Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 770
Ședința publică de la 30 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Oana Ghiță
- - - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
T - Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, soluționarea procesului penal, având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, inculpatul prin apărător învederează instanței că obiectul recursului de față îl constituie încheierea din 3 decembrie 2008, prin care s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a sa; în raport de precizarea formulată de inculpat prin apărător, instanța din oficiu pune în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac de față, urmând a se formula concluzii în acest sens, în cadrul dezbaterilor; inculpatul declară că nu înțelege să fie ascultat de instanța de recurs, invocând dreptul la tăcere.
Avocat ales pentru recurentul inculpat, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la excepția invocată, solicitând în situația în care instanța va aprecia că recursul este admisibil, să se dispună admiterea acestuia, casarea încheierii din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj ca nelegală și netemeinică, deoarece nu există probe din care să rezulte că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, acesta solicitând reîntoarcerea în țară pentru a-și lămuri situația juridică.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât s-a mai soluționat anterior un recurs împotriva aceleiași hotărâri, iar pe fond, menționează că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală fiind adus din Germania de autorități, pentru a fi judecat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, menționează că nu s-a sustras de la urmărirea penală și nu a avut cunoștință de existența procesului deoarece a fost plecat în călătorie prin lume și s-a predat singur autorităților din Germania, pentru a fi adus în țară.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins excepția de necompetență materială invocată de către apărător ales pentru inculpat.
S-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.
În baza art. 136 cod de procedură penală rap. la art. 148 alin. 1 lit. a, b și f din cod de procedură penală;
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, " ", fiul lui și, născut la data de 07 decembrie 1966, în comuna, sat, județ D, domicliat în comuna, sat, nr. 113, CNP -, antecedente penale - conform fișei, pe o durată de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă conform art. 149 cod de procedură penală și art. 152 alin. 2 cod de procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța e fond a reținut că la data de 19 noiembrie 2008 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr- propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova ( dosar de urmărire penală nr.62D/P/2008 ) privind pe inculpații, deținut în Arest IPJ D și, domiciliat în comuna, sat, nr. 113 c ( față de acesta din urmă fiind formulată propunere de arestare pe o perioadă de 30 de zile începând cu data prinderii ), pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, deținerea echipamentelor în vederea falsificării instreumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev și ped. de art. 24 alin. 1 și 2, art. 25 și art. 27 din Legea 365/2002 privind comerțul electronic și accesul, fără drept la un sistem informatic, prev. de art. 42 alin. 1 și 3 din legea 161/2003.
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr- s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova invocată de către apărător ales, pentru inculpat, în sensul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova ar fi fost competent să sesizeze instanța de judecată cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului, instanța a aprecuat că această excepție este neîntemeiată, deoarece potrivit disp. art. 12 lit. d din legea 508/2004 infracțiunile prevăzute la titlul III, "Prevenirea și combaterea criminalității informatice", al cărții I din Legea nr. 161/2003 sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în mod repetat a efectuat deplsări în state ale Uniunii Europene unde împreună cu alți complici a copiat datele de pe cardurile bancare ale cetățenilor străini, s-au întors în România și au procedat la insripționarea unor carduri blank cu datele nou obținute, după care cu acestea din urmă au efectuat extrageri de numerar de la - uri de pe raza municipiului
Inculpatul nu a dat curs invitației de a se prezenta în vederea audierii în fața procurorului, sustrăgându-se de la urmărirea penală. A fost emis mandat de aducere față de inculpatul dar nu a putut fi executat deoarece nu a fost găsit, existând date că intenționează să părăsească țara.
S-a apreciat că arestarea preventivă este o măsură preventivă privativă de libertate, constituind o măsură de excepție, dar având și un caracter provizoriu, fiind luată în funcție de existența anumitor împrejurări concrete legate de faptă și de persoana cercetată, iar conform disp. art. 148 cod de procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul din cazurile prev. la alin. 1 al art. 148 cod de procedură penală.
În speță, instanța a constatat că există suficiente indici relevate de probele administrate până în acest moment la urmărirea penală că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Din referatul de propunere a arestului preventiv cu privire la inculpatul, rezultat că organul de urmărire penală a solicitat arestarea preventivă în temeiul art. 148 lit. a și f din cod de procedură penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. a din cod de procedură penală, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, în sensul că inculpatul nu a dat curs invitației de a se prezenta în vederea audierii în fața procurorului și nici în fața instanței de judecată.
Instanța de judecată a mai reținut în sarcina inculpatului și temeiul prev. de art. 148 lit. b din cod de procedură penală în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți sau a unui martor ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f din cod de procedură penală, instanța a constatat că cele 2 condiții sunt îndeplinite, respectiv legea prevede pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică dată fiind natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, consecințele acestora și sentimentul de insecuritate în rândul colectivității generat de rezonanță socială a faptelor comise.
Față de cele de mai sus, având în vedere și disp. art. 136 cod de procedură penală privind scopul măsurilor preventive, instanța a apreciat ca fiind proporțională și justificată luarea față de inculpatul a măsurii preventive de arestare preventivă pentru o durată de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recursul fiind susținut de apărătorul ales, iar Curtea de APEL CRAIOVA prin încheierea nr. 153 de la 17 decembrie 2008, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, apreciind ca legală și temeinică hotărârea menționată mai sus.
Prin încheierea de la 25 iulie 2009, Tribunalul Dolja constatat îndeplinită procedura prev. de art. 150 alin.2 Cod procedură penală și că termenul de 30 zile, pentru care s-a dispus arestarea preventivă curge începând de la data de 4 iulie 2009, și până la 4 august 2009, inclusiv.
În cauza de față inculpatul învederează că a înțeles să declare recurs împotriva încheierii din 3 decembrie 2008, prin care s-a dispus arestarea preventivă, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, respingerea propunerii formulată de parchet, întrucât nu există probe că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, acesta solicitând întoarcerea în țară pentru a-și lămuri situația juridică, întrucât nu a avut cunoștință de faptul că s-a dispus arestarea sa și că este căutat.
Recursul inculpatului este inadmisibil.
Analizând actele dosarului, se constată că împotriva încheierii din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Dolj, în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent, pe o durată de 30 zile, în raport de dispozițiile art. 148 alin.1 lit. a,b,f Cod procedură penală, inculpatul, prin apărător ales, a declarat la 10 decembrie 2008, recurs împotriva acestei încheieri, iar Curtea de APEL CRAIOVA, procedând la citarea inculpatului în condițiile prevăzute de lege, inclusiv conform art. 177 alin.4 Cod procedură penală (cu precizarea că în recursul declarat nu s-a invocat faptul că inculpatul nu ar fi în țară și că nu ar avea cunoștință de proces așa cum s-a susținut în cauza de față), a dispus prin încheierea nr. 153 de la 17 decembrie 2008, respingerea recursului ca nefondat, întrucât a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Întrucât împotriva unei încheieri prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive se poate declarat recurs în termenul prevăzut de lege, iar această cale de atac a fost exercitată de inculpat la data menționată mai sus, o altă cale ordinară de atac împotriva aceleiași hotărâri este inadmisibilă.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului va fi respins ca inadmisibil conform art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 iulie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.LB.
IB/ 30.07.2009.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Oana Ghiță, Ecaterina
