate, circumstanțele personale invocate de inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale, buna reputație de care se bucură în comunitate, nu pot justifica luarea unei măsuri mai puțin restrictive.
Sub acest aspect, având în vedere urmările grave produse, sunt lipsite de relevanță susținerile inculpatului, în conformitate cu care, până la survenirea decesului victimei, a continuat să locuiască împreună cu copiii săi în locuința familiei, fără a fi amenințată în vreun fel comunitatea din care face parte.
În sensul arătat, Curtea reține că arestarea preventivă a inculpatului este justificată și din perspectiva art. 5 CEDO, existând bănuieli plauzibile că acesta a săvârșit o infracțiune de o gravitate deosebită.
Cu privire la intenția avută de inculpat cu ocazia comiterii faptei, Curtea reține că aceasta este o chestiune care ține de soluționarea fondului cauzei, în cadrul procedurii deduse judecății nefiind necesar ca faptele care dau naștere bănuielii legitime să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
Pentru considerentele expuse, apreciind că arestarea preventivă a inculpatului este legitimă și justificată, atât prin prisma art. 148 lit. f pr.pen. cât și prin raportare la art. 5 CEDO, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 49/04.11.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/13.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
