Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 71/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- Încheierea nr. 71/
Ședința publică din 18 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.06.1968 în comuna, jud. A, -, domiciliat în comuna, sat, bloc nefamiliști,.A,. 302, jud. A, aflat în Arestul A, împotriva Încheierii nr. 73 CC din 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire pentru avocat, nr. 3572/18.09.2009, emisă de Baroul Argeș
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
S-a procedat la ascultarea inculpatului răspunsurile acestuia fiind consemnate în proces verbal și atașat la dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât acesta are 5 copii în întreținere, este singurul întreținător al familiei, soția este bolnavă, nu recunoaște fapta, iar organul de cercetare penală nu a făcut cercetări în condiții optime. Solicită a se avea în vedere faptul că nu au fost găsite urme din care să rezulte ca inculpatul a târât victima sub bucata de beton.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune arestarea inculpatului. Solicită ca instanța să aibă în vedere probatoriul, declarația martorului ocular care a arătat că inculpatul a pus victima sub placa de beton. De altfel, pe hainele inculpatului au fost găsite urme de sânge.
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol public concret având în vedere pericolul social al faptei, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență.
Totodată, concluzia raportului preliminar a fost aceea că moartea victimei a fost violentă, cu un corp dur.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu el a săvârșit fapta.
CURTEA
Prin încheierea nr.73/CC din 16 septembrie 2009, Tribunalul Argeșa admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 14.06.1968 în comuna, jud. A, -, domiciliat în comuna, sat, bloc nefamiliști,.A,. 302, jud. A, aflat în Arestul A, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 septembrie 2009, până la data de 14 octombrie 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și că sunt îndeplinite și cerințele impuse de art. 148 lit. f pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul dosarului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordina publică.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul care a solicitat respingerea propunerii de arestare preventivă.
În susținerea recursului, inculpatul invocă situația familială, lipsa probelor de vinovăție precum și atitudinea sa de nerecunoaștere a infracțiunii de care este acuzat.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin. ultim Cod procedură penală, curtea, în opinie majoritară, constată caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
În mod judicios tribunalul, prin încheierea atacată, a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, considerând că există indicii privind săvârșirea faptei și că temeiul măsurii preventive se circumscrie dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală.
temeinice sunt oferite prin declarația inculpatului, a martorilor, prin Raportul de constatare Medico-Legală nr.4512/A7/16.09.2009.
Ele conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta imputată.
Ca situație de fapt, se reține în propunerea de arestare preventivă, că, în noaptea de 14/15.09.2009, în urma unui conflict spontan generat de consumul de alcool, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni ce au condus la deces.
Însuși inculpatul recunoaște inițierea conflictului pe care l-a avut cu victima referitoare la faptul că aceasta din urmă a cheltuit toți banii ce i-au fost dați pentru cumpăra băuturi alcoolice.
Nu trebuie ignorată nici declarația martorului referitoare la lovirea victimei cu pumnii și picioarele de către inculpat.
Din această perspectivă, până în acest moment procesual, este suficientă constatarea indiciilor temeinice de săvârșire infracțiunii, nefiind obligatorie existența probelor de vinovăție.
În acest sens, este orientat și rolul măsurii preventive de realizare a scopului procesului penal, de aflare a adevărului, acesta realizându-se numai prin strângerea și administrarea probelor.
În cauza de față, pornindu-se de la apărarea inculpatului în sensul că nu el este autorul infracțiunii de omor calificat, cercetarea penală poate lărgi sfera persoanelor bănuite că au comis fapta.
Această potențială activitate a organului judiciar nu justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, pe o durată de timp mai mică, așa cum se susține în opinia minoritară, știut fiind faptul că la luarea unei măsuri preventive se analizează exclusiv situația inculpatului, neavând relevanță alte elemente ce nu au legătură cu aceasta.
În altă ordine de idei, în opinia majoritară, Curtea apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă din modalitatea în care se bănuiește că a fost săvârșită fapta, dar și din împrejurarea că astfel de faptă are rezonanță negativă puternică în rândul comunității.
Un argument în plus îl constituie condamnarea anterioară a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, știut fiind faptul că o astfel de infracțiune se realizează prin violență.
În fine, și celelalte motive de recurs referitoare la situația familială sunt neîntemeiate.
Aceasta, deoarece, inculpatul este om al străzii, locuind prin canale și nu este preocupat de membrii familiei sale, respectiv de întreținerea celor cinci copii și a soției sale.
Așadar, pentru considerentele ce preced, nici o altă măsură preventivă nu este adecvată scopului acesteia.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat recursul declarat de inculpatul, obligându-l pe acestea să plătească cheltuieli judiciare către stat, care vor include și onorariul avocatului din oficiu, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE - CU MAJORITATE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.06.1968 în comuna, jud. A, -, domiciliat în comuna, sat, bloc nefamiliști,.A,. 302, jud. A, aflat în Arestul A, împotriva Încheierii nr. 73 CC din 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./29/09.2009.
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
Opinia mea este divergentă față de cea a majorității, numai sub aspectul duratei arestării inițiale dispusă față de inculpatul, care trebuia luată pe o perioadă mai mică decât cea maxim admisă de art.149 alin.1 Cod pr.penală.
Aceasta deoarece, dincolo de aspectele obiective care au condus la concluzia existenței infracțiunii de omor (descoperirea cadavrului, mecanismul producerii leziunilor cauzatoare de deces stabilite de actul medico-legal precum și urmele infracțiunii găsite la cercetarea la fața locului), datele probatorii privind agresiunea săvârșită de către persoane din anturajul victimei, care l-ar indica pe inculpatul drept autor al faptei, sunt insuficient valorificate de organul de urmărire penală.
cu ajutorul cărora s-a conturat situația de fapt ce stă la baza luării măsurii arestării preventive, trebuiau completate cu o serie de acte de cercetare penală care se pot realiza într-un interval scurt de timp și care să micșoreze ponderea echivocului referitor la contribuția inculpatului și, respectiv, a "martorului" în producerea leziunilor vitale ale victimei.
La momentul la care dintr-un cerc de suspecți în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni se ajunge la inculparea și arestarea unuia dintre ei, indiciile existente în dosar trebuie să permită stabilirea cu certitudine a cel puțin următoarelor elemente intrinseci pentru concluzia în sensul că inculpatul este autorul faptei: prezența la locul faptei și la momentul săvârșirii acesteia, mobilul săvârșirii ei, folosirea de către acesta a metodelor și mijloacelor indicate ca specifice speței pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii.
Prima instanță a menționat corect că se regăsesc toate aceste elemente pentru inculpatul arestat, el aflându-se în același timp și loc în care victima a fost agresată, putând produce acesteia leziunile constatate de actul medico-legal prin lovire cu pumnii și picioarele și, eventual, lovire de corp dur și comprimare între astfel de corpuri.
Însă, așa cum reține și tribunalul în încheierea recurată, atât inculpatul, cât și așa-zisul martor, aveau pe pantaloni urme de sânge (, dâre, stropi), dar s-a considerat relevant în balanța probelor faptul că inculpatul avea urme de sânge pe încălțăminte, "aspecte neindicate cu privire la martorul ".
Există posibilitatea ca martorul să fi fost cel care a produs leziunile vitale victimei, el întrunind aceleași cerințe de loc, timp, mobil și mijloace pentru a fi bănuit ca autor al faptei. Mai mult chiar, acesta are același tip de antecedente de violență ca și inculpatul-recurent.
În plus, acesta era cel mai înalt și mai puternic din grupul de oameni ai străzii implicat în conflict (conform declarației martorei ). De asemenea, "martorul" are leziuni mai multe, mai grave și situate în mai multe zone ale corpului, comparativ cu inculpatul, care are o singură excoriație la nivel frontal, ceea ce poate conduce la concluzia unei înfruntări mai violente între victimă și acest martor, decât cea dintre victimă și inculpat și, deci, o premisă pentru ca să fi desfășurat riposta cea mai, prin lovirea mortală a victimei.
Înlăturarea lui de la inculpare s-a bazat pe declarațiile martorei, care susține: "știu din spusele martorului că inculpatul ar fi intervenit să-l scape de agresiunea victimei", că acesta i-ar fi lăsat pe inculpat și victimă luptându-se, că cei doi concubini ar fi intrat în canal înainte de finalizarea conflictului și că martora nu a participat în nici un fel la acest conflict.
Declarația acesteia trebuie evaluată cu rezervă, atât prin prisma faptului că este concubina martorului, cât și pentru că provine de la o persoană ale cărei valori morale, între care și atașamentul față de adevăr, s-au degradat din pricina stilului de viață și a consumului continuu de alcool, dar și pentru că este infirmată de probele materiale. martorei - indicat chiar de ea ca fiind purtat în seara săvârșirii faptei, "de culoare mov -, și alb" - a fost găsit la cercetarea la fața locului, având mai multe de sânge, fiind schimbat de martoră cu altul, curat, ceea ce ar putea întări apărarea inculpatului în sensul că aceasta și concubinul ei, au lovit pe victimă, au transportat-o și ascuns-o sub de beton unde a și fost găsită.
In ceea ce privește mobilul săvârșirii faptei, chiar făcând abstracție de susținerile inculpatului, care arată că s-a luat la bătaie cu victima deoarece fusese nevoit să dea el bani pentru băutură și anterior victima fugise cu niște cutii de conserve, martorul recunoaște că a înjurat-o pe victimă și s-a bătut cu aceasta.
contactului cu victima sunt însă mai evidente în ce-l privește pe acest martor, atât față de leziunile pe care acesta le-a suferit, cât și față de declarațiile martorului, care spune că era plin de sânge pe față și mâini, având sânge și pe mânecile hainelor, în timp ce inculpatul avea sânge doar pe pantaloni.
Procesul verbal de examinare a corpului martorului nu conține date care să confirme declarația martorului, referitoare la urmele de sânge de pe mânecile hainelor. Pe de altă parte, însă, organele de urmărire penală nu au valorificat în nici un fel această declarație, deși în procesul verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat găsirea unei geci care prezenta mai multe și picături de sânge și s-ar fi putut stabili căruia dintre cei doi bărbați - posibili autori ai omorului - aparține acest articol de îmbrăcăminte.
Cum inculpatul și martorul se acuză reciproc de uciderea victimei, se putea realiza o confruntare a lor pentru a se lămuri contradicțiile, ca și o confruntare cu martora și puteau fi supuși unei examinări privind detectarea comportamentului simulat.
Consider că, chiar dacă există anumite indicii în sensul că inculpatul ar fi autorul infracțiunii, este foarte mare probabilitatea ca să fi desfășurat o activitate la fel de periculoasă din punct de vedere social și care ar justifica luarea unor măsuri de protejare a ordinii publice și față de acesta. În vederea prevenirii unei eventuale erori judiciare, trebuie completată de urgență cercetarea penală, cel puțin cu probele indicate și care pot fi realizate într-un interval scurt de timp (deoarece expertizele medico-legale care vor furniza date despre persoanele cărora le aparțin urmele de sânge, respectiv celulele din depozitele subunghiale durează în timp).
Reducerea duratei arestării dispusă de prima instanță ar constitui un instrument eficient de reducere a riscului menționat anterior, dar și o garanție a respectării drepturilor fundamentale ale inculpatului, în această situație în care, în opinia mea, și martorul este indicat de probele administrate până în prezent, ca posibil autor al omorului.
In consecință, soluția care trebuia pronunțată în cauză era admiterea recursului inculpatului, în baza art.385/15 pct.2 lit.d, casarea în parte a încheierii și dispunerea arestării preventive pe o durată de doar 10 zile, menținându-se celelalte dispoziții ale primei instanțe. In acest caz, cheltuielile judiciare ar fi rămas în sarcina statului, conform art.192 alin 3 Cod pr.penală.
JUDECĂTOR,
Red./Tehnored.
Ex.3/6 octombrie 2009
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
