Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 8/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.8/
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Marius Damian Mitea
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință nr.13 din data de 6 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului - art.1491Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind recurentul inculpat arată că înțelege limba română și că își menține recursul declarat în cauză.
După ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.70 alin.(2) Cod procedură penală, recurentul inculpat arată că nu înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs și că își menține declarația dată la prima instanță, aspecte consemnate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat, pentru recurentul inculpat critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Învederează instanței că în motivarea hotărârii instanței de fond din cele 18 pagini cât are aceasta, în 16 nu se face vorbire decât de fapte săvârșite de alți inculpați și nu de inculpatul. Instanța de fond trebuia să analizeze existența temeiurilor prevăzute de lege care justifică măsura arestării preventive. În motivarea încheierii se reține că inculpatul ar reprezenta o "verigă" în activitatea infracțională desfășurată, aspect ce nu este de natură să atragă vinovăția acestuia dacă nu se face dovada și cu alte mijloace de probă. Există doar declarația martorei, însă nu există niciun înscris din care să rezulte că inculpatul - "veriga" - ar fi facilitat săvârșirea vreunei infracțiuni. Neexistând dovezi, nu rezultă nici gradul de pericol social concret pentru îndeplinirea dispozițiilor art.148 lit.f) Cod procedură penală. Din declarația dată de martora rezultă că acesta ar fi purtat o convorbire cu cumnatul său, ori inculpatul este vărul soțului său. Există de asemenea o convorbire telefonică pe care o reține instanța de judecată, însă nici din aceasta nu reiese în ce măsură inculpatul a favorizat săvârșirea de infracțiuni. Susține că soția vărului inculpatului este cea care a săvârșit infracțiunea și nu inculpatul. Nu există înregistrări video din care să rezulte că inculpatul s-a aflat în banca respectivă, actele au fost efectuate la Sucursala, iar aprobarea se primește de la sediul central din B, nu de la
Un alt aspect evidențiat în propunerea de arestare preventivă se referă la faptul că inculpatul ar determina un puternic impact social și o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, prin crearea unui climat de insecuritate socială și prin generarea unui tratament discriminatoriu față de ceilalți participanți la activitatea infracțională. Ori răspunderea este individuală, iar situația trebuie privită în concret față de fiecare participant la săvârșirea infracțiunii.
Stabilirea răspunderii penale se face de către instanța de judecată, iar referitor la gradul de pericol social pe care-l prezintă inculpatul și se face vorbire în hotărârea instanței de fond la fila 17, consideră că nu a fost demonstrată, Parchetul trebuia să prezinte acte false cu semnătura sau fotografia inculpatului pentru a se afirma că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, în temeiul dispozițiilor art.139 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul și de menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Apreciază că în mod corect Tribunalul Constanțaa dispus aplicarea măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind întrunite dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală. Apreciază că instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză. Se reține de către Tribunalul Constanța și se apreciază că inculpatul ar influența desfășurarea anchetei penale, întrucât urmează să mai fie audiată cumnata inculpatului, este vorba despre o activitate infracțională amplă, cuantumul mare al prejudiciului ce se presupune a fi creat prin comiterea infracțiunii. Inculpatul s-ar putea face vinovat de complicitate la săvârșirea infracțiunii prin ajutorul dat în desfășurarea activității infracționale.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciază că aceasta este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia. Apreciază că pentru buna desfășurarea a anchetei penale se impune ca inculpatul să se afle în stare de arest preventiv.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că este nevinovat și nu știe de ce este lipsit de libertate. Solicită să se dispună cercetarea sa în stare de libertate.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 13 din data de 06.02.2010 Tribunalul Constanțaa hotărât:
În baza art. 149/1 Cod proc.pen.:
Admite propunerea de arestare formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art. 143 Cod proc.pen. art. 148 lit. f Cod proc.pen.:
Dispune arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art 215 alin.1,2,3,5 Cod penal, pe o durată de 29 de zile, de la data de 07.02.2010 la data de 07.03.2010.
Respinge cererea privind luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma examinării probelor administrate până în prezent în cauză instanța apreciază că există elemente ce pot fi apreciate drept indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că inculpatul s-a implicat în activitatea infracțională de inducere în eroare a reprezentanților SC " LEASING " SA B, Agenția C, cu ocazia încheierii unui număr de 12 contracte de novație cu schimbare de utilizator, în baza cărora au fost preluate în sistem de leasing un număr de 12 autocamioane marca "IVECO", în valoare de 778.016 euro, pe care inculpații și le-au înstrăinat ulterior în mod fraudulos.
Sunt indicii temeinice că inculpatul a fost cel care a pus în legătură pe inculpatul, ce îi este prieten, cu soția vărului inculpatului, numita,aceasta fiind manager regional în cadrul SC " LEASING " SA B, Agenția
Totodată sunt indicii temeinice că inculpatul s-a implicat în efectuarea deplasării în municipiul O, în zilele de 14 și 15 iulie 2009, la sediul fostului utilizator al autovehiculelor, respectiv SC " MONTAJ" SRL O, unde a procedat la intrarea în mod efectiv în posesia celor 12 utilaje.
Din declarația martorului rezultă că pe l-a întâlnit de trei ori, în lunile mai respectiv iunie 2009, la B și B, cel din urmă susținând că are posibilitatea de a achiziționa autocamioane în sistem leasing pe care apoi să le închirieze martorului. La primele două discuții a asistat și.
Pentru preluarea autocamioanelor s-a deplasat la O în iunie 2009 cu întâlnind într-un pe care era însoțit de un tânăr identificat ulterior ca fiind inculpatul, acesta luând parte la discuțiile despre vizionarea autocamioanelor, după care s-au urcat în autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare KYO și i-a transportat la parcul auto. Și la a doua deplasare de la B la O, fixată pentru preluarea autocamioanelor, a participat și inculpatul iar în final cu acesta a plecat inculpatul, în același autoturism.
Instanța de fond că din probele administrate în cauză există bănuiala rezonabilă că inculpatul a fost veriga ce a făcut legătura între reprezentantul părții vătămate SC " LEASING " SA B și inculpații și, că a luat parte la deplasările succesive de la O, la discuțiile purtate la, apoi la vizionarea autocamioanelor și la contactarea și transportarea de șoferi care să conducă aceste vehicule după ce au fost preluate, ceea ce ar contrazice susținerile acestui inculpat că nu s-a implicat cu nimic în activitatea desfășurată de.
Instanța de fond a constată și prezența temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod proc.pen. având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cercetată, de la 10 la 20 de ani și pericolul social concret ce ar rezulta pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului având în vedere toate împrejurările și circumstanțele de fapt ale cauzei - caracterul organizat, premeditat planificat în detaliu al acțiunii desfășurate, numărul de persoane implicate, folosirea atât de identități false - cum ar fi cea pe care și-a atribuit-o inculpatul, cât și de acte false, ca mijloace frauduloase de inducere în eroare a părții vătămate, valoarea prejudiciului produs de 778.016 euro, relațiile sociale vătămate, impactul puternic asupra opiniei publice, starea de temere generată raportat la siguranța mediului de afaceri, împrejurarea că inculpatul aflat în libertate ar putea influența declarațiile cumnatei sale sau ale șoferilor cu privire la care sunt indicii că ar fi fost transportați la O de inculpat și a căror identitate rămâne necunoscută la acest moment organelor judiciare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 11.02.2010, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, în temeiul dispozițiilor art.139 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arătându-se că nu există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a vreunei fapte prevăzute de legea penală și că din actele dosarului nu rezultă nici gradul de pericol social concret pentru îndeplinirea dispozițiilor art.148 lit.f) Cod procedură penală.
În fața instanței de recurs, inculpatul a menționat că nu dorește să dea declarație.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpatul este fondat, pentru următoarele motive:
La data de 02.09.2009, prin încheierea nr. 102 Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pentru o perioadă de 29 zile, începând de la data de 02.09.2009 și până la data de 30.09.2009 inclusiv, și au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 100 și 101, din aceeași dată, iar ulterior s-a dispus prelungirea succesivă a măsurii arestării preventive a ambilor cu câte 30 de zile.
În mod concret, s-a reținut faptul că, la data de 21.07.2009, acționând în calitate de administrator al SC "" SRL M, inculpatul i-a indus în eroare pe reprezentanții SC " LEASING " SA B, Agenția C, cu ocazia încheierii unui număr de 12 contracte de novație cu schimbare de utilizator, în baza cărora a preluat în sistem de leasing un număr de 12 autocamioane marca "IVECO", în valoare de 778.016 euro, pe care ulterior le-a înstrăinat, cauzând în patrimoniul societății comerciale mai sus menționate un prejudiciu în cuantum echivalent acestei valori, pe care sus-numiții le-au înstrăinat ulterior în mod fraudulos, cauzând în patrimoniul societății comerciale mai sus menționate un prejudiciu în cuantum echivalent acestei valori și neachitând niciuna dintre ratele aferente respectivelor contracte de leasing în scopul inducerii în eroare a reprezentanților SC " LEASING " SA B, Agenția C, inculpații au prezentat contractul de cooperare nr. 9 /2008, prin care se atesta în mod nereal împrejurarea că SC "" SRL M se afla în relații de colaborare comercială cu SC " M" SA și urma a utiliza autocamioanele achiziționate în sistem de leasing în vederea realizării obiectului acestei colaborări, contract a cărui autenticitate a fost contestată de către reprezentanții societății comerciale mai sus menționate și care, de altfel, în momentul prezentării către societatea de leasing, nu purta nicio semnătură din partea reprezentanților pretinsei societăți colaboratoare, respectiv SC " M" SA.
De asemenea, în vederea realizării inducerii în eroare a reprezentanților SC " LEASING " SA B, Agenția C, au mai fost prezentate atât contractul de colaborare nr. 294 din data de 01.08.2008, prin care se atesta existența unei relații comerciale de colaborare între SC "" SRL M și SC "" SRL M, colaborare care, însă, încetase în fapt la data de 16 ianuarie 2009, potrivit declarațiilor martorului, administratorul celei din urmă societăți comerciale, cât și un contract de colaborare cu Primăria Comunei 23 August, contract a cărui autenticitate a fost, de asemenea, contestată de către reprezentanții acestei autorități publice locale.
Prin rezoluția din data de 05.02.2010 a Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție C, confirmată prin rezoluția nr. 1908/P/2009 din aceeași dată, ora 12,00, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1,2, 3 și 5.pen. iar la data de 05.02.2010, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru comiterea infracțiunii menționate mai sus.
Pentru aceasta, organele de urmărire penală au reținut că în cursul lunii iulie 2009, inculpatul i-a ajutat pe inculpații și să-i inducă în eroare pe reprezentanții SC " LEASING " SA B, Agenția C, cu ocazia încheierii unui număr de 12 contracte de novație cu schimbare de utilizator, în baza cărora a preluat în sistem de leasing un număr de 12 autocamioane marca "IVECO", în valoare de 778.016 euro, de care ulterior aceștia au dispus fără drept, contribuția inculpatului constând în intermedierea contactului dintre inculpatul și managerul regional al SC " LEASING " SA B, Agenția C, respectiv cumnata sa, în efectuarea deplasării la sediul fostului utilizator SC MONTAJ SRL O în vederea intrării în mod efectiv în posesia autovehicolelor respective, precum și în contactarea reprezentanților SC HOUSE SRL B și SC SRL G, cărora le-au fost predate, în mod fraudulos, o parte a autocamioanelor.
Curtea reține că arestarea preventivă a unui inculpat în cursul urmăririi penale se face în condițiile art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, respectiv "dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute în art. 148".
Din coroborarea cerințelor art. 1491alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că arestarea preventivă a unui inculpat în cursul urmăririi penale se poate dispune doar "dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală".
Potrivit art. 681.proc.pen. "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta" iar potrivit art. 65 alin. 1.proc.pen. "sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată".
Curtea reține că față de inculpatul s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în forma complicității, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal.
Potrivit art. 26 Cod penal "complice este persoana care,cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală."
Prin urmare, din punct de vedere subiectiv, complicitatea poate consta într-un sprijin dat doar cu intenție directă sau indirectă.
Modalitățile intenției ( directă sau indirectă ) sunt reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit.a și lit. b Cod penal: "fapta este săvârșită cu intenție când infractorul:
lit. a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
lit. b) prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui."
Prin urmare, în ambele modalități ale intenției, infractorul prevede, în momentul săvârșirii faptei, rezultatul socialmente periculos al acestei fapte.
Caracteristic deci intenției este prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei, reprezentarea în mintea sa a acestui rezultat și nu doar posibilitatea reprezentării lui; dacă făptuitorul nu a avut reprezentarea rezultatului faptei sale, nu există intenție.
Raportat la aceste aspecte și analizând mijloacele de probă administrate de organele de urmărire penală până în prezent, Curtea constată din nici un mijloc de probă nu rezultă indicii temeinice, în sensul art. 681.proc.pen. că inculpatul ar fi cunoscut că inculpații și au intenționat să inducă în eroare pe reprezentanții SC " LEASING " SA B, Agenția C, cu ocazia încheierii unui număr de 12 contracte de novație cu schimbare de utilizator, în baza cărora au preluat în sistem de leasing un număr de 12 autocamioane marca "IVECO", în valoare de 778.016 euro, complicitatea la săvârșirea unei infracțiuni putându-se reține doar cu intenție.
Astfel, din transcrierea convorbirii numitei din data de 18.01.2010, interceptată în baza ordonanței nr. S 2/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, reiese doar că numitul "" a venit cu "faimosul " ( inculpatul ).
De altfel, Curtea reține că în chiar propunerea de arestare preventivă se menționează că inculpatul doar i-a făcut cunoștință cumnatei sale cu inculpatul, fără însă a se menționa dacă inculpatul ar fi avut cunoștință despre natura frauduloasă a actelor care au stat la baza încheierii contractelor de novație cu schimbare de utilizator sau dacă ar fi efectuat vreun demers pe lângă cumnata sa ( de fapt soția unui văr de-al său ) pentru a se ușura încheierea celor 12 contracte de novație cu schimbare de utilizator.
De asemenea, Curtea apreciază că aspectele că inculpatul s-ar fi deplasat la O cu mai multe persoane în vederea preluării autocamioanelor de la sediul fostului utilizator SC MONTAJ SRL O în vederea intrării în mod efectiv în posesia autovehicolelor respective, precum și în contactarea reprezentanților SC HOUSE SRL B și SC SRL G, cărora le-au fost predate, în mod fraudulos, o parte a autocamioanelor nu au relevanță sub aspectul cunoașterii de către inculpat a modului fraudulos în care au fost încheiate contractelor de novație cu schimbare de utilizator.
Din declarațiile martorilor, și a inculpatului reiese doar că inculpatul a efectuat aceste deplasări, însă nu reiese nici un indiciu cu privire la faptul că inculpatul ar fi avut cunoștință despre faptele penale săvârșite de către inculpatul sau de către unul dintre ceilalți inculpați din cauză pentru a se putea aprecia că se justifică reținerea unei presupuneri rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de înșelăciune în forma complicității, prev. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1,2,3,5 penal.
În același sens, Curtea mai reține că în urma efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului în data de 05.02.2010 nu au fost identificate înscrisuri oficiale și sub semnătură privată contrafăcute, care să fi fost utilizate în vederea inducerii în eroare a reprezentanților SC " LEASING " SA B, Agenția C, și nici sisteme informatice ori suporturi de stocare a datelor, utilizate de către inculpatul sau vreunul dintre ceilalți inculpați din acest dosar, în vederea contrafacerii unor astfel de înscrisuri, astfel cum s-a menționat în solicitarea adresată instanței pentru autorizarea efectuării percheziției domiciliare ( 35-37 vol. 10 ); au fost ridicate documente privind cumpărarea de către inculpatul a două autoturisme BMW, unul de la un cetățean bulgar și altul de la SC SRL B, autoturisme folosite de către acest inculpat în deplasările sale la O, însă aceste aspecte nu au nici o relevanță pentru reținerea cunoașterii de către inculpatul a activității infracționale a vreunuia dintre ceilalți inculpați din acest dosar.
Față de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constată că din mijloacele de probă administrate în cauză până în prezent nu se poate reține incidența prev. art. art. 681.proc.pen. respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în forma complicității, prev. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1,2,3,5 penal, pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, având în vedere că potrivit art. 26 Cod penalcomplicele acționează doar cu intențieși, până în acest moment,din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu reiese că inculpatul ar fi avut cunoștință despre natura frauduloasă a actelor care au stat la baza încheierii contractelor de novație cu schimbare de utilizatorpentru a se putea aprecia că acțiunile inculpatului de intermediere a contactului dintre inculpatul și managerul regional al SC " LEASING " SA B, Agenția C, respectiv cumnata sa, respectiv efectuarea deplasării la sediul fostului utilizator SC MONTAJ SRL O în vederea intrării în mod efectiv în posesia autovehicolelor respective, precum și în contactarea reprezentanților SC HOUSE SRL B și SC SRL G au fost efectuate cu intenția de a ajuta pe vreunul dintre ceilalți inculpați la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 penal.
Prin urmare, Curtea constată că în acest moment nu sunt îndeplinite cerințele art. 1491alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și, în consecință, în baza art.38515pct.(2) lit.d) Cod procedură penală Curtea va admite recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii nr.13/06.02.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art.38515alin.(2) Cod procedură penală se va casa în parte încheierea penală recurată și, rejudecând, în baza art.1491alin.(9) Cod procedură penală se va respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art.1403alin.(7) Cod procedură penală, se va revoca măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea nr.13/06.02.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Curtea va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.12/06.02.2010 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Măsura dispusă se va comunică administrației locului de deținere.
Curtea va înlătura din încheierea recurată dispoziția de admitere a propunerii de arestare preventivă și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, 148 lit.f) Cod procedură penală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea recursului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.(2) lit.d) Cod procedură penală admite recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii nr.13/06.02.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art.38515alin.(2) Cod procedură penală casează în parte încheierea penală recurată și, rejudecând, dispune:
În baza art.1491alin.(9) Cod procedură penală respinge ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art.1403alin.(7) Cod procedură penală revocă măsura arestării preventive a inculpatului-fiul lui și, născut la data de 10.02.1982 în localitatea -, dispusă prin încheierea nr.13/06.02.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 10.02.1982 în localitatea -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.12/06.02.2010 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.
Înlătură din încheierea recurată dispoziția de admitere a propunerii de arestare preventivă și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, 148 lit.f) Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea recursului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Tehnored.înch.jud.: -
2 ex./12.02.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Marius Damian Mitea, Dan
