Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 79/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr-
520/2009
ÎNCHEIEREA NR. 79
Ședința publică de la 18 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI -
este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții inculpați și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 3 martie 2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la fila 11 dosar;
și - recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 14 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind de instanță declară că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Curtea procedează la audierea recurenților, declarațiile acestora, consemnate separat fiind atașate la dosar.
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu susține oral recursul declarat de inculpatul. Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât, deși nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, tribunalul a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului. Subliniază faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru
ordinea publică. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul ales - pentru recurentul inculpat - critică încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică întrucât, deși nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, tribunalul a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului. Subliniază faptul că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Susține că inculpații nici nu au încercat să se sustragă și nici nu există temeiuri rezonabile care să justifice temerea că odată puși în libertate ar încerca să săvârșească noi infracțiuni, astfel că în mod nefundat prima instanță reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. a și d Cod procedură penală. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursurilor - ca nefondate - și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond, corect considerând că sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală și că este incident cazul reglementat de art.148 lit. f Cod procedură penală. Mai arată că prelungirea prevenției nu a înlăturat prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații.
Recurentul inculpat aderă la solicitările apărătorului desemnat din oficiu. Precizează că nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat solicită să se rețină faptul că declarațiile date în fața organului de poliție i-au fost dictate de către acesta. Susține că este nevinovat și solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are un copil de 7 ani, în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul dispozițiilor art.155 alin.1 și 6 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile, de la 07.03.2009 pana la data de 05.04.2009, inclusiv.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul s-a dispus a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.a, d și f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru infracțiunii prevăzute de art. 215 al.2 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al, a achiziționat diverse cantități de marfă de la MOTOR, MOTORS și ROMANIA în valoare de 265.000 euro, pentru plata cărora a emis instrumente de plată fără acoperire în cont, pe care le-a remis părților vătămate.
Referitor la inculpatul, s-a reținut că acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290, art.291 și art. 215 al.1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, constând în aceea că în perioada iulie - august 2008, atribuindu-și calități mincinoase - de reprezentant al unor firme cât și alte identități - împreună cu, și alții, a indus în eroare părțile vătămate MOTOR, MOBIL ROMANIA și MOTORS, de la care a achiziționat marfă în valoare de peste 800.000 lei (ron).
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de cei doi inculpați să se dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Astfel, din cuprinsul probelor deja administrate de organele de cercetare penală (planșe foto de recunoaștere a inculpaților, declarații martorilor, declarațile inculpaților și ale învinuiților, procesele verbale de percheziție domiciliară, contractul de vânzare cumpărare B-A 2008 din 15.08.2008, celelalte contracte de vânzare cumpărare aflate la dosarul cauzei, interceptările convorbirilor telefonice și înregistrările efectuate, filele CEC și bilete la ordin pentru suma de 800.000 lei (ron), alte acte de urmărire penală) reies indicii că cei doi au comis faptele pentru care sunt cercetați, în ciuda împrejurării că inculpații nu au recunoscut acest lucru.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță, presupune antamarea faptelor principale (și chiar a probatoriilor), în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5, paragraf 1, litera c din CEDO, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, temeiuri ce sunt consacrate de dispozițiile art.148 lit.a, d și f Cod procedură penală, respectiv în sensul că inculpații au fugit ori s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că vor încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei (lit.a); că au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune (lit.d), precum și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate sa acestora pe parcursul cercetărilor, prezintă pericol pentru ordinea publică subzistă și în continuare, neintervenind nicio schimbare sau modificare a acestora.
De asemenea, învederând aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate, corect tribunalul a apreciat că aceștia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei este indiscutabil îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care prezintă lăsarea în libertate a inculpaților se deduce din natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite, din modalitatea minuțioasă în care au pus la cale fiecare demers ce ar putea alcătui latura obiectivă a infracțiunilor ce le sunt imputate și care au produs prejudicii însemnate, unui număr mare de părți vătămate.
Pe de altă parte, nu poate fi trecută cu vederea rezonanța negativă, sentimentul de insecuritate ce-l creează în rândul societății civile acest fenomen infracțional, tot mai amplu, care afectează proprietatea, patrimoniul; toate aceste argumente întăresc convingerea că inculpații și prezintă un real pericol pentru ordinea publică, fiind pe deplin justificată soluția adoptată de prima instanță, soluție ce corespunde exigențelor consacrate de textele de lege menționate în cele ce preced.
Cât privește apărările invocate de inculpați, prin apărător, acestea nu pot fi primite, câtă vreme există indicii temeinice că recurenții au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, iar aceste fapte - astfel cum s-a arătat mai sus - prin natura și urmările produse sunt deosebit de grave și cunosc o creștere îngrijorătoare; de altfel, aspectele relevate de apărare pot constitui elemente posibile a fi luare în considerare în procesul de individualizare a pedepselor.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorar avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul îl obligă la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./15.04.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu
