Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 837/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 837
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 125/CC/10.09.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat.
Procedura îndpelinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat o declarație inculpatului, consemnată și atașată separat la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului - recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă și pe fond, respingerea propunerii formulată de T, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile. În opinia apărării dosarul este inventat, iar investigatorul sub acoperire folosit de organele de anchetă a avut o atitudine provocatoare interzisă de art. 68.C.P.P. Victimele erau angajate la localul inculpatului cu contract de muncă ( care nu se află la dosar ), inculpatul le percepea doar chirie pentru camerele de locuit, nu există dovada vreunei constrângeri fizice sau psihice a părților vătămate și victimele lucrau la bar cu acordul părinților, sens în care există declarații notariale. A mai arătat că există serioase dubii cu privire la vinovăția inculpatului, în ce privește starea de fapt care nu este conturată, la dosar nu există autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice și nici alte dovezi concrete care să demonstreze că inculpatul a comis faptele. Probele aflate la dosarul de urmărire penală nu sunt convingătoare, situația dubiului trebuind să profite inculpatului. Referitor la temeiurile de drept a învederat că un astfel de temei juridic, și anume cel prevăzut de art. 148 lit.f p Cod Penal nu este prezent în cererea procurorului. În final a solicitat punerea în libertate a inculpatului, arătând că urmărirea penală poate continua și cu inculpatul liber și acesta nu se va sustrage cercetărilor.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii prime instanțe ca fiind temeinică și legală, arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit.f p Cod Penal și pe parcursul urmăririi penale au fost respectate toate drepturile procesuale ale inculpatului. Referitor la pericolul social a arătat că acesta rezultă din multitudinea actelor materiale comise și împrejurarea că inculpatul s-a implicat concret în exploatarea tinerelor exercitând asupra lor și acte de violență.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, arătând că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 125/CC din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.1491alin.9 raportat C.P.P. la art.148 alin.1 lit.f și C.P.P. cu aplicarea art.143 s C.P.P.-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 zile începând cu data de 10.09.2008 până la data de 08.10.2008.
În baza art.1491alin.12 raportat C.P.P. la art.146 alin.111s C.P.P.-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul, prin apărătorul său, privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele: prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, în motivarea cererii arătându-se că în împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism prevăzute de art.12 alin.1, art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001 și art.329 Cod Penal,faptele constând în aceea că începând cu anul 2003, racolat, transportat și găzduit mai multe persoane de sex feminin, inclusiv minore, pe care prin constrângere, le-a obligat să întrețină relații sexuale cu mai multe persoane în schimbul unor sume de bani. În opinia organelor de urmărire penală, s-a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului întrucât acesta săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale în dosar nr. 93/D/P/2007 al T - Biroul teritorial Timișoara, Tribunalul a considerat că în prezenta cauză există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că numitul este posibil să fi comis acele fapte.
În acest sens, în primul rând pot fi observate declarațiile a nu mai puțin de 6 părți vătămate, declarații care pot contribui la conturarea unui anumit mod de operare al inculpatului și a celorlalte persoane implicate.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, s-a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest sens s-a reținut comportamentul inculpatului pe parcursul desfășurării presupusei activități infracționale. Fără nici un fel de problemă, acesta s-a implicat în exploatarea unor tinere, multe dintre ele fiind minore, ceea ce denotă o periculozitate deosebită.
La luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de exploatarea unor tinere lipsite de experiență, multe dintre ele fiind minore, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în traficul de persoane, una dintre cele mai grave atingeri aduse drepturilor prin care se exprimă personalitatea umană, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva încheierii penale nr.125/CC/10.09.2008 a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 11.09.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar oral conform mențiunilor din practicaua prezentei hotărâri.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pe. instanța de recurs apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat de organele de urmărire penală și care permit presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele cu privire la care s-a început urmărirea penală împotriva sa, respectiv infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Astfel, din dosarul de urmărire penală reiese că începând cu anul 2003 inculpatul a racolat, transportat și găzduit mai multe persoane de sex feminin, inclusiv minore, la localul din T și pe care, prin constrângere, le-a obligat să întrețină relații sexuale cu mai multe persoane în schimbul unor sume de bani.
Raportat la natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, pericolul social pe care îl reprezintă aceasta pentru ordinea publică, frecvența activității infracționale,instanța de recurs apreciază că se impune continuarea cercetărilor cu inculpații în stare privativă de libertate.
Astfel, în baza art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 125/CC/10.09.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 125/CC/10.09.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G
Grefier
Red.AN/19.09.08
Tehnored AJ/25.09.08
Prima instanță: Trib.T-
25 2008
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Anca Nacu, Victor Ionescu
