Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 8/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 8/IR/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații - și, amândoi din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 7 din 19 februarie 2010 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent -, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av., din cadrul Baroului de Avocați B și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av., din cadrul Baroului de Avocați
DIICOT - Biroul Teritorial Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
S-a procedat la audierea celor doi inculpați recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale separat atașate la dosar.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpatului recurent -, av., a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii, în principal, în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar în sensul luării față de inculpatul recurent a unei alte măsuri, mai puțin restrictive de libertate. A arătat că, deși, în cauză nu se pune problema neimplicării inculpatului recurent în activitatea infracțională, înțelege să invoce nulitatea actului de începere al urmăririi penale. Astfel, urmărirea penală este nelegal începută printr-un proces-verbal, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 228 Cod procedură penală, urmărirea penală se dispune prin rezoluție, condiții în care a solicitat să se sancționeze acest act, respectiv să se constate nulitatea actului prin care s-a început urmărirea penală. A mai arătat că, prin OUG nr. 6/2010, prin care s-a interzis producerea, cultivarea, fabricarea, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul, procurarea, cumpărarea plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante si psihotrope, s-a dorit închiderea magazinelor care comercializează aceste substanțe, al căror număr s-a înmulțit în mod simțitor și că, prin art. III al acestei ordonanțe s-a prevăzut un termen de 10 zile, pentru distrugerea plantelor și substanțelor pe care aceste magazine le dețineau. Or, în aceste condiții, abia după trecerea celor 10 zile putem vorbi despre aplicarea acestei ordonanțe. Mai mult de atât, inculpatul recurent, nu a fost implicat în mod direct în derularea activității, iar vânzarea acestor substanțe s-a făcut către investigatorul sub acoperire, drogurile neajungând la îndemâna altor persoane, iar ceilalți trei inculpați nu au fost arestați, justificarea procurorului, în sensul că părinții inculpatului minor sunt plecați în Spania nu este credibilă. A mai arătat că inculpatul recurent este conștient de greșeala pe care a comis-o și pe care o regretă.
Apărătorul inculpatului recurent, av. a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea încheierii, în principal în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar în sensul luării față de inculpatul recurent a unei alte măsuri, mai puțin restrictive de libertate, respectiv a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
A arătat că achiesează la concluziile apărătorului inculpatului și că, în plus, dorește să sublinieze că lăsarea în libertate a inculpatului recurent nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât contribuția acestuia la activitatea infracțională s-a rezumat la a-i pune în legătură pe doi prieteni. Mai mult de atât, cu privire la comiterea faptei, a arătat, că în urmă cu trei zile de la comiterea acesteia, fapta nu era încriminată, iar drogurile oricum nu erau ale inculpatului recurent.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate, arătând că încheierea recurată, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, este temeinică și legală. A arătat, referitor la apărările celor doi inculpați recurenți, că începerea urmăririi penale se poate dispune și prin proces-verbal, că OUG nr. 6/2010 a fost intens mediatizată, astfel că nu se poate susține că inculpații recurenți nu aveau cunoștință despre incriminarea faptelor comise, iar cu privire la susținerea apărătorului inculpatului recurent, a arătat că cele 10 zile au fost acordate deținătorilor unor astfel de substanțe pentru distrugerea lor, ceea ce nu înseamnă că, în aceste 10 zile, aceste substanțe puteau fi comercializate.
Inculpatul recurent -, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate, a arătat că nu el a fost deținătorul drogurilor și doar i-a ajutat pe ceilalți inculpați să-și facă afacerile. A mai ținut să precizeze că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, anul acesta urmând să dea examen la poliție.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie judecat în stare de libertate, precizând că drogurile nu erau ale lui.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin încheierea penală nr. 7 din 19 februarie 2010, în baza art. 136 alin. 5, 148 alin. 1 lit." f", art. 1491alin. 12 cu ref. la art. 146 al. 10 cod procedură penală și art. 151 cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților -, fiul lui - și ns. la 15.08.1989 în O, jud. B, CNP -,. în O,-, -C-58,.6, jud. jud. B și fiul lui și, ns. la 24.11.1988 în O, jud. B, CNP -,. în O,-, jud. B pe o durata de 29 zile, începând cu data de 19.02.2010 până la data de 19.03.2010, inclusiv.
S-a constat că inculpatul - a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, cu începere de la data de 18.02.2010 ora 19,15 și că inculpatul a fost reținut pe o perioada de 24 de ore cu începere de la data de 18.02.2010 ora 19,15.
S-a dispus ca împotriva acestora să se emită mandate de arestare preventivă conform art. 146 alin.10, 1491alin.12 cu ref. la art. 146 al.10 Cod de procedură penală, 151 Cod de procedură penală, cu începere de la 19.02.2010 până la data de 19.03.2010, inclusiv.
Au fost respinse cererile privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Conform art. 1371alin. 2 Cod de procedură penală, s-a dispus ca, despre arestarea inculpatului - va fie înștiințat tatăl acestuia la nr. de telefon 0744/-, iar despre arestarea inculpatului să fie înștiințat tatăl acestuia la nr. de telefon 0746/-.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constat că, prin referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea - din data de 19.02.2010, întocmit în dosarul nr. 18/D/P/2010, înregistrat în instanță la data de 19.02.2010, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaților - fiul lui - și, născut la data de 15.08.1989 în mun. O, jud. B cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, domiciliat în O,-, - 58, etaj II,. 6, jud. B CNP -și fiul lui și, născut la data de 24.11.1988 în mun. O, jud.B cetățean român, domiciliat în mun. O,-, jud. B CNP - pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.
În fapt s-a reținut că, în data de 18.02.2010 învinuitul minor conform înțelegerii anterioare din 17.02.2010 cu învestitorul sub acoperire " " căruia i-a promis că-i mai intermediază cumpărarea a circa 30 de doze de mefedronă (ce conține drept substanță activă 4 - metilmetcatinona, mefedronă = 1 - (4-metilfenil)-2-metilaminopropan - 1 -, drog de mare risc, prevăzut în Tabelul - Anexa nr. I, la Legea nr.143/2000, așa cum a fost ea modificată prin OUG nr.6/2010), a luat legătura telefonic cu inculpatul - căruia i-a relatat faptul că are un cumpărător pentru aceste droguri, iar acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul căruia la rândul său i-a cerut să se intereseze, dacă are cineva de vânzare această cantitate de droguri.
După scurt timp, inculpatul l-a sunat pe inculpatul - și i-a cerut ca, pentru procurarea acestor droguri să ia legătura cu inculpatul.
În urma unei convorbiri telefonice între aceștia, inculpații -, - și minorul - cu autoturismul inculpatului, marca VW Passat, cu nr.- s-au deplasat în cartierul, zona unde s-au întâlnit cu învinuitul minor și investigatorul acoperit " " căruia i-au vândut cele 30 de doze, în cantitate totală de 7 grame (o doză/punguliță conține 0,25 grame) contra unei sume de 1.800 lei RON ( 60 lei RON/doză).
Inculpații au fost reținuți pe 24 ore prin ordonanțele din 19.02.2010 emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, iar prin Ordonanțele emise la aceeași dată s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva acestora, pentru infracțiunile arătate mai sus.
Faptele de mai sus, se arată că sunt probate cu activitățile desfășurate în mod autorizat de investigatorul și colaboratorul acoperit; rapoartele provizorii de Constatare emise de de Analiză din cadul C N, din care rezultă că substanța comercializată de inculpați este mefedronă (ce conține substanță activă 4 metilmetcatinona, mefedronă = 1 - (4-metilfenil)-2-metilaminopropan - 1 -, drog de mare risc, prevăzut în Tabelul - Anexa nr.I, la Legea nr.143/2000, așa cum a fost ea modificată prin OUG nr.6/2010); activitate de prindere în flagrant a inculpaților; planșe foto aferente; declarațiile martorilor; declarațiile inculpaților.
S-a arătat că măsura arestării inculpaților se impune deoarece sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală - există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru și există temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv au săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece astfel s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o senzație de insecuritate socială (conform deciziei penale nr. 921/1990 a - Revista Dreptul nr. 12/1991, pag. 94), cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpaților a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală și s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 zile între 19.02.2010 ora 19.15 - 19.03.2010 ora 24.00.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele: Prin procesul verbal din data de 18.02.2010 orele 09,30 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradeas -a dispus începerea urmăririi penale față de numiții "" și pentru comiterea de câtre aceștia a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin procesul verbal din 18.02.2010 orele 23,00 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradeas -a dispus în temeiul art.228 alin.1 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale față de -, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
Starea de fapt reținută este aceeași ca și în referatul cu propunere de arestare preventivă, cu completarea că, în data de 17.02.2010 minorul s-a întâlnit cu investigatorul căruia i-a intermediat vânzarea a 2 plicuri cu droguri de mare risc, în cantitate totală de 0,5 grame mefedronă, ce conține drept substanță activă 4 - metilmetcatinona, mefedronă = 1 - (4-metilfenil)-2-metilaminopropan - 1 -, drog de mare risc, prevăzut în Tabelul - Anexa nr.I, la Legea nr. 143/2000, așa cum a fost ea modificată prin OUG nr. 6/2010 ). De la AN ce domiciliază în O,-, -. 18, jud. B de la care minorul a adus cele două plicuri pe care le-a vândut investigatorului sub acoperire contra sumei de 100 lei RON adică 50 lei RON/plic.
Conform art. 1491Cod procedură penală, când procurorul consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există unul din cazurile prevăzute de art. 148 și apreciază că este în interesul urmăririi penale, formulează o propunere motivată, adresată instanței competente.
Din probele administrate: - activitățile desfășurate în mod autorizat de investigatorul și colaboratorul acoperit, rapoartele provizorii de Constatare emise de de Analiză din cadul C N, din care rezultă că substanța comercializată de inculpați este mefedronă (ce conține substanță activă 4 - metilmetcatinona, mefedronă = 1 - (4-metilfenil)-2-metilaminopropan - 1 -, drog de mare risc, prevăzut în Tabelul - Anexa nr.I, la Legea nr.143/2000, așa cum a fost ea modificată prin OUG nr. 6/2010 ), activitatea de prindere în flagrant a inculpaților, planșe foto aferente, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, rezultă indicii temeinice,indiciile cerute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că inculpații - și ar fi comis fapte prevăzute de legea penală.
Având în vedere că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. " f" din Codul d e procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta descrise mai sus și fiind incidente prevederile art. 148 lit."f" Cod procedură penală, fiind îndeplinite în mod cumulativ ambele condiții, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținuta în sarcina inculpaților - și este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor -determinarea celor doi inculpați în comiterea faptei, determinare ce rezulta din timpul extrem de scurt în care au procurat cele 30 de doze de mefedronă (ce conține drept substanță activă 4 - metilmetcatinona, mefedronă = 1 - (4-metilfenil)-2-metilaminopropan - 1 -, drog de mare risc, prevăzut în Tabelul - Anexa nr. I, la Legea nr. 143/2000, așa cum a fost ea modificată prin OUG nr. 6/2010, cantitatea relativ mare de droguri oferită spre consum (30 de doze de mefedronă), împrejurarea ca doar intervenția organelor de urmărire penala a suspendat activitatea ilicita a inculpaților.
Tribunalul a reținut că aspectul că inculpații sunt sinceri nu poate fi apreciat de instanță în sensul ca ar fi o cauză de înlăturare a pericolului concret pentru ordinea publică, ci va putea fi avut în vedere ca o circumstanță personală atenuantă la soluționarea pe fond a cauzei, în ipoteza în care se va dovedi vinovăția lor. Același caracter de circumstanță atenuantă îl are, de altfel, și eventuala colaborare a inculpaților cu organele judiciare pentru descoperirea și a altor persoane implicate în activitatea infracțională.
Față de cele arătate mai sus, prima instanță a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpaților - și pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19 februarie 2010, până la data de 19 martie 2010 inclusiv.
S-a mai precizat că, cele arătate mai sus nu justifică luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive de libertate, cum ar fi cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, motiv pentru care va respinge cererea formulată în acest sens.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs cei doi inculpați, solicitând casarea încheierii, în principal, în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar în sensul luării față de ei a unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv obligarea de nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursurilor s-a invocat nulitatea actului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, contrar dispozițiilor art. 228 Cod procedură penală, acesta fiind începută printr-un proces-verbal, iar nu prin rezoluție astfel cum se cere în mod imperativ de textul de lege mai sus arătat.
S-a mai invocat faptul că, prin art. III din OUG nr. 6/2010, s-a acordat un termen de 10 zile, proprietarilor plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante si psihotrope pentru distrugerea acestora, astfel că, propriu-zis, ordonanța a intrat în vigoare abia după expirarea acestor 10 zile și că inculpații recurenți nu aveau cunoștință de modificarea legislativă intervenită, invocându-se și faptul că, în urmă cu trei zile de data comiterii faptei, comercializarea unor astfel de produse era permisă.
Amândoi inculpații s-au prevalat și de faptul că drogurile traficate nu le aparțineau, ei asigurând doar intermedierea, faptul că drogurile au ajuns doar la investigatorul sub acoperire, neajungând pe piață.
De asemenea, s-a mai invocat și egalitatea de tratament juridic, ceilalți trei inculpați angrenați în operațiune nefiind arestați.
Examinând încheierea prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală, dar netemeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, probele administrate până în prezent conducând la bănuiala rezonabilă că inculpații recurenți au comis faptele reținute în sarcina lor și cu privire la care s-a dispus față de aceștia începerea urmăririi penale.
Totuși, potrivit art. 136 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de aceștia una dintre următoarele măsuri preventive: obligarea de a nu părăsi localitatea; obligarea de a nu părăsi țara; arestarea preventivă, aceasta din urmă luându-se doar în cazuri.
Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, măsurile preventive urmăresc asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 1 din Codul d e procedură penală.
Urmărirea penală și judecarea în stare de arest preventiv, constituie o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal, legea procesual penală reglementând riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, tocmai pentru a garanta dreptul fundamental al persoanei la libertate individuală, stabilit prin art. 23 din Constituție, de natură a răspunde exigenței Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. 11/1 Cod procedură penală, în caz de respingere a propunerii de arestare preventivă, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi țara.
Curtea apreciază că, în raport de persoana celor doi inculpați recurenți - care sunt tineri, integrați social și nu au antecedente penale -, de natura infracțiunilor (non-violente), de participarea concretă a fiecăruia la comiterea faptelor, nu se impune luarea față de aceștia a măsurii arestării preventive.
De asemenea, se apreciază că, luarea față de cei doi inculpați recurenți a măsurii obligării de a nu părăsi țara și obligațiile ce vor fi instituite în sarcina acestora, oferă garanții suficiente privind prezența acestora în fața organelor de urmărire penală și buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, luarea acestei măsuri se impune și pentru a respecta principiul egalității de tratament juridic, ținând seama de faptul că, doar față de inculpații recurenți s-a cerut de către procuror luarea măsurii arestării preventive, ceilalți trei inculpați fiind cercetați în stare de libertate, or, persoanelor aflate în aceeași situație juridică, nu trebuie să li se aplice un tratament juridic diferențiat.
Astfel fiind, recursurile celor doi inculpați vor fi admise sub acest aspect, urmând ca încheierea să fie casată în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă, urmând a se lua față de cei doi inculpați recurenți măsura obligării de a nu părăsi țara.
Nu poate fi primită apărarea inculpaților recurenți în sensul că actul de începere au urmăririi penale ar fi lovit de nulitate absolută, doar pe considerentul că a fost intitulat "proces-verbal", iar nu "rezoluție".
Astfel, neîntocmirea rezoluției de începere a urmăririi penale nu este sancționată cu nulitatea absolută, nefiind prevăzută printre cazurile expres enumerate în art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, iar în cazul în care s-ar considera că în această situație există o nulitate relativă, aceasta trebuie invocată în limitele de timp arătate în art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, iar în speță, aceasta va putea fi eventual invocată de apărare la primul termen de judecată în fond a cauzei, cu procedura de citare completă.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea privind așa-zisa aplicare a OUG nr. 6/2010, abia la 10 zile de la intrarea în vigoare, în raport de dispozițiile art. III, câtă vreme, potrivit alineatului 2 al art. III, în perioada prevăzută la alineatul 1 (10 zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, pentru distrugerea, pe cheltuială proprie a plantelor și substanțelor deținute), cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul plantelor si substanțelor prevăzute de actul normativ sunt interzise, în conformitate cu prevederile Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, apărarea formulată în sensul că inculpații recurenți nu au avut cunoștință de această ordonanță nu se poate lua în considerare, ținând seama de intensa mediatizare a acestei ordonanțe și de faptul că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii -nemo censitur ingnorare legem.
Față de cele ce preced, curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursurile celor doi inculpați, va casa încheierea în sensul că va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea și, în baza art. 145/1 cu referire la art. 149/1 alin. 12 și art. 146 alin. 11/1 Cod procedură penală, va lua față de cei doi inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, impunând în sarcina acestora respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală. Totodată, li se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 2/2 și alin. 3 Cod procedură penală, dispunându-se punerea acestora de îndată în libertate, dacă nu mai sunt arestați în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de inculpații - - și -, în prezent deținuți în Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 7 din 19 februarie 2010 Tribunalului Bihor, pe care pe casează în sensul că respinge propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea și, în baza art. 145/1 cu referire la art. 149/1 alin. 12 și art. 146 alin. 11/1 Cod procedură penală, dispune luarea față de inculpații -, fiul lui - și, născut la data de 15.08.1989 în mun. O, jud. B, cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, domiciliat în O,-, -c 58, etaj II,. 6, jud. B, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 24.11.1988 în mun. O, jud. B, cetățean român, domiciliat în O,-, jud. B, CNP -, a măsurii obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 de zile.
Impune inculpaților respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezintă la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv IPJ B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 1465 alin. 2/2 și alin. 3 Cod procedură penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților -- și - dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, un exemplar al prezentei hotărâri se va comunica IPJ B, Jandarmeriei B, Poliției Comunitare O, Serviciului public comunitar de emitere și eliberare a pașapoartelor simple O, Poliției de Frontieră Română.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
red. decizie -
jud. fond
tehnored. 2 ex. 2.03.2010, pc
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Rus Claudia, Munteanu Traian
