Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 8/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- Încheierea nr.8/F/CC
Ședința camerei de consiliu din 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la 25.09.1983 în Pitești, județul A, în prezent aflat în stare de reținere în Arestul.
S-a porocedat la înregistrarea ședinței conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu a răspuns inculpatul, în stare de reținere, asistat de avocat ales, în baza delegației aflată la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului inculpatului să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Curtea pune în vedere inculpatului că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându- totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui.
Inculpatul declară că este de acord să fie audiat.
Curtea procedează la ascultarea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului precizează, pe rând, că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea propunerii formulate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, pe o perioadă de 29 de zile, motivând că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, în formă agravantă, prev. și ped. de art. 189 al.2 Cod penal și șantaj, prev. și ped. de art. 194 al.1 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal. Susține că declarația inculpatului nu concordă cu actele de urmărire penală efectuate în cauză și există date și indicii că inculpatul a săvârșit aceste fapte. Apreciază că inculpatul a fost influențat să declare într-un anume fel de un alt inculpat cercetat în cauză. Infracțiunea comisă de inculpat este una deosebit de gravă. În cauză s-a efectuat și o confruntare între partea vătămată și inculpatul. Fapta de lipsire de libertate săvârșită de inculpatul, împreună cu alți inculpați, este cu atât mai gravă cu cât a fost comisă prin metode degradante, victima fiind supusă la acte de violență și umilință, fără a avea posibilitate de a se apăra. Victima a fost inițial amenințată că i se va da foc la casă, astfel că a fost nevoită să iasă din casă. Pericolul social al faptei este dat chiar de modalitatea în care aceasta a fost comisă. Deplasarea părții vătămate la locul faptelor s-a făcut împotriva voinței sale și aceasta nu a putut să utilizeze telefonul pentru a anunța pe cineva decât în momentul în care a fost abandonată de inculpați.
Pentru toate acestea, solicită luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, în temeiul art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Avocat, pentru inculpat, solicită respingerea propunerii Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, apreciind-o ca fiind nelegală, întrucât a fost formulată de un organ necompetent. Precizează că OUG nr.43/2002 stabilește la art.13 lit.a și b competența Direcției Naționale Anticorupție după gravitatea tulburării aduse unei autorități publice și după calitatea persoanei. În această situație, calitatea de avocat a coautorului la săvârșirea acestor presupuse fapte atrăgea competența curții de apel, potrivit disp.art.281din Codul d e procedură penală. Inculpatul este urmărit penal în acest dosar, alături de inculpatul pentru infracțiunea de trafic de influență și complicitate la luare de mită. Or, între aceste două infracțiuni și cele de lipsire de libertate și șantaj nu există nicio legătură în sensul art.33 din Codul d e procedură penală privind cazurile de indivizibilitate sau art.34 din același cod privind cazurile de conexitate. și-a extins în mod artificial competența, când de fapt aceasta aparține Parchetului de pe lângă curtea de apel. Sancțiunea într-o asemenea situație este nulittea absolută, așa cum se prevede și la art.3859pct.2 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Cea de a doua critică pe care o aduce propunerii formulate de vizează existența indiciilor, în sensul art.681Cod procedură penală, și a probelor cu privire la faptul că s-a săvârșit fapta respectivă. La dosar există, pe de o parte, plângerea și declarațiile părții vătămate în care acesta arată cum a fost luat din locuință, a fost urcat în mașină și dus la baraj și ce s-a întâmplat după ce a fost lăsat acolo. În afara declarației părții vătămate și cea a concubinei sale, nu există alte probe cu privire la faptul că a fost luat cu forța din casă și obligat să urce în mașină. Există în schimb cele cinci declarații ale coautorilor care spun contrariul. Toate aceste fapte au fost coroborate cu o înregistrare a unor convorbiri telefonice dintre avocatul și alte persoane, între care și partea vătămată. În tot acest context, există dubii care profită inculpatului.
Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul nu l-a cunoscut dinainte pe partea vătămată, nu avea bani de recuperat de la el și nu avea nici un scop să obțină vreunui venit ilicit, astfel că trebuie analizat dacă nu cumva lipsește intenția în săvârșirea faptelor. Singura probă indubitabilă în ceea ce-l privește pe inculpatul este declarația părții vătămate. nu sunt temeinice și nu stabilesc o contribuție certă a inculpatului la comiterea celor două infracțiuni.
Instanța trebuie să analizeze dacă inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. Este adevărat că presupusele fapte sunt deosebit de grave, însă ele au fost comise în data de 21.10.2008, astfel că ele nu ar avea niciun ecou în conștiința publicului astăzi, 13.11.2009. Inculpatul nu a luat legătura cu cei implicați nici anterior, nici ulterior.
Cu privire la scopul măsurilor preventive prevăzut de art.136 Cod procedură penală, invocă două hotărâri din 2006, respectiv 2007, prin care Marea Cameră a Curții Europene de Justiție trasează o nouă orientare către instanțele naționale, în sensul că acestea trebuie să analizeze gradual și în funcție de oportunitate ce măsură preventivă trebuie să ia și să se orienteze către cea mai gravă dintre acestea numai în raport de circumstanțele cauzei. Solicită a se analiza dacă nu este mi potrivită o altă măsură preventivă față de contribuția inculpatului la presupusele fapte, față de situația familială și profesională a acestuia.
Mai precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a analizat recursul împotriva încheierii privind propunerea de arestare preventivă a unui procuror din cadrul, a stabilit că pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie efectiv și iminent, el neputând rezida din calitatea persoanei.
Inculpatul a avut, atât înainte de acest eveniment, cât și după, o comportare fără cusur, are familie, un copil în vârstă de 1 an și 7 luni, muncește, astfel că mult mai oportună ar fi luarea față de el a unei alte măsuri care să vină în întâmpinarea exigențelor art.136 Cod procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. El nu se va putea sustrage de la urmărirea penală, pentru că aceasta ar fi considerată dezertare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul cu privire la excepția invocată de inculpat, prin apărător, în ceea ce privește nulitatea sesizării instanței, apreciază că în cauză există legătură de conexitate între faptele pentru care sunt cercetați inculpații, întrucât este vorba de aceeași parte vătămată, competența instanței fiind atrasă de infracțiunile de corupție reținute în sarcina inculpatului Mai mult, această chestiune a fost invocată și cu ocazia judecării recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a celorlalți inculpați, însă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a împărtășit punctul de vedere al apărării.
În replică, avocat precizează că, în cazul infracțiunilor de dare, luare de mită sau trafic de influență, partea vătămată este autoritatea statului. Nu există nici un subiect pasiv subsidiar. În plus, în cazul hotărârii instanței supreme la care a făcut referire reprezentantul parchetului, există o opinie separată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu are nicio legătură cu cele întâmplate. Lasă la aprecierea instanței cu privire la propunerea privind arestare sa preventivă.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin propunerea înregistrată la Curtea de APEL PITEȘTI la data de 13 noiembrie 2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, a solicitat arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile a inculpatului, zis "", fiul lui și, născut la data de 25 septembrie 1983, în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești,-, - scara A, etaj 3, apartament 14, județul A, - -, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art.189 alin. 2 Cod penal și șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea propunerii, în esență, procurorul făcând trimitere la probele administrate în cauză a susținut că inculpatul a comis infracțiunile pentru care se cere arestarea preventivă, în împrejurările descrise în referatul înaintat instanței de judecată. S-a mai reținut că în evaluarea pericolului pentru ordinea publică, condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f) din Codul d e procedură penală, - text de lege în baza căruia s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive - trebuie să se aibă în vedere nu numai datele privind persoana inculpatului, ci și cele referitoare la infracțiunile de săvârșirea cărora el este inculpat, pericolul social destul de ridicat al acesteia. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare generând, în opinia publică, un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Inculpatul a comis infracțiuni cu grad ridicat de pericol social de care trebuie să se țină cont la aprecierea în concret a pericolului pentru ordinea publică, infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani de zile și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ca situație de fapt, în referatul ce însoțește propunerea de arestare preventivă sunt relevate următoarele:
În cursul zilei de 20 octombrie 2008, mai precis în jurul orelor 21,00, inculpatul, împreună cu G, s-a deplasat cu autoturismul său, la domiciliul martorei, a exercitat violențe asupra părții vătămate -, l-a lipsit de libertate în mod ilegal, l-a coborât din autoturismul de teren și s-a deplasat cu acesta în zona barajului lacului de acumulare din. Persoana vătămată a fost ținută, contrar voinței sale, de către inculpat și persoanele anterior menționate, în acel loc izolat, o perioadă de cca 2 ore, a fost dezbrăcat și amenințat că va fi aruncat în lacul de acumulare, au fost exercitate violențe asupra sa și de către inculpat, fiind lovit în mod repetat și supus la tratamente degradante și amenințat că va fi omorât dacă nu va plăti sumele datorate. Ulterior, partea vătămată a fost abandonată în acel loc izolat, acesta reușind să ajungă la domiciliul său cu sprijinul altor persoane.
Examinând propunerea formulată, curtea constată că aceasta este întemeiată.
În conformitate cu prevederile art.1491alin. 10 din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului se dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în alineatul 1) al textului de lege menționat, respectiv, dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și dacă există vreunul dintre cazurile prevăzute în art.148 din același cod, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 alin.1 Cod procedură penală.
Identificarea cazului prevăzut la art.148 lit.f Cod procedură penală, justifică luarea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive.
Art.148 lit.f Cod procedură penală, se referă la situația în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în cauza de față, faptele inculpatului, de lipsire de libertate în mod ilegal și de șantaj, prezentate în preambulul considerentelor, au justificat reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 12 noiembrie 2009, ora 14,15, până la data de 13 noiembrie2009, ora 14,15, în baza Ordonanței de reținere.
Prin Ordonanța nr.140/P/2008 din 12 noiembrie 2009, ora 13,30 fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, faptă prev.și ped. de art.189 alin.2 Cod penal și șantaj, faptă prev.și ped. de art.194 alin.1 Cod penal.
Curtea constată, în baza declarației părții vătămate -, a declarațiilor martorilor, -, -, a procesului verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 08.12.2008, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, a procesului verbal de conducere în teren, în cuprinsul căruia - a indicat organelor de cercetare penală locul în care a fost lipsit de libertate în data de 20.10.2008, a procesului verbal de constatare întocmit la data de 21.11.2008 de organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliței al județului A, a proceselor verbale de consemnare a activității de prezentare pentru recunoaștere, că există indicii temeinice, în sensul că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care este cercetat.
Din acestea se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele cu privire la care se efectuează cercetări, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În legătură cu limitele special prevăzute de textele de lege enunțate, curtea constată că maximul special al pedepsei este de 15 ani.
În legătură cu cea de a doua condiție impusă de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică este conturat de calitatea de subofițer în cadrul Inspectoratului pentru situații de urgență, dar și de modalitatea în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele. Inculpatul a ignorat atât poziția sa de subofițer, cât și obligațiile care îi reveneau în această calitate, conform statutului cadrelor militare.
Această activitate infracțională reținută în sarcina inculpatului afectează, în ansamblu, imaginea instituției publice în cadrul căreia activează inculpatul.
Conform statutului, el ar fi trebuit, prin faptele sale, să fie acela care acționează pentru salvarea vieților omenești, însă nu a făcut altceva decât să expună la suferințe fizice și morale pe semenii săi.
În altă ordine de idei, calitatea inculpatului de subofițer potențează pericolul social, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, curtea mai are în vedere rezonanța socială a faptelor grave contra libertății persoanei, pretins a fi săvârșite de inculpat, precum și consecințele acestora, respectiv periclitatea vieții și sănătății victimei.
În legătură cu violența exercitată asupra părții vătămate, declarațiile martorilor relevă participația inculpatului în producerea vătămării numitului - încă din momentul în care inculpatul l-a dat jos cu forța pe acesta din autoturism, obligându-l să coboare, când au ajuns la baraj.
Aceste acte de violență exercitate de inculpat, împreună cu celelalte persoane indicate în referatul de care am făcut vorbire, au continuat și după ce partea vătămată a fost nevoită, prin forță, să coboare din autoturism.
Toate aceste violențe la care se adaugă și amenințarea victimei de către inculpat s-au exercitat pe tot parcursul lipsirii de libertate a părții vătămate, adică din momentul în care a fost luată cu forța din locuință și obligată, împotriva voinței sale, să urce în autoturism pentru a-i însoți pe inculpatul și pe ceilalți inculpați.
Nu trebuie trecute cu vederea nici poziția pe care partea vătămată a avut-o în autoturism, pe bancheta din mijloc-spate, fiind flancat de numiții, și, dar nici blocarea ușilor autoturismului pentru a preîntâmpina o eventuală coborâre a părții vătămate din mașină, în mers.
De notat faptul că, autoturismul în care era ținut, contrar voinței sale, partea vătămată, a fost condus până la baraj de către inculpatul.
Ajunși acolo, partea vătămată a fost supusă unor tratamente degradante și, în încercarea sa de a fugi de la fața locului, a mai fost reținută împotriva propriei sale voințe timp de 2 ore și lovită sub pretextul că trebuie să plătească sumele de bani sau dobânzile la care am făcut referire anterior.
După acest interval de aproximativ 2 ore, inculpatul, împreună cu ceilalți, au părăsit-o pe partea vătămată în condițiile vremii nefavorabile de afară, fiind de notorietate faptul că, în zilele din octombrie, temperatura se apropie cu mult de cea din lunile de iarnă.
Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă din partea justiției ar întreține climatul infracțional și ar diminua încrederea societății în organele chemate să îndeplinească actul de justiție și chiar respectul față de ordine și lege.
În fine, nu trebuie ignorată nici potențiala influențare a martorilor și exercitarea violenței asupra părții vătămate în încercarea de a-i convinge pe aceștia să revină asupra declarației date, cu atât mai mult cu cât inculpatul a negat implicarea în săvârșirea infracțiunilor.
În raport de acestea, apar ca irelevante circumstanțele personale, favorabile inculpatului, respectiv comportamentul ireproșabil, faptul că este căsătorit și are în întreținere un copil minor.
Avându-se în vedere aceste rațiuni, dar și situația de fapt concretă reținută în cauză, curtea apreciază că scopul măsurilor preventive prevăzut de art.136 din Codul d e procedură penală poate fi atins numai prin arestarea inculpatului, nefiind suficientă luarea unei alte măsuri preventive dar restrictive de libertate.
În fine, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, inculpatul, prin avocat, a invocat nulitatea absolută a sesizării instanței de judecată.
În acest sens, s-a arătat că, în cauza de față, propunere a fost formulată de un organ necompetent.
Aceasta, deoarece competența aparține Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, urmare a calității de avocat a inculpatului, și nu Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.
S-a mai invocat că, între infracțiunile de corupție de care sunt acuzați avocatul și subcomisarul de poliție, pe de o parte, și infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj nu există nicio legătură, nefiind aplicabile dispozițiile art.33 și 34 Cod procedură penală privind indivizibilitatea ori conexitatea.
În legătură cu această chestiune pusă în discuție de către inculpat, curtea constată legalitatea sesizării sale cu propunerea de arestare preventivă formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.
În argumentarea acestei opinii, din perspectiva dispozițiilor art.33 și 34 Cod procedură penală, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj, fapte pentru care se efectuează cercetări și față de inculpatul.
Acestuia din urmă îi sunt imputate și traficul de influență și complicitate la luarea de mită, infracțiuni de corupție care atrag competența Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.
Întrucât celor doi li se impută săvârșirea acelorași fapte (art.189 și 194 Cod penal), este evidentă indivizibilitatea, în sensul dispozițiilor art.33 lit.a Cod procedură penală.
Cum inculpatul mai este cercetat și pentru două infracțiuni de corupție, care atrag competența Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției, existând legătură între infracțiunea prev.de art.189 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, pretins a fi fost săvârșite de inculpatul și cele imputate inculpatului G, dar și între infracțiunea de corupție de care acesta din urmă este acuzat și cele de lipsire de libertate în mod ilegal și de șantaj, reținute tot în sarcina sa.
În fine, nu trebuie ignorate nici dispozițiile art.34 lit.a Cod penal, având în vedere că inculpatul și inculpatul G au săvârșit împreună infracțiunile prev.de art.189 și art.194 Cod penal, prin acte diferite, în același timp și în același loc.
Pe cale de consecință, în baza argumentației ce precede, fiind îndeplinite atât cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, cât și condițiile prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, va fi admisă propunerea și se va dispune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13 noiembrie 2009 până la data de 11 decembrie 2009, inclusiv.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite propunerea formulată de PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURT EA DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI.
În baza dispozițiilor art.1491alin.10, art.143 și art.148 lit. f Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului, zis "", fiul lui și, născut la data de 25 septembrie 1983, în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești,-, - scara A, etaj 3, apartament 14, județul A, - -, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13 noiembrie 2009 până la data de 11 decembrie 2009, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, GREFIER,
--- -
Red.
Dact.
2 ex./13.11.2009
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu
