Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 77/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.77/I/R/2009
Ședința publică din 4 decembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Condrovici
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul din Arestul IPJ împotriva încheierii penale nr.46 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de deținere din Arestul IPJ B, asistat de av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5579/2.12.2009 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul recurent a arătat faptul că, înțelege limba română și nu are nevoie de un traducător autorizat.
Curtea, în temeiul art. 140/3 alin.3 Cod pr.penală procedează la audierea inculpatului recurent, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu consecința punerii în libertate a inculpatului, în motivarea acestei cereri, solicitând a se avea în vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor comise de inculpat cât și ultima declarație a acestuia.
În subsidiar, solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea recurată ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele, arătând totodată că faptele comise de către inculpat prezintă un pericol social ridicat. Formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând admiterea recursului.
CURTEA DE APEL deliberând,
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de arestare preventivă nr.46 din 27 noiembrie 2009 Tribunalul Bihora dispus în baza art. 136 alin.5, 148 alin.1 lit." f", art. 1491alin.12 și cu referire la art. 146 alin.10 pr.pen. art. 151.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului pe o durata de 29 zile cu începere de la data de 27.11.2009 și până la data de 25.12.2009 inclusiv.
Împotriva acestuia s-a emis mandat de arestare preventivă conform art. 146 alin.10, 1491alin.12 cu referire la art. 146 alin. 10.pr.pen. art. 151.pr.pen. pe o durata de 29 zile cu începere de la data de 27.11.2009 și până la data de 25.12.2009 inclusiv.
Conform art. 1371alin. 2.pr.pen. despre arestarea inculpatului s-a dispus încunoștiințarea soției acestuia, măsură dispusă fi îndeplinită de către organele de poliție.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bao norariului în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu în baza delegației nr. 5480/27.11.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 27.11.2009 întocmit în dosarul nr. 1319/P/2009, înregistrat la instanță la data de 27.11.2009 s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a,b și1și alin. 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și incest prevăzută de art. 203.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. constând în aceea că în perioada 2006-2008, prin constrângere, a întreținut cu fiica sa, minoră sub 15 ani în acea perioadă, relații sexuale normale și orale, la care a participat apoi și învinuita, soția inculpatului și mama părții vătămate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 143.pr.pen. și art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa și că acestea sunt pedepsite de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret și serios pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din circumstanțele concrete ale faptelor - raporturi sexuale prin constrângere întreținute pe o perioadă de aproximativ 3 ani, cu fiica sa naturală, minoră sub 15 ani, cu probleme de sănătate fizică și psihică. Reîntoarcerea sa în mediul familial ar constitui un pericol concret atât pentru partea vătămată minoră, cât și pentru soția sa care a dat declarații acuzatoare împotriva inculpatului. Se face referire la art. 5 parag. 1 lit. c din CEDO și se invocă cauzele Murray contra Regatului Unit al Marii Britanii și Tomasi contra Franței.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 26.11.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a,b și1și alin. 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și incest prevăzută de art. 203.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. aflate în concurs, constând în aceea că în perioada 2006-2008, prin constrângere, a întreținut cu fiica sa, minoră sub 15 ani în acea perioadă, relații sexuale normale și orale, la care a participat apoi și învinuita, soția inculpatului și mama părții vătămate.
Prin ordonanța din 27.11.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile sus menționate, starea de fapt reținută fiind aceeași că și cea prezentată în referatul cu propunerea de arestare.
Prin ordonanța din 26.11.2009, s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore cu începere de la ora 19.15.
Analizând propunerea de arestare preventivă prin prisma dispozițiilor incidente în materie, s-au reținut următoarele:
În cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 143.pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice care să facă rezonabilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa. Deși inculpatul nu recunoaște comiterea acestora, declarația sa este contrazisă de cea a părții vătămate care descrie amănunțit faptele, declarația sa se coroborează cu a învinuitei care arată că fiica sa i-a relatat despre activitatea inculpatului, iar în toamna anului 2008 chiar i-a surprins întreținând relații sexuale, iar apoi la îndemnul inculpatului a acceptat și ea să abia relații sexuale orale cu fiica sa. De asemenea, declarațiile martorilor - profesorii părții vătămate - confirmă faptul că aceasta a susținut în repetate rânduri că tatăl său o obligă să întrețină raporturi sexuale. Raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, deși nu confirmă prezența unor leziuni specifice violului sau deflorarea, arată că structura anatomică a himenului și a orificiului himenal permit întreținerea raporturilor sexuale fără modificări lezionare în zona genitală.
Totodată, s-a reținut că este incident cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, perioada de timp îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională - aproximativ 3 ani, vârsta fragedă la care minora a fost obligată de tatăl său să întrețină relații sexuale, atragerea în activitatea infracțională și a mamei părții vătămate astfel încât aceasta să fie lipsită de sprijinul celuilalt părinte. S-a apreciat că deosebit de relevantă sub acest aspect este și starea minorei care prezintă un handicap fizic și psihic. Legat de aceasta, se impune a se observa că refuzul tatălui de a permite minorei să efectueze intervenția chirurgicală care i-ar fi putut reda sau ameliora vederea, poate fi interpretat ca o formă de menținere a dependenței acesteia față de inculpat, care are și calitatea de asistent personal pentru o persoană cu dizabilități.
Apoi, conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Un astfel de impact, imediat și mediatic, există categoric în rândul opiniei publice și impune o reacție promptă a autorităților, care să conducă la arestarea preventivă a inculpatului, pentru înlăturarea temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.
În ceea ce privește cererea apărării de a se lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea - s-a apreciat a fi privită nu ca pe o cerere incidentală ci ca pe o alternativă a instanței de a dispune o astfel de măsură - întrucât inculpatul nu are calitatea de a cere luarea față de el a unei măsuri preventive, oricare ar fi aceasta.
Luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat - alta decât cea a arestării apare ca nejustificată. Infracțiunile pentru care acesta este cercetat sunt foarte grave, iar interesul public de înfăptuire justiției și asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale primează față de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, tribunalul apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 136.pr.pen. interpretat în conformitate cu articolul 5 paragraful 1 din CEDO, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpat. De altfel, măsura ar fi lipsită de eficiență dat fiind faptul că infracțiunile s-au comis în mediul familial, iar orice măsură restrictivă de libertate ar presupune reîntoarcerea inculpatului în locuința comună cu partea vătămată.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a apreciat propunerea de arestare preventivă a inculpatului întemeiată și a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile cu începere de la data de 27.11.2009 și până la data de 25.12.2009 inclusiv, emițându-se în acest sens și mandat de arestare preventivă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea acestuia, casarea încheierii nr.46/27 noiembrie 2009 a Tribunalului Bihor și în consecință, a se dispune punerea în libertate a inculpatului, față de atitudinea acestuia de recunoaștere și regret a faptelor comise iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3.C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.385/9 C.P.P. curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că prin referatul cu propunere motivată din 27 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev.de art.197 al.1, al.2 lit.a,b și b/1 și alin.3 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal, și incest prev.de art.203 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal, pe o durată de 29 de zile.
Prin încheierea nr.46 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bihor, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.57/2009.
S-a reținut în esență că în perioada 2006 - 2008 prin constrângere a întreținut cu fiica sa, minoră sub 15 ani în acea perioadă, relații sexuale normale și orale la care a participat și învinuita, soția inculpatului și mama părții vătămate.
S-a invocat ca temei al arestării preventive a inculpatului prevederile art.148 lit.f
C.P.P.Recursul formulat de inculpatului este neîntemeiat.
Măsura arestării preventive a fost luată de către instanța de fond cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive. Astfel, judecătorul de la instanța competentă material, constatând că, în speță sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f C.P.P. după ascultarea inculpatului conform art.150 C.P.P. a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă prin încheiere motivată pe o durată de 29 de zile.
Este de remarcat faptul că, în mod corect a reținut prima instanță că inculpatul este acuzat de săvârșirea unor fapte penale grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind evident că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, datorită circumstanțelor reale ale comiterii faptelor, perioada de timp îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională-aproximativ 3 ani, vârsta fragedă la care minora a fost obligată de tatăl său să întrețină relații sexuale, precum și atragerea în activitatea infracțională și a mamei părții vătămate. Considerăm că în mod corect a apreciat instanța de fond ca fiind deosebit de relevant sub acest aspect și starea minorei care prezintă un handicap fizic și psihic.
Măsura dispusă de instanța de fond corespunde și exigențelor prev.art.5 pct.1 lit.c din CEDO, întrucât în cauza dedusă judecății există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele de care este acuzat.
În consecință,măsura preventivă fiind legală, instanța de control judiciar nu poate dispune revocarea și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate, iar atâta timp cât se constată că măsura preventivă este legală și temeinică nu se impune reformarea încheierii atacate, recursul fiind nefondat.
Față de toate aceste considerente, instanța, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul din Arestul IPJ împotriva încheierii penale nr.46 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul din Arestul IPJ împotriva încheierii penale nr.46 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond.
PC/HM
4 ex. din 9.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina Rodica, Condrovici
