Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 9/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2997/2009)
ÎNCHEIEREA NR.9/
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - DIICOT a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. -/27.12.2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat învederează că își menține recursul declarat. Arată că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea incheierii recurate și respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive. Solicită să se constate că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei pe care o regretă, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu există date certe că, judecat în stare de libertate, ar fi un pericol concret pentru ordinea publică. Arată că acesta se va prezenta la toate solicitările organelor de urmărire penală, precum și la toate temenele stabilite de către instanța de judecată și nu va încerca în nici un fel să împieteze buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Solicită să se constate că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, acesta s-a sustras în cursul urmăririi penale, iar menținerea sa în stare de arest se impune. Consideră că in mod corect tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit.a și f Cpp, astfel că solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii recurate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat. Arată că a vândut droguri pentru a-și procura doza de heroină. Mai arată că regretă foarte mult fapta, are 24 de ani și este întreținut de fratele său.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II-a penală, s-a luat măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului (inculpatul fiind audiat, potrivit art. 150 alin. 2 Cod proc. pen. la data de 21 decembrie 2009).
Potrivit art.1491Cod procedură penală raportat la art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a constatat că există indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar, lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciat în raport de natura și gravitatea faptei, dar și de modalitatea concretă de comitere a faptei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea în libertate, invocând în principal aspecte de circumstanțiere personală. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, pe de-o parte există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a efectuat fără drept operațiuni interzise de lege, legate de droguri de mare risc, relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor, " " și " ", procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și de investigații și raportul de constatare tehnico-științifică.
De Asemenea, raportat la exigențele art. 148 lit. f Cod proc. pen. lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Această stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cât și la riscul de a fi reluată de către inculpat în stare de libertate, dată fiind împrejurarea că acesta nu are nici loc de muncă, dar nicio ocupație care să-i permită asigurarea mijloacelor de existență.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală impun, între altele, drept criteriu la luarea măsurii arestării preventive " pericolul social al faptei", întrucât gradul acestuia este un indicator al gravității afectării ordinii publice. Or, activitatea infracțională pentru care este judecat inculpatul prezintă un grad sporit de pericol social, concretizat în datele reale ale faptei, specificul și frecvența acestor genuri de infracțiuni impunând riposte mai ferme din partea autorităților care să aibă și un anumit caracter de exemplaritate.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpaților, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum impun exigențele art.136 alin.8 Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se inveterează fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,cu referire la art.1403Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPU NE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 17.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II-a penală.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.01.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
