Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 794/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 794
Ședința publică de la 05 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii penale nr.107/CC/2.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales, asistat de avocați, și.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorii inculpaților depune la dosar împuterniciri avocațiale, iar pentru inculpata și o caracterizare, după care, apărătorii inculpatului, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru studierea actelor de la dosar și pregătirea apărării, având în vedere că angajamentul a fost încheiat la data de 4 august și nu au fost în măsură să ia legătura cu inculpatul.
Instanța, în deliberare, admite cererea formulată de apărători, sens în care stabilește termen pentru orele 11,30, când această cauză va fi reapelată.
După reapelarea cauzei, au fost audiați inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatei, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, punerea în libertate a inculpatei, încheierea primei instanțe fiind netemeinică și nelegală. Judecătorul a apreciat că se impune arestarea preventivă, pe motiv că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea de omor, însă la baza oricărui proces penal trebuie să primeze prezumpția de nevinovăție. Prima instanță a făcut o întrunire în ce privește pericolul social al infracțiunii și pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei. A mai arătat că în speța de față, există o cauză care înlătură caracterul penale al faptei, și anume, constrângerea morală exercitată de coinculpatul. Referitor la persoana inculpatei a arătat că aceasta a fost un element pozitiv în societate și un elev eminent și nu se poate susține că se impunea luarea măsurii arestării preventive pentru protejarea inculpatei.
Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat în principal admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea propunerii de arestare preventivă. În motivare invocat nulitatea absolută a încheierii Tribunalului Timiș, dată fiind nulitatea absolută a referatului cu propunere de arestare preventivă, întrucât acest înscris nu poată ștampila instituției emitente. Tot astfel nu sunt ștampilate nici ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, rezoluția prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, procesul verbal de aducere la cunoștință învinuirii, iar raportul preliminar al medicului legist nu este parafat. Apreciază că sesizarea instanței nu a fost legală. A mai arătat că în referatul cu propunere de arestare preventivă nu s-a motivat nici în fapt și nici în drept, în ce constă pericolul social concret pentru ordinea publică, pericol care trebuie raportat la persoana fiecărui inculpat și nu la pericolul generic pe care îl prezintă fapta presupusă a fi săvârșită. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta s-a prezentat de bună voie în fața anchetatorilor și nu a încercat să se sustragă.
Avocații și susține concluziile formulate anterior.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii Tribunalului Timiș, pe motiv că, măsura arestării preventive s-a dispus în mod legal și temeinic, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal, existând indicii temeinice că inculpații au fost implicați și au participat la uciderea victimei, astfel că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei, modalitatea de comitere și impactul creat asupra societății. Referitor la nulitatea aplicată, apreciază că lipsa ștampilelor de pe documentele de la urmărire penală nu atrage nulitatea absolută nici a propunerii de arestare preventivă și nici a încheierii primei instanțe.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.107/CC/2.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, n baza art.1491alin.9 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. cu aplicarea art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02.08.2009 până la data de 31.08.2009.
În baza art.1491alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.111s C.P.P.-a respins cererea inculpatei, formulată prin apărătorul său, privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele: prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 02.08.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpaților și pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că împotriva celor doi s-a început urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor și complicitate la omor, prevăzute de art.174 alin.1 și Cod Penal art.26 raportat Cod Penal la art.174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că la data de 31.07.2009, cu ajutorul inculpatei, inculpatul l-a ucis pe numitul prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
În consecință, organele de urmărire penală au apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpaților, în cauză fiind întrunite dispozițiile art.148 alin.1 lit.f în C.P.P. sensul că inculpații au comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.1984/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță reținut că prin ordonanța nr.1984/P/2009 din data de 02.08.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că la data de 31.07.2009, cu ajutorul inculpatei, l-a ucis pe numitul prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
În același timp, prin ordonanța nr.1984/P/2009 din data de 02.08.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor prevăzută de art. 26.Cod Penal raportat la art. 174 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că la data de 31.07.2009, l-a ajutat pe inculpatul să-l ucidă pe numitul, prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit în inimă, într-o cameră a 1-2
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.În primul rând instanța a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații și să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte.
Instanța a constatat că declarațiile celor doi inculpați sunt contradictorii, fiecare dintre ei încercând să arunce responsabilitatea actului material care a condus la curmarea vieții victimei în sarcina celuilalt.
Astfel, inculpatul a menționat faptul că în momentul incidentului, la cererea inculpatei, el se afla ascuns în camera de cămin, după un raft și o perdea. Inculpata chemase victima în acea cameră pentru a întreține relații sexuale contra unei sume de 500 euro. În momentul în care inculpata i-a cerut victimei să-i arate banii, acesta a refuzat și i-a spus o va plăti după consumarea actelor, după care a luat-o cu forța și a așezat-o pe pat.
În acel moment, potrivit declarațiilor inculpatului, inculpata a pulverizat conținutul unui spray paralizant pe fața victimei, după care a cerut intervenția lui. Victima se ridicase de pe pat și a încercat să-l lovească, motiv pentru care a ripostat, aplicându-i o lovitură cu pumnul în cap. Victima a căzut la pământ, dar între timp inculpata se înarmase cu un cuțit cu care l-a atacat pe, aplicându-i 3-4 lovituri în dreptul inimii.
Inculpatul a subliniat faptul că inculpata a acționat cu intenție directă, ea urmărind să aplice loviturile în inimă, aspect pe care l-a recunoscut chiar ea în momentul în care a afirmat că a lovit direct inima și a frânt-
De asemenea, inculpata a încercat să nu producă urme sau zgomote, motiv pentru care a introdus un căluș în gura victimei, iar în momentul în care a lovit cu cuțitul a apăsat rana cu mâna pentru ca sângele să nu țâșnească și să lase urme.
Ulterior, văzând că victima a decedat, inculpatul a recunoscut implicarea sa în încercarea de a scăpa de cadavru, încercare care s-a soldat cu tranșarea victimei și transportul bucăților de cadavru la autoturismul unde a fost găsit.
La rândul său, inculpata a recunoscut faptul că întâlnirea cu victima s-a datorat intenției sale de a întreține relații sexuale contra unei sume de 500 de euro. Însă, în momentul în care era dezbrăcată și a încercat să întrețină relații sexuale orale cu victima, în cameră a intrat inculpatul, care i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. În momentul în care victima era căzută la pământ în stare de inconștiență, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și i-a aplicat acestuia mai multe lovituri în inimă, după care i-a adresat amenințări cu acest cuțit, ceea ce a determinat-o să fugă din cameră.
Ulterior, potrivit declarațiilor inculpatei, de teamă, a fost implicată în încercarea inculpatului de a scăpa de cadavru, achiziționând împreună cu acesta geamantanul și sacii de plastic și ajutându-l pe coinculpat la transportul cadavrului, chiar dacă a menționat că tranșarea cadavrului s-a făcut de.
Chiar dacă cele două declarații sunt contradictorii, ele conțin elemente comune astfel că pot fi raportate la celelalte probe administrate în cauză. Astfel inculpații au fost de acord că incidentul s-a petrecut într-o cameră de cămin, în jurul orei 16, că moartea victimei s-a datorat loviturilor de cuțit și că amândoi au contribuit la transportarea cadavrului la autoturismul în portbagajul căruia a fost găsit.
În ceea ce privește aspectele contradictorii ale declarațiilor, revine organelor de urmărire penală sarcina ca, prin suplimentarea probatoriului, să procedeze la lămurirea acestora în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Declarațiile celor doi inculpați pot fi coroborate și cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, în fața Universității de Medicină și farmacie T era parcat un autoturism marca Mercedes E220. În portbagajul acestuia a fost găsit un geamantan în care se afla un cadavru de sex masculin. De asemenea, în portbagaj au fost găsiți mai mulți saci de plastic în care se aflau torsul cadavrului, precum și picioarele acestuia.
Sub acest aspect, s- constatat că ambii inculpați au precizat că au achiziționat acei saci de plastic și geamantanul din dorința de a așeza cadavrul în acestea. Constatând că acest cadavru nu a încăput întreg în geamantan, au procedat la tranșarea acestuia, după care l-au transportat pe bucăți până la mașină, unde l-au așezat în portbagaj.
Potrivit aceluiași proces verbal de cercetare la fața locului, de la mașina unde a fost descoperit cadavrul, au fost găsite urme de sânge. Aceste urme au continuat și în interiorul, până în dreptul camerei cu nr.50, unde s-au întrerupt brusc.
Or, potrivit declarațiilor inculpaților, ei au închiriat în interiorul camera cu nr.50, aspect precizat și de martorul, magazionerul și persoana care a închiriat inculpaților această cameră.
Instanța a mai reținut că inculpații au precizat că incidentul a avut loc în jurul orei 16, iar în momentul în care victima a fost lovit cu cuțitul, acesta a scos un țipăt puternic.
Potrivit martorului, studentă cazată în același cămin, la data de 31.07.2009, în jurul orei 15,30 - 16, auzit un zgomot ciudat, făcut de un, care a scos un urlet, acest zgomot provenind din camera vecină, respectiv din camera cu nr.50.
La rândul său, martorul, agent de pază la căminul unde erau cazați inculpații, a menționat că în dimineața zilei de 01.08.2009, în jurul orei 4,30, i-a observat pe cei doi inculpați transportând geamantanul în interiorul căruia ulterior a fost găsită o parte din cadavrul victimei. Găsind urme de sânge pe holul și la toaletă, martorul a solicitat unui coleg să anunțe organele de poliție.
Potrivit procesului verbal de recunoaștere după fotografie existent la dosarul de urmărire penală, martorul i-a recunoscut pe cei doi inculpați ca fiind persoanele care au transportat un geamantan de culoare albastru închis de la camera de cămin cu nr.50 până la autoturismul care era parcat în fața și în interiorul căruia a fost găsit cadavrul.
Nu în ultimul rând, la soluționarea propunerii de arestare preventivă instanța a luat în considerare și examenul preliminar nr.384/2009 al IML T, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne și externe. Potrivit medicului legist, leziunile cardiace au fost tanatogeneratoare. Semnificativ este și faptul că în momentul examinării medico-legale, pe corpul victimei au fost constatate numeroase leziuni cu caracter vital (echimoze, excoriații, plăgi contuze), ceea ce confirmă împrejurarea că înainte de a fi ucisă, victimă a fost și bătută.
Față de probele analizate mai sus, instanța de fond constatat că la dosarul cauzei subzistă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a celor doi inculpați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că referitor la persoana inculpaților, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prima instanță reținut că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață reprezintă una dintre valorile fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestui drept prin care se exprimă personalitatea umană, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
S-a mai constatat că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident. Sub acest aspect, instanța a reținut că în momentul de față poziția celor doi inculpați nu este concordantă, declarațiile acestora fiind contradictorii. În consecință, luarea unor măsuri preventive față de cei doi inculpați apare ca fiind necesară pentru a evita riscul intrării în contact a celor doi, situație în care ar putea să se influențeze reciproc pentru stabilirea unei poziții comune raportat la incidentele produse.
La luarea măsurii preventive împotriva inculpaților, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de o gravitate deosebită, cu consecințe dintre cele mai nefaste asupra victimei, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane la viață, integritate corporală și sănătate, incidentul, de o violență deosebită, fiind urmat de încercarea celor doi inculpați de a scăpa de cadavru prin tranșarea acestuia și așezarea bucăților în mai mulți saci de plastic și într-un geamantan, ceea ce denotă sângele de care au dat dovadă cei doi inculpați, cei doi stabilind, fără nici un fel de remușcări, un plan pentru a-și asigura scăparea, plan care presupunea inclusiv abandonarea autoturismului și incendierea acestuia pentru ca victima să nu poată fi identificată, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a celor doi inculpați, măsura preventivă fiind o condiție a asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Neluarea măsurilor preventive împotriva inculpaților nu ar face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță al cetățenilor, care au dreptul de a beneficia de protecția autorităților împotriva oricărei persoane care, prin comportamentul său violent, a adus o atingere gravă dreptului absolut la viață al unei alte persoane.
Mai mult decât atât, luarea unor măsuri preventive față de cei doi inculpați se impune și pentru a le asigura acestora propria protecție. După cum au arătat ambii inculpați, s-au prezentat de bună voie în fața instanței, însă paza le-a fost asigurată pentru propria lor protecție, în condițiile în care victima este un membru al comunității romilor. În același sens, atât în fața procurorului, cât și în fața judecătorului, inculpata a menționat că se teme pentru propria sa integritate corporală. În acest context, instanța a apreciat că lăsarea celor doi inculpați în libertate, în acest moment, dată fiind și mediatizarea incidentului, nu ar face altceva decât să conducă la o posibilă escaladare a violenței, cu consecința săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații și, recursurile nefiind motivate în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorii aleși ai acestora.
Apărătorii aleși ai inculpatului, au solicitat în principal casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin.2 p Cod Penal, respectiv cea referitoare la actul de sesizare al instanței care a fost viciat, din cauza faptului că nu s-a aplicat ștampila Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pe următoarele înscrisuri: referatul cu propunerea de arestare preventivă, ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale, rezoluția prin care s-a dispus începerea urmării penale, invocându-se și faptul că raportul preliminar al medicului legist întocmit în cauză nu poată parafa acestuia.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea propunerii de arestare preventivă, deoarece inculpatul s-a prezentat de bună voie la organele de cercetare penală, nu s-a sustras de la anchetă și că nu a fost motivat în drept pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatei, a solicitat casarea încheierii penale recurate, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică, invocând o cauză care înlătură răspunderea penală, constrângerea morală exercitată de coinculpat, respectiv prezumpția de nevinovăție care trebuie să primeze și să stea la baza oricărui proces penal. S-a mai arătat că inculpata a fost un element pozitiv, premiantă la școală și că arestarea preventivă nu se impune pentru protejarea inculpatei.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp.art. 3856alin.3 p Cod Penal, instanța constată că recursul formulat de către inculpații și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Din întregul material probator existent în cauză, instanța constată că în speța de față, sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit.f p Cod Penal, în sensul că există indicii temeinice că cei doi inculpați au comis faptele reținute în sarcina lor de către organul de urmărire penală, de omor, prev. de art. 174 alin.1 p ( inculpatul ), respectiv complicitate la omor, prev. de art. 26.p rap.la art. 174 alin.1 p ( inculpata ), aceste fapte fiind pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura, modul de comitere a acestor fapte de care sunt suspectați și consecința săvârșirii infracțiunilor.
Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt care s-a conturat din probele administrate până în acel moment, respectiv declarația celor doi inculpați, care sunt contradictorii, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, studentă cazată în același cămin, agent de pază la cămin, procesul verbal de recunoaștere după fotografie, examenul preliminar nr. 384/2009 al T, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se hemoragiei interne și externe.
Instanța de fond în mod justificat a luat cea mai severă măsură preventivă, respectiv măsura arestării preventive, având în vedere că cei doi inculpați sunt suspectați de a fi comis o faptă de o gravitate deosebită, cu consecința atingerii dreptului persoanei la viață, prin crearea unor leziuni care au condus la moartea victimei, incidentul fiind urmat de încercarea inculpaților de a șterge urmele infracțiunii, prin tăierea în bucăți a victimei, introducerea bucăților din corpul victimei în saci și geamantan, iar apoi în portbagajul autoturismului victimei, planul acestora de abandonare a autoturismului și incendierea acestuia neputând fi dusă până la capăt din motive obiective, această modalitate de comitere a faptelor așa cum s-a reținut de către procuror sunt de natură să sporească sentimentul de nesiguranță a cetățenilor, respectiv să conducă la o tulburare a ordinii publice.
Astfel, alegerea măsurii preventive de către judecătorul cauzei s-a făcut în mod judicios, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, această măsură de luare a măsurii arestării preventive fiind necesară în contextul tulburării ordinii publice, prin crearea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor, cu atât mai mult că această faptă a fost intens mediatizată prin mijloacele mass media, fiind prioritare interesele generale de apărare a ordinii publice, de fenomene infracționale grave față de interesul particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, în acest sens fiind și jurisprudența
Cu privire la cauza care înlătură caracterul penale al faptei invocată de apărătorul inculpatei, instanța apreciază că nu se poate vorbi în speța de față de o constrângere morală exercitată de către inculpatul, asupra inculpatei, acest lucru neconturându-se din starea de fapt creionată până în prezent, iar constatarea unei astfel de cauze poate reveni organului de urmărire penală, sau instanței de judecată după administrarea probelor care să conducă la aflarea adevărului.
Luarea măsurii arestării preventive față de inculpata nu afectează prezumpția de nevinovăție de care beneficiază aceasta pe parcursul întregului proces penal, ea fiind considerată nevinovată până la pronunțarea definitivă a unei hotărâri judecătorești. Se poate considera ca fiind constatare reală că prin luarea măsurii arestării preventive a inculpaților acestora le este asigurată propria protecție, având în vedere că uciderea victimei a stârnit o puternică tulburare a comunității din care victima făcea parte.
Cu privire la nulitatea absolută invocată de apărătorii inculpatului, cu privire la actul de sesizare al instanței, cauzată de lipsa aplicării ștampilei unității de parchet, pe anumite documente, cum ar fi referatul cu propunerea de arestare preventivă, ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale, rezoluția prin care s-a dispus începerea urmării penale, instanța apreciază că nu subzistă nulitatea absolută invocată, deoarece lipsa ștampilei pe aceste documente nu creează vicierea acestor documente, care poată antetul unității de parchet care a emis documentul, a fost semnat de către procurorul de caz, neexistând nicio suspiciune cu privire la autenticitatea acestor documente.
În aceste condiții nu putem vorbi de existența unui caz de nulitate absolută a actului de sesizare a instanței, care în prezenta speță este referatul cu propunere de arestare preventivă, cu atât mai mult că același procuror a susținut în fața instanței solicitarea de arestare preventivă a celor doi inculpați, astfel că această excepție urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. nici lipsa parafei pe examenul preliminar întocmit de medicul legist în cauză nu este de natură să vicieze această probă, conținutul înscrisului fiind atestat prin semnătură de medicul legist care l-a întocmit.
În aceste condiții instanța constată că solicitarea inculpatului prin apărători, de a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Timiș este nefondată, neexistând nici un motiv pentru a se adopta o asemenea soluție, nefiind incidentă nici una din cazurile prev. de art. 385 ind. 15 pct. 2 lit.c
C.P.P.Văzând că hotărârea penală recurată este temeinică și legală, neinvocându-se elemente care să conducă la admiterea recursului, instanța urmează să respingă recursurile formulate de către inculpații și.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii penale nr.107/CC/2.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpații la câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 August 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.B/11.08.09
Tehnored AJ/2 ex/12.08.09
Prima instanță: tRib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
