Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 81/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Încheierea nr.81/ Dosar nr-
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
grefier:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
DIICOT- Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul Teritorial Brașov și inculpații, și R împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr. 23 din 11 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B) asistat de apărători aleși, avocat și avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B) asistat de apărători aleși, avocat în substituirea avocatului, avocat și avocat, recurentul inculpat R în stare de arest( deținut în Arestul B ) asistat de apărători aleși avocat G -. și avocat, intimatul inculpat asistat de apărător ales și intimatul inculpat asista de apărător ales, avocat .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 70 alin.1 Cod procedură penală instanța procedează la identificarea inculpaților, R, și, iar în temeiul art. 70 alin. 2 Cod procedură penală aduce la cunoștință acestora că pot sau nu să dea declarații în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva lor.
Recurentul inculpat și intimații inculpați și arată că își mențin declarațiile date în fața Tribunalului Brașov la care nu mai au nimic de adăugat.
Recurenți inculpați și R arată că doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța în temeiul art. 1403alin.2 Cod procedură penală procedează la ascultarea inculpaților și R, separat, iar cele declarate fiind consemnate la procesele verbale atașate la dosar.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii nr. 23 din data de 11 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă față de inculpații și, persoane care au fost reținute 24 ore și au fost propuse la arestare alături de inculpații, și R, față de care Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile.
Apreciază încheierea Tribunalului Brașov prin care s-a respins propunerea de arestare față de cei doi inculpați, ca fiind nelegală și netemeinică.
Apreciază că în cauză sunt indicii temeinice că acești doi inculpați au săvârșit infracțiunile care le-au fost reținute în sarcină
Inculpatul a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 raportat la art.2 lit.b pct.4 și 20 din Legea 39/2003, constând în aceea că împreună cu ceilalți inculpați au constituit un grup organizat care a acționat un moment de timp în mod coordonat în vederea săvârșirii infracțiuni de șantaj în dauna părții vătămata, de asemenea a fost acuzat de săvârșirea infracțiuni prevăzută de art.194 alin.1 Cod penal care reprezintă infracțiunea scopul grupului organizat, care constă în aceea că împreună cu ceilalți inculpații în perioada iulie 2008, până la zi, a agresat constant și a proferat amenințări și diverse acte de deposedare a părți vătămate, împreună cu ceilalți inculpați, în scopul obținerii în mod injust a unui folos și, de asemenea, a fost acuzat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.192 alin. 2 Cod penal constând în aceea că împreună cu ceilalți inculpații și, în același timp, au pătruns în locuința părți vătămate fără drept, de asemenea i s-a reținut și infracțiunea de tâlhărie, în momentul în care inculpatul a deposedat-o împotriva voinței sale pe partea vătămată de cheile autoturismului și ulterior de autoturism, inculpatul a fost de față întărind convingerea și acțiunea celuilalt inculpat se aflau de față în același scop.
Acuzațiile aduse inculpatului cu privire la partea vătămată și de asemenea acuzațiile cere i s-au adus și inculpatului este de aderare la un grup organizat( fiind vorba de aceiași stare de fapt) și infracțiunile prevăzute de art. 194 Cod penal ( aceiași stare de fapt ).
Din probele administrate în cauză rezultă următoarele:
Inculpații, și au dat împrumut bani părți vătămate, este vorba despre sumele de 45 000 euro - și 48 000 euro- și 25 000 euro -.
Cu privire la aceste fapt inculpații contestă titlu cu care au data sumele respectiv părții vătămate și cuantumul acestora, pentru că în primul rând o parte din inculpații, afirmă, în mod inconstant, că sumele au fost date ca avans la niște contracte de construcții a unor locuințe, pe de o parte, și pe de altă parte se afirmă că sumele sunt mai mari de cât le afirmă partea vătămată. Însă inculpații nu au căzut de acord cu privire la titlul cu care s-au dat aceste sume, o parte din inculpații arată că aceste sume au fost date ca împrumut și nu s-a pus problema unor construcții.
Inculpatul a arătat că banii pe care i-a dat au fost un împrumut pentru inculpatului în sumă de 20 000 euro ca acesta să de-a împrumut părții vătămate, pe când inculpatul spune că i-a luat de la inculpatul, pentru că și acesta vroia să-și construiască acolo o casă.
Sunt declarații contradictorii, care urmează să fie analizate ca atare de către Curtea de Apel, care va decide asupra soluție pe care o va da și solicită a se avea acest lucru în vedere.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cuantumul sumelor împrumutate a se observa că, la instanța de fond, inculpații și au afirmat că până la urmă au dat sumele 90 000 și respectiv 80 000 euro cum rezultă din contractele notariale pe care le-au încheiat. Atât inculpatul cât și inculpatul, audiați separat, au declarat că suma respectivă pe care o datora partea vătămată inculpatului a fost pusă ba în contractul unuia ba în contractul celuilalt. În fața instanței de recurs inculpatul revine și spune că a împrumutat partea vătămată doar cu suma de 50 000 euro și în contractul lui a fost introdusă și suma de 40 000 euro.
Cu privire la acest aspect nu există declarații constante, care să creeze un aspect de veridicitate a afirmațiilor făcute de către cei cinci inculpați, față de aceste aspecte se poate constata că atunci când partea vătămată a spus că a luat acele sume cu împrumutul a spus adevărul.
Arată că acesta a fost mobilul, pentru că partea vătămată a susținut că nu a reușit să restituie în mod constant aceste sumele, inculpații au luat inițiativa constituirii unui grup organizat și se referă aici la, și și aceștia i-au cooptat și pe R și .
R este o persoană din anturajul lor, o persoană pe care au folosit-o, având un profil mai agresiv și de asemenea, care este coasociat cu inculpatul cu la o firmă comercială, iar partea vătămată în momentul în care a dat declarație l-a prezentat ca pe o persoană care îl însoțea tot timpul pe inculpatul.
De la sfârșitul luni iunie, începutul luni iulie, în mod constat aceste persoane, fie în separat, fie împreună au început să acționeze în scopul obținerii ilicite a unui folos material.
Inculpatul s-a aflat în prezența grupului în momentul în care fie s-au proferat injurii, fie amenințării, fie s-au făcut deposedarea părții vătămate de anumite bunuri.
În data de 15 august 2008, după ce anterior partea vătămată a fost constrânsă să încheie un contract de împrumut cu sume supraevaluate, chiar și după ce fusese deposedat de firmă de către inculpații și și fusese deposedat și de autoturismul Mercedes de către aceleași peroane, inculpații, și s-au deplasat la locuința părții vătămate cu autoturismul inculpatului, în mașina respectivă se mai aflau două persoane și au început să bubuie în poarta. Partea vătămată s-a speriat foarte tare și s-a ascuns, însă în locuința părți vătămate era familia sa și martorul, martor care declară astfel cum declară și partea vătămată. În acel moment partea vătămată s-a ascuns, speriat de violența acestor persoane care i-a intrat în curte. Inculpații au intrat în curte, inclusiv inculpatul, s-a purtat o discuție care nu a fost "amicală", așa cum a declarat inculpatul R. Din declarațiile martorilor se arată că, în perioada critică, partea vătămată a apelat de mai multe ori 112 solicitând un echipaj de poliție din, care nu a putut să facă față incidentului.
În legătură cu acest aspect, instanța de fond, nu a spus nimic despre participația inculpatului și a respins propunerea de arestare preventivă în condițiile în care inculpatul se afla în aceiași poziție ca și inculpatul și inculpatul, a intrat fără drept în locuința părții vătămate, în condițiile în care avea interesul recuperării sumei de bani și a rămas acolo. Faptul că acesta s-a așezat la masă și a servit masa în timp ceilalți strigau, nu ar trebui să ducă la concluzia că inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală pentru nimic, pentru că inculpatul s-a dus acolo cu un scop, în contextul în care inițiase grupul infracțional organizat, în condițiile în care era direct interesat să-și recupereze acești bani, apreciază că nu există nici un argument care să ducă la concluzia că acest inculpat nu a avut nici un fel de participație în acest incident. Dacă s-ar susține astfel, este susține lipsită de logică elementară juridică, pentru că în momentul în care se constituie un grup organizat nu toate persoane trebuie să reacționeze la fel. Inculpatul a știut, a fost de acord și a acționat chiar dacă a acționat tacit, pentru că așa s-a susținut, deci se poate susține că se face vinovat, în această fază, că sunt elemente care să conducă la concluzia că a săvârșit infracțiunile care i sau reținut în sarcină.
A fost de față, și în data de 14 august 2008, întărind convingerea infracțională a inculpatului, care i-a smuls cheile din mână părții vătămate.
De reținut că în contractul de împrumut care a fost încheiat la notar, termenul scadent era la patru luni de la încheierea lui, deci termenul scadent era undeva în. Chiar și după încheierea contractului la notar, aceștia au continuat să acționeze.
În ceea ce privește pe inculpatul s- încercat prezentarea acestui inculpat, în fața instanței de fond, ca fiind o persoană tânără, fără nici un fel de urmă de violență, timidă, o persoană care singură nu ar avea capacitatea intelectuală de a acționa așa și pe cale de consecință nu putea să acționeze așa cum a declarat partea vătămată, și cu atât mai mult să săvârșească infracțiunile care i-au fost reținute în sarcina sa.
Așa cum a mai partea vătămată, inc. s-a prezentat la el cu o persoană numită "" și i-a amenințat familia și copii, scop în care a trebuit să cesioneze firma care îi aparținea și care avea un teren de 3002. Inculpatul "" este, inculpat care recunoscut că s-a prezentat în fața notarului pentru a încheia un contract ce cesiune pentru firma respectivă, pentru că avea bani de recuperat de la partea vătămată, deși partea vătămată nu cunoștea acest lucru, pentru că erau niște bani munciți a constat că trebuie să acționeze astfel.
S-a considerat însă înșelat pentru că partea vătămată i-a spus inițial că firma cesionată are un teren intravilan și are 7002și de fapt a constat că terenul era extravilan și de 3002, dar oricum și-ar fi văzut creanța cât de cât îndestulată.
Însă este clar că inculpatul nu acționat singur, el nu o cunoștea pe partea vătămată,dar s-a dus la el acasă însoțit de inculpatul. S- reținut, pe de altă parte, că inculpatul și au chemat partea vătămată, în, unde a fost determinată de către acești doi, să remită, către inculpatul, lucru care l-a și făcut. Această mașină a fost găsită și ridicată de la o persoană, martor în cauză,care arată că a cumpărat-o de la un alt martor, audiat și acesta, care la rândul său a cumpărat- contra sumei de 5 000 euro de la inculpatul.
Mai mult decât atât, inculpatul arată că s-a dus la partea vătămată, pentru că urma să-și recupereze creanța, iar partea vătămată, fiind de acord, i-a încheiat o factură pentru această mașină, însă mașina a spus că nu poate să i-o dea, pentru că are nevoie de ea. Mașina a ieșit clar din posesia părții vătămate, astfel din acest lucru reiese participația inculpatului la infracțiunea de șantaj, împreună cu inculpatul în ajutorul acestuia și a grupului.
Din interceptările telefonice rezultă că, în ciuda acestor elemente, în perioada următoare acesta a continuat să sune pe partea vătămată, chiar dacă nu a proferat amenințării grave la adresa acestuia.
Apreciază că acestea sunt elementele care, în opinia sa, constituie indicii temeinice că inculpatul a aderat la grupul infracțional și a acționat în acest scop,pentru a acționat atât în scopul inculpatului cât și interes personal pentru a-și recupera respectiva creanță.
R a acționat fără a avea vreo creanță de recuperat de la partea vătămată, însă arată că se simțea obligat moral, pentru că el a fost cel care a fost contactat inițial de partea vătămată pentru că avea nevoie de bani și el a fost cel care l-a recomandat celorlalți inculpați.
Apreciază că lucrurile se conturează foarte bine și îi încriminează pe cei trei inculpați arestați, dar îi incriminează și pe cei doi inculpați pentru care nu s-a emis mandat de arestare, considerând că sunt suficiente temeiuri pentru a se dispune arestarea preventivă.
Referitor la celelalte infracțiuni, solicită a se avea în vedere declarațiile părților vătămate coroborate cu certificatele medico-legale.
Față de toate aceste aspecte solicită admiterea recursului și să se dispună arestarea pe 29 de zile a inculpaților care au fost lăsații în libertate.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și arată că având în vedere că reprezentantul Ministerului Publica făcut referirii speciale și la inculpatul își va permite să opineze și cu privire la modul de prezentare a situației de fapt.
Inculpatul cât și ceilalți inculpații sunt învinuiți de săvârșirea unor infracțiuni. Consideră că în fața instanței de fond s-a prezentat mult aspectul civil al cauzei decât aspectul îndeplinirii condițiilor și elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați inculpații, apreciind că foarte pe scurt s-a referit reprezentantul Ministerului Public la aceste infracțiuni, nereferindu-se la probele din care ar reieși săvârșirea acestor infracțiuni decât la declarația părți vătămate.
Consideră că trebuie supuse atenției două aspecte, pe dispozițiile legale:
1.dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele, cu încadrarea juridică dată de actul de acuzare și reținut în încheierea pronunțată de Tribunalul Brașov.
2. dacă există probe suficiente că lăsarea în libertate a inculpaților și prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în acest moment procesual, și dacă situația de fapt reală care rezultă din actele administrate până la acest moment, ar duce la concluzia unei "indignări" reale a opiniei publice ca element esențial pentru pericolul concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește probele și indiciile temeinice că cei doi inculpați ar fi săvârșit cele patru infracțiuni:
În ceea ce privește infracțiunea de constituirea unui grup organizat, legiuitorul a spus foarte clar ce înseamnă grup organizat și nu lasă la latitudinea organului de urmărire să aprecieze sau să tragă concluziile ce înseamnă un grup organizat.
Constituie un grup organizat care reprezintă o structură, o organizare, un plan un program, un șef, sarcini împărțite pentru fiecare membru, este un grup organizat de tip mafiot.
În alin. 2 teza 2 din art. 2 din Legea 39/2003 se precizează " nu constituie grup organizat" aceea întrunire a unor peroane care nu are o structură, care nu are plan etc.astfel că, apreciază că aici se poate pune problema aplicării art. 8 în care se reține cele două infracțiuni respectiv de genocid și de asociere în vederea săvârșirii unor infracțiuni, în cauză putându-se vorbi doar de asociere în vederea săvârșirii unor infracțiuni.
Solicită a se observa neîndeplinirea condițiilor elementelor legale în ceea ce privește această infracțiune de grup organizat din practica judiciară atașată la dosar la instanța de fond, respectiv o opinie a literaturii de specialitate care se referă clar la ceea ce înseamnă grup organizat, criminalitate organizată cu 10-12 caracteristici.
Consideră că a trage concluzia din anumite probe, situații de fapt că ar fi un grup organizat, așa cum a făcut instanța de fond, apreciază că este o afirmație, nu o probă.
Existența unui grup, organizat nu trebuie să rezulte, sau să se concluzioneze, sau să se deducă din starea de fapt, ci trebuie să rezulte din îndeplinirea condițiilor pe care le prevede legiuitorul, în art. 2 Legea 39/2003. Așa cum au declarat și în fața instanței de judecată, atât la fond cât și în recurs, nu a existat nici măcar o înțelegere între ei în ceea ce privește modalitatea de recuperarea a sumelor de banii, sau întâlnit în repetate rânduri și și-au spus păsul fiecăruia.
Se știe că partea vătămată a împrumutat banii de la o mulțime de persoane din Județul B, inducându-i în eroare și pe inculpați.
Partea vătămată s-a dus la inculpatul și i-a cerut prima dată suma de 5 000 euro, i-a cerut a doua oară suma de 10 000 euro, i-a mai cerut și a treia oară suma de 30 000 sau 20 000 euro și inculpatul i-a dat de fiecare dată. S-a pus întrebare (întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public la instanța de fond ) de unde a avut acești bani inculpatul. Arată că banii provin din vânzarea unui teren, undeva în luna martie -aprilie 2008, în acest sens depune în ședință publică copia de pe contractul de vânzare a terenului, precum și cărți funciare prin care se face dovada că inculpatul deține teren arabil.
De ademenea, depune în ședință publică, copia contractului de vânzare cumpărare a apartamentului în care locuiește, apartament pe care l-a cumpărat de la G, având în vedere că se fac cercetări și cu privire la cum a fost obținut acest apartament.
Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, apreciază că Tribunalul Brașov a reținut în mod corect că nu există indicii temeinice că s-ar fi săvârșit această infracțiune.
Astfel, solicită înlăturarea susținerilor reprezentantului Misterului Public cu privire la indiciile temeinice despre săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.
Cu privire la infracțiunea de șantaj în ceea cei privește pe cei doi inculpați, privind partea vătămată - o datorie de 5 000 euro, acești inculpați arată că nici nu îl cunosc pe acest, dar ca să fie la număr de fapte de șantaj a mai adăugat-o și pe aceasta.
Cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, solicită a se avea în vedere că se săvârșesc acte de violență, amenințări pentru a se obține un folos în mod injust, dar acel folos nu este din patrimoniul părți vătămate, ci sunt bani care ia împrumutat.
Este adevărat că au adresat injurii și amenințări, lucru care rezultă din acele convorbiri telefonice, dar solicită a se observa că aceea încadrare juridică nu ține, având în vedere că aceste injurii, amenințări nu sunt legate de obținerea unui folos în mod injust.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, inculpații au declarat foarte clar și încă nu sau administrat toate probele, ci numai cele care duc la acuzarea inculpaților.
Într-adevăr, inculpații s-au dus la parte vătămată acasă, însă în urma telefonului data de acesta, pentru a discuta problema restituirii banilor. Când au ajuns în, li s-a deschis poarta, acolo mai erau și alte peroane și au fost invitați cu toții la masă.
Inculpatul nu a fost prezent, iar inculpatul nu acționat în nici un fel, s-ar reține că doar inculpatul R s-ar fi adresat cu un ton mai ridicat.
Arată că nu există nici o probă din care să rezulte că i-au invitat să plece și aceștia au refuzat, pentru a se reține infracțiunea de violare de domiciliu.
Solicită a se observa că nu există probe și indicii temeinice pentru a se reține cele patru infracțiuni, la acest moment.
În ceea ce privește al doilea aspect, cel a existențelor probelor care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpaților ar duce la concluzia că a fost indignată în mod deosebit opinia publică și că ar fi creat acesteia temerea că organul judecătoresc nu i-au măsurile necesare sau legale împotriva făptuitorilor.
Arată că în ziarul "Transilvania " s-a încercat a se obține o probă cu privire la indignarea publică prin mass- media. Arată că starea de fapt care s-a prezentat în acest ziar provoacă aceea indignare, însă nu s-a prezentat și aspectul celălalt, a situației reale, care a dus la acționarea din partea inculpaților. Se rețin niște situații de fapt redate de purtătorul de cuvânt al parchetului și al poliției județene în care se face o afirmație foarte gravă că inculpații în grup organizat racolau peroane de pe stradă și le întrebă dacă au nevoie de bani solicitându-le dobânzii foarte mari relativ la sumele împrumutate.
Apreciază că prin asemenea afirmații se face dezinformarea opiniei publice pentru a se obține aceea indignare a ordinii publice.
Față de acest context, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală prevede foarte clar ce înseamnă pericolul pentru ordinea publică
Față de toate aceste aspecte solicită admiterea recursurilor declarate de inculpații și și doar, în subsidiar, așa cum s-a solicitat și la instanța de fond, în cazul în care se consideră că se impune luarea unei măsurii restrictive de libertate, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, și R arată că adevărul nu poate fi decât unul singur.
Pentru a identifica acest adevăr depinde unde ne situăm, dacă ne situăm dintr-un anumit punct de vedere absolut, abstract și teoretic și privind intensitatea gradului de pericol, trăinicia și durabilitatea temeiurilor care s-au avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive se ajunge la concluzia că măsura arestării preventive nu este posibilă.
Dacă se analizează cu intensitate pericolul concret pentru ordinea publică și trăinicia și durabilitatea temeiurilor din toate punctele de vedere, din tot contextul ansamblului faptic a infracțiunilor săvârșite, se va ajunge la concluzia, firească și logică că această intensitate a pericolului concret pentru ordinea publică este minimă, este redusă.
Se pune întrebarea dacă inculpații prezintă un asemenea pericol social atât de actual și de verosimil încât aceste persoane să rămână în arest, mai ales că infracțiunile s-au petrecut în luna august, trecând aproape trei luni de la plângerea formulată de partea vătămată, de ce nu s-a luat atunci măsura arestării preventive, atunci pericolul concret pentru ordinea publică nu exista, aceste persoane nu generau pericol pentru ordinea publică și atunci, de ce acum.
Trebuie să se privească această măsură preventivă și prin prisma contextului faptic.
Precizează că cel mai greu de decelat într-o infracțiune de șantaj sau de violare de domiciliu, sunt aceste infracțiuni săvârșite în context relațional. Partea vătămată cu inculpații se vizitau, și-au dat bani împrumut și la un moment dat intervine ceva între ei, apreciind că este foarte greu de demonstrat infracțiunea de șantaj în acest context.
Consideră că parchetul nu s- gândit la intenție, dacă chiar au acționat cu intenția de a șantaja sau cu intenția de a viola de domiciliu părți vătămate sau pur și simplu au încercat să-și valorifice un drept al lor,într-adevăr neavenită această valorificare.
În ceea ce privește infracțiune de grup organizat, apreciază că o participare ocazională, o participare ad-hoc, fără nici o structură prestabilită, nu constituire grup organizat.
Apreciază că cu o ușurință nejuridică, organele de urmărire penală pun pecetea de grup organizat în atâtea cazuri.
Consideră că grupul organizat este o infracțiune atât de sensibilă și de delicată și delimitată încât trebuie privită cu foarte multă atenție.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat arată că în ceea ce privește infracțiunea pentru care este acuzat inculpatul, respectiv constituirea de grup organizat, apreciază că trebuie a se avea în vedere cine sunt acești inculpați. este cumnatul lui R, este finul de cununie a lui și nașul copilului său, automat consideră că nu se mai poate vorbi de grup organizat pentru că ei sunt o familie.
Reprezentanta Ministerului Publica arătat că aceștia s-au organizat și s-au dus la om acasă. Însă varianta inculpatului R, care i se pare foarte verosimilă, arată că cumnatul său la sunat și i s-a plâns că numitul nu-i mai înapoiază bani, și având în vedere că acesta i la recomandat pe când acesta avut nevoie de bani. Atunci inculpatul R s-a hotărât să meargă împreună cu inculpatul la partea vătămată pentru a aplana un potențial conflict. Ne având nici unul carnet de conducere apelează la inculpatul pentru a duce cu mașina până la partea vătămată. Inculpatul arată că au intrat în curte, că au fost invitați la masă, acesta fiind și singurul care a acceptat să se așeze la masă.
Având în vedere aceste fapte consideră că nu sunt îndeplinite condițiile infracțiuni de grup organizat.
În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, arată că inculpatul are 8 clase, că împreună cu familia au fost plecați în Italia pentru a strânge niște bani.
Partea vătămată s-a oferit să-i construiască o casă, acești bani fiind strânși pentru acest lucru. Inculpatul a fost de acord ca partea vătămată să-i ridice casa și ia dat un acont, la un moment dat ia mai solicita niște bani, după care a venit să mai ceară bani, dar inculpatul ia spus că nu mai are bani. Acesta s-a împrumuta de la partenerul său de afaceri cu 20. 000 euro și i-a dat acești bani cu că la sfârșit va avea o casă, pentru că inculpatul locuiește într-o cameră, cu soția sa și 3 copii minori.
La instanța de fond a fost întrebat de ce nu a acționat legal pentru recuperarea banilor, pentru că singurul act care s-a întocmit este cu termenul scadent undeva la sfârșitul luni și acela este pus sub semnul întrebări pentru că a fost făcut la notarul pe care la vrut partea vătămată și este un act care autentifică semnătura nu și conținutul.
Arată că într-adevăr există convorbirii telefonice, dar este reacția normală a unui om care are presiuni de la partenerul de afaceri, de acasă, de la familie, de la soție, este vorba de disperare, acest lucru nu trebuie trecut cu vederea.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, arată că această infracțiune s-a petrecut în mijlocul zilei, pe terasa unui restaurant unde era plin de oameni. Reprezentantul parchetului a arătat că parții vătămate i-au fost smulse cheile, poate, dar două rânduri de chei și cartea de identitate a mașini, după care partea vătămată rămâne la masă cu ceilalți timp de o oră, iar a doua zi partea vătămată aduce și talonul mașini.
De asemenea " obiectul " tâlhăriei, arată că nu a fost ascuns, mașina a fost parcată în fața locuinței tatălui inculpatului, la stradă, și în în care cineva a zgâriat, din greșeală, mașina, inculpatul se duce la Poliția pentru ca să constate că "obiectul tâlhăriei" a fost zgâriat.
În momentul în care acesta a găsit un cumpărător pentru mașină, la sunat pe spunându-i prețul care i s-a oferit pentru mașină, iar acesta a refuzat spunându-i că nu este de acord cu prețul oferit, fiind prea mic.
Și atunci, se înU. unde este și cum este încadrată această faptă.
De asemenea, depune, în ședință publică, concluzii scrise formulate de inculpatul.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată față de acesta.
Avocat G junior, apărător ales al recurentului inculpat R solicită admiterea recursului împotriva încheierii Tribunalului Brașov prin care s-a dispus arestarea preventivă.
Apreciază că măsura luată de Tribunalul Brașov este o măsură nelegală deoarece nu se bazează pe probele de la dosar, neexistând nici indici temeinice ca acesta ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Arată că în sarcina inculpatului s-au reținut săvârșirea mai multor infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional, arată că într-adevăr inculpatul R este cumnatul lui și prietenul lui. Precizează că deși s-au dus împreună în, la partea vătămată, acesta nu i-a invitat să părăsească domiciliu.
S-a reținut în sarcina inculpatului că ar fi dobândit bunuri, dar din probele de la dosar, nu reiese ce bunuri a dobândit acest inculpat în mod injust.
De asemenea, nu există indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
Dorește să relateze un simplu aspect, prin care organele de cercetare au încălcat principiul apărării, deoarece nu au dat posibilitatea inculpatului de a se apăra, să demonstreze că faptele reținute în sarcina sa nu sunt așa cum le-a prezentat parchetul, apreciind că a fost încălcat în mod flagrant art.6 alin.2 CEDO.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta face parte dintr-o familie organizată și are un copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, și R și menținerea încheierii nr. 23 Tribunalului Brașov.
Arată că în ceea ce privește, afirmațiile din ziar,precizează că nu aparține parchetului și se știe că ce se transmite în presă nu este vina celui care le transmite, ci este vina celui care redactează articolul.
Arată că s-a analizat și intenția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor nu s-a pus problema de a se trimite această propunere de arestare fără a se analiza intenția. Dacă se făcea propunerea de arestare imediat după ce partea vătămată a depus plângerea, respectiv în 15 august 2008, atunci nu se putea dovedi intenția cu exactitate.
Cu privire la infracțiunea de grup organizat, s-a supus că ar trebui să se privească cu "delicatețe lucrurile", apreciază că actualmente infracțiunile grave nu se mai săvârșesc decât în momentul în care sunt trei sau mai multe persoane asociate. arătând că în foarte puține cazuri se poate observa o activitate infracțională săvârșită de o singură persoană, mai ales genul acesta de infracțiuni. Deci nu trebuie privite cu delicatețe aceste infracțiuni, atât timp cât acționează brutal în societate.
Apreciază că nu s-a încălcat dispozițiile art. 6 CEDO și nu se pune problema că nu s-a dat posibilitatea inculpatului R să se apere pentru că cauza este în faza urmării și în acest moment nu este contradictorie, poate să propună probe doar în anumite momente, cu atât mai mult în momentul în care au fost reținuți li s-a adus la cunoștință faptele pe larg.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursurilor.
Avocat, apărător ales al intimatul inculpat arată că situația inculpatului din punctul său de vedere este mult mai simplu de analizat.
Potrivit afirmaților reprezentantului Ministerului Public,care conține multe neadevăruri flagrante, care se pot constata din lecturarea dosarului,a probelor existente la dosar, acesta spune că, pe de o parte că, inculpatul contestă suma,pe de altă parte că inculpatul împreună cu inculpatul R ar fi luat acea mașină,spune pe de altă pare că ar fi participat la tâlhăria, însă nu se află nici cea mai mică probă în acest sens.
Apreciază că se afirmă lucruri nesprijinite de nimic, inculpatul nu fost prezent atunci când s-a săvârșit aceea presupusă tâlhărie, vizavi de inculpatul care se presupune că ar fi săvârșit această infracțiune de tâlhărie. Consideră că la cum se arată că s-a desfășurat această tâlhărie, este evident că nu este o infracțiune, arată că este discutabil să fii tâlhărit și apoi să stai la masă, cu respectivele persoane, să te duci abia a doua zi la poliție și să plângere și abia după trei luni inculpații să fie reținuți.
În ceea ce privește de suma pe care i-a dat-o inculpatul, partea vătămată arată că nu a contestat nici o clipă suma,este o diferență de 500 euro între suma spusă de inculpatul, respectiv 25 500 euro și suma spusă de partea vătămată în plângere, respectiv 25 000 euro,precizând că nu este nici o problemă față de sumă, natura sumei este clară sau va deveni pe parcurs desfășurării procesului, cauza fiind într-o fază incipientă. Inculpatului i s-a promis că i se va face casă lucru care nu s-a materializat în nici un fel, astfel că a dorit să-și recupereze bani.
Inculpatul împreună cu inculpații R și au fost împreună acasă la partea vătămată, dar apreciază că nu se poate vorbi de violare de domiciliu în condițiile în care au fost chemații acolo, au bătut la ușă, li s-a deschis și au fost invitați la masă, iar inculpatul acceptă invitația de se așeza la masă.
În aceste condiții nu poate să-și explice că o familie prinsă în mijlocul unui astfel de eveniment, să fie violentată de trei oameni, să intre la ei în curte cu forța și totuși să fie invitați la masă. De astfel, nu există nici o probă legată de că ar fi amenințat, că ar fi spus ceva nelalocul lui sau că ar fi refuzat să plece sau că ar fi fost invitat să plece.
Din acest punct de vedere, apreciază că nu există suficientă certitudine în ceea ce privește reținerea acestei infracțiuni.
Consideră că față de temeiul care ia fost reținut inculpatului, faptul că în momentul în care un organ de urmărire afirmă acest pericol public pe care îl reprezintă acest inculpat pentru societate, trebuie să-l și dovedească. Apreciază că este imposibil să creeze apărări în sprijinul lipsei pericolului social față de societate, atâta timp cât el nu se evidențiază concret prin prezența inculpatului în societate.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că acesta are afaceri, are un service unde este asociat cu fratele său, că are două mașini de transport, că are un trai bun și de aceea acesta nu poate fi suspectat de săvârșirea infracțiuni de tâlhărie și de celelalte infracțiuni, pentru că acesta nu trebuie să iasă pe stradă și să tâlhărească pentru a-și asigura traiul.
Arată că nu există altă condiție obligatorie, care trebuie să se circumscrie condițiilor art. 136 Cod procedură penală, în sensul că dacă inculpații prin starea lor de libertate ar influența în vreun fel buna desfășurarea procesului penal, apreciind că nu există fundament pentru luarea acestei măsurii.
Se încearcă a se spune generic grup organizat, astfel că solicită a se analiza toate aceste evenimente, în raport de persoana fiecărui inculpat.
Apreciază că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă, în ceea cel privește pe inculpatul, că ar fi amenințat că ar fi recurs la presiuni, că ar fi generat fapte pentru a-și atinge scopul. De asemenea nu există martori,cum că inculpatul ar fi făcut ceva în acest sens, nici în ceea ce privește tâlhăria, șantajul sau violarea de domiciliu.
Un alt aspect pe care îl solicită a se avea în vedere este natura acestor părții vătămate, care este cunoscut ca un împătimit al jocurilor de noroc, iar în ceea ce privește partea vătămată este cunoscut cu o activitate prodigios infracțională,ori în aceste condiții trebuie avut în vedere veridicitatea declarațiilor părților vătămate.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului parchetului, menținerea încheierii primei instanțe în ceea ce privește starea de libertate a inculpatului.
Avocat, apărător ales al intimatul inculpat, arată că acesta a fost acuzat de săvârșirea infracțiuni de aderare la un grup infracțional. Precizează că Legea 39/2003 definește această infracțiune, iar teza a II a tot din aceiași lege definește ceea ce nu reprezintă un grup organizat. Dar titlul legii ne trimite la altceva, respectiv "prezenta lege reglementează măsurii specifice și combaterea criminalității organizate la nivel național și internațional", astfel apreciază că avem de a face cu intenția legiuitorului de a combate activității de tip mafiot, activității cu un mare grad de pericol social care tulbură profund societatea și care trebuie combătute cu fermitate. Din această cauză, în art. 2 din Legea 39/2003 avem definiția grupului organizat, iar în teza a II a, ceva ce apare cu titlu de excepție reglementează ce nu constituie grup organizat pentru a ajuta practicianul să le deosebească.
Apreciază că este de esență ca parchetul, în această fază procesuală, când solicită luarea măsurii arestării preventive să facă dovada structurii interne a grupului care trebuie să rezulte din faptele săvârșite, din secvențialitatea lor, din repetarea lor., în prezenta cauză, consideră că nu este în prezența unui grup organizat și nu se poate susține așa ceva, ca atare la ce să adere inculpatul?
Arată că pentru a analiza eventuala lui aderare, trebuie a se vedea în ce măsură a fost acesta implicat, mai mult sau mai puțin în activitățile grupului, așa cum sunt ele dovedite în probele de la dosar.
După cum spun inculpații, acesta nu are legătură decât cu inculpatul, cu care are un bar împreună. Din declarația dată la Tribunalul Brașov acesta spune că are un alt grup de prieteni, altă societate, nu are cu ceilalți, fiind și o diferență de vârstă apreciabilă între ei, deci singura legătură cu grupul este prin intermediul prietenului său.
Din concluziile procurorului rezultă foarte clar că a acționat pe cont propriu. Necunoscându- pe, el de fapt a dat bani lui, la rugămintea acestuia, părții vătămate nu i-ar fi dat pentru că nu avea încredere într-un om necunoscut. Dar la un moment dat a constat că nu-și mai primește bani înapoi,iar colegul lui i-a explicat de ce și i-a explicat că și el este victima unor relații de tip civil, care în civil ar îmbrăca forma de culpă pentru. Și atunci pentru că a câștigat cu greu acești bani, a înțeles să încerce să-i recupereze,dar această recuperarea avut un caracter gradual, pentru că la început discuțiile dintre și au fost civilizate, însă atitudinea lui a fost cel puțin dubioasă pentru că a lăsat tot timpul impresia că îl amână și că încearcă să-l nu plătească, că se eschivează.
În aceste condiții, inculpatul a încercat să obțină o dovadă a împrumutului și ajunge în situația în care primește un act scris de proprietate față de mașina Mercedes. În ceea ce privește firma cesionată, inculpatul nu verifică înainte ce primește și i se promit 7002într-un cartier rezidențial, constatând că a primit doar 3002în mijlocul.
Realizează că debitorul îl duce cu vorba și în contextul acestora ajunge să-și piardă controlul și începe să-i vorbească urât.
Cu privire la infracțiunea de șantaj, aceasta se deosebește de infracțiunea de amenințare și de infracțiunea de tâlhărie, este undeva la mijloc. Chiar dacă îți revendici propriu bun printr-o modalitate ilegală răspunzi,însă este adevărat că nu a încercat să obțină mai mult decât a dat,este vorba de reîntregirea propriului patrimoniu.
Dar nu se poate ca instanța de judecată să nu aprecieze atunci gradul de pericol social al inculpatului, de scopul urmărit de inculpat. Sunt diverse modalității de săvârșire a faptei penale, limitele de pedeapsă tocmai de aceea sunt date pentru că instanța să poată aprecia pentru fiecare individ, dacă era vorba de șantaj de la bun început ar fi urmat niște presiuni serioase.
Arată că nu rezultă din nici o probă că ar fi fost prezent împreună cu ceilalți inculpați în apropierea locuinței părții vătămate, doar partea vătămată susține acest lucru și până la urmă sunt patru mărturii contra uneia, în condițiile în care partea vătămată este vădit interesată, deci privită cu mult discernământ.
Arată că dacă ne uităm la consecințele, cel puțin din punct de vedere patrimonial, clientul său este fără 25 000 euro,datorie recunoscută, în cazul în care s-ar lua măsura arestării, acesta ar fi arestat, debitorul s-ar îmbogății cu suma respectivă cu nici un temei,greu de respectat.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că este tânăr, că are un copil de 3 luni, depune în acest sens certificatul de naștere a copilului.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, referitor la cea spus reprezentantul parchetului, arată că nici o dată nu i-a amenințat familia sau copii părții vătămate. De asemenea, arată că i-a chemat la el acasă, pentru a discuta despre bani, arată că nu a fost vorba de violare de domiciliu.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt,arată că achiesează la concluziile apărătorilor săi, aratând că are trei copii și dacă ar fi pus în libertate nu ar încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească, astfel solicită judecarea sa în stare de libertate, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu oricare măsură neprivativă libertate.
Recurentul inculpat R, având ultimul cuvânt, arată că nu l-a amenințat nici o dată pe, deoarece îl consideră prieten pe acesta, astfel solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că este un om cu familie, având un copil minor.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului formulat de către parchet.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales.
Curtea
1. Constată că, prin încheierea nr. 23, pronunțată de Tribunalul Brașov
în dosarul penal nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov cu privire la arestarea la inculpații, și R și în consecință, în baza art. 149/1 Cod Procedura Penala raportat la art. 148 litera f Cod Procedura Penala și art. 136, art. 143 Cod Procedura Penala a dispus arestarea preventivă a inculpaților,pe o durată de 29 de zile, respectiv din data de 12.11.2008 până la data de 10.12.2008 inclusiv.
S-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov ce vizează arestarea preventivă a inculpaților și.
2. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că există la dosarul cauzei "indiciile temeinice" privitoare la săvârșirea de către inculpații, R si a infracțiunilor prev.art.7 raportat la art.2 lit.b pct.4 și 20 din Legea nr.39/2003, de către inculpații, si Rai nfractiunii prev de art.194 alin.1 Cod Penal - relativ la partea vătămată - și de art.192 alin.2 Cod Penal, aceasta din urmă privitor la inculpații, R.
Instanța a avut în vedere susținerile părților vătămate, și care se coroborează cu procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere întocmit la 30.09.2008 de către, și, cu declarațiile martorilor, cu procesul-verbal de ridicare a autovehiculului Mercedes Benz Tip "" cu nr.BV - 22 -, cu cele consemnate relativ la convorbirile telefonice efectuate de inculpați, interceptate cu autorizațiile emise de Tribunalul Brașov și Judecătoria Brașov, cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
În ce privește infracțiunea de șantaj săvârșită asupra părții vătămate de către inculpații, și R, s-a apreciat că susținerile părții vătămate se coroborează cu declarațiile părților vătămate și, cu ale martorilor, precum și cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate cu autorizarea Judecătoriei Brașov și Tribunalului Brașov.
S-a mai reținut că în data de 15.08.2008 inculpatul Raa vut o atitudine violentă, martorul arătând "l-am auzit pe când i-a cerut pe un ton răstit o datorie" susținere ce se coroborează și cu cele concluzionate de raportul de constatare tehnic științific nr.-/04.09.2008 întocmit de IPJ B - Serviciul Criminalistic.
Instanța a reținut că există în cauză "indicii temeinice" - în sensul art.143 alin.1 Cod de Procedură Penală și art.68/1 Cod de Procedură Penală - și privitor la săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" de către inculpații, R relativ la domiciliul părții vătămate, luând în considerare declarațiile părților vătămate, și și susținerile martorilor,.
S-a mai reținut că există, până la acest moment, "indiciile temeinice" cerute de art.143 alin.1 Cod de Procedură Penală și pentru săvârșirea de către inculpații, R, a infracțiunii prevăzute de art.7 raportat la art.2 lit.b pct.4 și 20 din Legea nr.39/2003 în raport de modalitatea concretă în care au acționat inculpații, R, printr-o anume "structură" în care, exemplificativ, s-a considerat că inculpatul R pare a avea rol de executant al unor indicații primite de la inculpatul, cu precizarea că activitatea inculpaților, R, a avut o anume durată în timp și o anumită structurare a rolurilor persoanelor implicate, ceea ce poate conduce la reținerea infracțiunii de "inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat" sau de "aderare" la un astfel de grup.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nu există indicii temeinice privitoare la săvârșirea de către inculpații, R, a celorlalte infracțiuni descrise în referatul T - Biroul Teritorial Brașov.
Față de infracțiunea de tâlhărie, tribunalul a reținut că susținerile părții vătămate nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză și că simpla prezență la momentul și locul respectiv a mai multor inculpați din prezenta cauză nu relevă participația penală a acestor persoane la posibila infracțiune săvârșită de inculpatul.
De asemenea, tribunalul nu a reținut nici existența, până la acest moment, a unor "indicii temeinice" privitoare la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de "șantaj" în dauna părții vătămate sau a comiterii de către inculpații, Rai nfracțiunii de "șantaj" în dauna părților vătămate și. Probele administrate până în prezent în cauză - respectiv declarații ale părților vătămate menționate sau actele medicale eliberate acestora - nu pot releva date suficiente ce ar justifica "presupunerea rezonabilă" vizată de art.68/1 Cod de Procedură Penală, în sensul că inculpații indicați ar fi săvârșit aceste infracțiuni de șantaj.
Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art.148 lit.f Cod de Procedură Penală privitor la inculpații, R, drept pentru care - văzând "indiciile temeincie" la care s-a făcut referire a dispus arestarea preventivă a acestora.
3. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov, cu privire la respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpaților și, cu motivarea că există probe și indicii temeinice că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a cerut luarea măsurii preventive și de către inculpații, și R, care au solicitat respingerea propunerii de arestare a măsurii preventive formulată de către parchet, întrucât nu există probe și nici indicii temeinice din care să rezulte că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă. În subsidiar, s-a solicita ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
4. Recursurile declarate de inculpații, și R, sunt fondate, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor de procedură puse la dispoziția instanței la data la care s-a judecat propunerea de arestare preventivă formulată de parchet nu rezultă, pe bază de probe sau de indicii temeinice presupunerea că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării, respectiv că faptele acestora, așa cum rezultă la acest moment procesual, ar întruni elementele constitutive a infracțiunilor prevăzute de art. art.7 raportat la art.2 lit.b pct.4 și 20 din Legea nr.39/2003, de art.194 alin.1 Cod Penal -parte vătămată - și de art.192 alin.2 Cod Penal - părți vătămate fiind considerate, și.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.7 raportat la art.2 lit.b pct.4 și 20 din Legea nr.39/2003, este de observat că legiuitorul, atunci când a creat un cadru normativ special dedicat prevenirii și combaterii criminalității organizate, a impus anumite exigențe, respectiv unele condiții speciale în ceea ce privește existența unui grup infracțional organizat, incriminarea din art. 7 al Legii nr. 39/2003 trebuind interpretată în coroborare cu prevederile art. 2 din aceeași lege. Or, potrivit art. 2, existența unui grup infracțional organizat presupune un grup care să aibă o structură determinată și o activitate organizată, în care membri să aibă roluri bine determinate, să existe o anumită ierarhie, un plan de acțiune pus la punct în detaliu și împărțit pe rolurile asumate de fiecare din membri grupului, toată această activitate fiind determinată de un scop calificat, respectiv săvârșirea de infracțiuni grave.
Îndeplinirea acestor condiții cerute de legiuitor pentru a se putea reține existența unui grup infracțional organizat - chiar în această fază a procesului penal - trebuie dovedită prin probe și nu prin raționamente bazate pe simple presupuneri, care nu au consistența umor indicii temeinice.
Afirmațiile din referatul cu propunerea de arestare, în sensul că s-ar fi inițiat un grup organizat anume constituit pentru a percepe taxe de protecție de la diferite persoane și pentru a acționa ca așa-ziși recuperatori de sume de bani nu au nici o acoperire în materialul probator la data examinării propunerii de arestare.
S-a ignorat faptul că, așa cum rezultă din actele dosarului, între cei trei inculpați arestați preventiv de către prima instanță existau, cu mult timp înainte, relații de o cu totul altă natură, inculpații R și fiind cumnați, iar inc. este cununat de inc., care este și nașul de al celor trei copii ai inc.. În aceste condiții, obiceiul lor de a-și petrece timpul împreună în localuri publice nu poate susține presupunerea că este vorba despre întruniri ale unui grup infracțional organizat, opinia unui agentului de poliție exprimată într-un raport informativ din 20.08.2008 reprezentând un punct de vedere personal, care nu se sprijină pe indicii temeinice.
Pe de altă parte, este de necontestat că numitul presupusa Ť. a grupului - a primit sume importante de bani de la inc., sub pretextul construirii unui imobil, ca până la urmă să se constate că numitul nu a executat lucrarea promisă și a intrat într-o stare de insolvabilitate care, în mod firesc, a alertat pe creditori. telefonice înregistrate fac dovada faptului că inculpații au apelat de nenumărate ori la numitul cu solicitarea de a le restitui sumele de bani datorate, din conținutul discuțiilor rezultând că numitul se eschiva de fiecare dată și făcea noi promisiuni neonorate, creând o stare de nemulțumire și de temere că sumele de bani nu vor mai fi restituite. Starea de tensiune care s-a creat este tocmai rezultatul comportamentului numitului, în calitate de debitor, iar reacția inculpaților a fost determinată tocmai de acest fapt.
. Raf ost cel care, cunoscându-l pe numitul de mulți ani, a intervenit pe lângă cumnatul său, inc., să îi dea bani împrumut și, ulterior, s-a văzut pus în situația de a se simți responsabil pentru că numitul nu a mai restituit banii și nici nu a avut un comportament prin care să demonstreze seriozitate în rezolvarea debitelor pe care le avea.
privitoare la aspectele de drept civil ale cauzei, nu sunt atât de importante în acest moment procesual al cauzei, dar comportarea avută de numitul față de inculpați constituie o realitate care nu poate fi ignorată pentru a reținere corectă a stării de fapt, pentru că tocmai de la aceste împrejurări s-a ajuns ca inculpații că facă demersuri pentru a recupera sumele de bani care se ridică la un cuantum de ordinul a câteva zeci de mii de euro.
La dosar nu sunt nici probe și nici indicii temeinice în sensul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. art.7 raportat la art.2 lit.b pct.4 și 20 din Legea nr.39/2003, probele la care face referire prima instanță - printr-o enunțare generică și cu referire la toate infracțiunile puse în discuție - ne fiind relevante sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a propus arestare preventivă a inculpaților.
Nici cu privire la săvârșirea infracțiunilor de șantaj și violare de domiciliu nu există probe și nici indicii temeinice.
Afirmațiile părților vătămate trebuie puse în aceeași balanță cu declarațiile inculpaților, având aceeași valoare probatorie și astfel se constată că susținerile părților vătămate sunt combătute de inculpați, iar celelalte probe administrate la acest moment nu susțin concluziile din acuzare, nici la nivel de prezumții.
Curtea nu va face o analiză detaliată a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin.1 Cod Penal și de art.192 alin.2 Cod Penal însă este datoare să verifice dacă sunt indicii temeinice sau probe în sensul că astfel de infracțiuni ar fi fost săvârșite.
telefonice înregistrate pun în evidență demersurile susținute ale inculpaților pentru a recupera sumele de bani ce li se datorau, demersuri firești și justificate. Folosirea unui anumit limbaj exprimă nivelul educațional și cultural al interlocutorilor, iar afirmațiile reținute cu titlu de exemplu de către prima instanță sunt scoase din contextul general al convorbirilor și al persoanelor între care are loc dialogul. Insistența inculpaților, exprimarea repetată a nemulțumirii față de conduita evazivă adoptată de debitorul și solicitarea de a se găsi soluții pentru recuperarea banilor nu pot fi considerate ca demersuri care să intre în conținutul constitutiv cerut de art. 194 alin.1 Cod penal.
În aceea ce privește violarea de domiciliu, trebuie observat că inculpații, care se pare că fuseseră chemați acolo chiar de partea vătămată, au fost primiți în curtea imobilului, unde chiar inculpatul a intervenit față de inculpatul R atunci când acesta, pe fondul stării conflictuale create, a avut un comportament necorespunzător. Din constatarea organului local de poliție, din declarația martorului, care a venit cu polițiștii și din declarațiile martorilor și rezultă fără nici un dubiu că inculpații au fost primiți în curte, discuțiile s-au referit la restituirea sumelor de bani datorate și singurul care a folosit un ton ridicat în discuții a fost inc. R, față de care a intervenit inc., după care, în urma discuțiilor avute și în prezența organului de poliție, inculpații au părăsit domiciliu.
Solicitarea intervenției organului de poliție, pentru a pune capăt situației create nu constituie - prin el însuși - un argument care să conducă la concluzia că a fost săvârșită infracțiunea de violare de domiciliu și că se impune privarea de libertate a inculpaților.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere și împrejurarea că faptele despre care se susține că s-au săvârșit s-au petrecut în luna august 2008, sau chiar mai înainte, cercetările au continuat cu inculpații în stare de libertate, iar contextul sării de fapt și motivația reală și destul de plauzibilă, indicată și de inculpați, respectiv comportamentul de rea credință al părții vătămate, în calitate de debitor, nu poate fi înlăturat atunci când se examinează temeinicia propunerii de arestare preventivă.
Până în prezent nu sunt la dosar nici probe sau indicii temeinice în sensul că faptele inculpaților ar constitui un mod de operare și că ar fi acționat în același fel și față de alte persoane. Plângerile numiților și nu sunt susținute în nici un fel de un material probator minimal, care să aibă cel puțin valoare unor indicii temeinice.
Curtea apreciază că este locul să sublinieze că, potrivit art.681Cod procedură penală, indiciile temeinice nu pot fi interpretate doar ca simple presupuneri sau bănuieli ale organului de urmărire penală ci trebuie să fie vorba de o presupunere rezonabilă, concretă, susținută de elemente de fapt care îi conferă o anume consistență și credibilitate și indică existența unei infracțiuni determinate - sub aspectul elementelor constitutive - adică unei fapte care constituie infracțiune, condiție care nu este realizată în cauză.
5.Așa fiind, în temeiul art. 38515 cpt.2 lit. d Cod procedură penală recursurile inculpaților, și R urmează să fie admise, încheierea primei instanțe va di casată în aceste limite și, rejudecând, curtea va respinge propunerea de arestare preventivă a celor trei inculpați.
6. Recursul declarat de parchet împotriva aceleași încheieri este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod întemeiat că, în ceea ce privește pe inculpații și la dosar nu există nici probe și nici indicii temeinice în sensul că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a propus arestarea preventivă a acestora.
Argumentele prezentate de prima instanță sunt corect reținute și urmează a fi însușite și de către instanța de recurs.
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art.7 raportat la art.2 lit.b pct.4 și 20 din Legea nr.39/2003 și de art. 192 Cod penal, situația a fost deja examinată pe larg, iar în ceea ce privește infracțiunea tâlhărie, la acest moment procesual nu rezultă că fapta pusă în discuție ar întruni elementele constitutive al acestor infracțiuni.
S-a reținut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu motivarea că inculpatul, în prezența celorlalți inculpați, pe terasa unui local public, deposedat-o împotriva voinței sale pe partea vătămată de cheile autoturismului și ulterior de autoturism, iar inculpatul a fost de față întărind convingerea și acțiunea celuilalt inculpat. Starea de fapt, examinată în mod complet, relevă aspecte care contrazic susținerile din acuzare. Astfel, este de observat că partea vătămată a fost aceea care s-a prezentat în acel loc și a predat cheile mașinii, ba chiar ambele chei și actele mașinii, iar după aceea autoturismul a fost parcat un timp îndelungat în fața casei de către inc., care susține că partea vătămată i-a dat autoturismul pentru a-l vinde și a mai acoperi din datorii. La dosar nu există, la acest moment, nici probe și nici indicii temeinice cu privire la exercitarea de amenințări sau violențe pentru a se intra în posesia cheilor și respectiv a autoturismului marca BMW, existând în acest sens simple afirmații.
Cerințele art. 143 Cod procedură penală nu sunt realizate, așa încât în mod legal și temeinic s-a respins propunerea de arestare preventivă a inc. și.
7. Potrivit art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
în numele legii
Admite recursurile declarate de inculpații, și R împotriva încheierii nr. 23 din 11 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o casează numai cu privire la acești inculpați.
Rejudecând în aceste limite, respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaților, și R, revocă măsura arestării preventive dispusă față de acești inculpați și dispune punerea lor de îndată în libertate, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Dispune anularea mandatelor de arestare emise de Tribunalul Brașov pe numele inculpaților, și R.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă ICCJ, DIICOT, Biroul Teritorial Brașov împotriva aceleași încheieri.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - C
Grefier
red. /26.11.2008
dact. /26.11.2008/ 2ex
jud. fond -
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Nicoleta Hădărean, Alina Constanța
