Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 93/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR.93
Ședința publică din 01 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul C-tin, împotriva încheierii nr.30/U din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștința recurentului - inculpat faptul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul - inculpat arată că nu are de făcut declarații suplimentare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului. Arată că infracțiunea pentru care acesta este cercetat este de o periculozitate deosebită, dar tribunalul a avut în vedere pericolul social concret pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică. Față de poziția inculpatului rezultă că nu recunoaște săvârșirea faptei. Declarația că nu-și amintește când a dat cu cuțitul echivalează cu o nerecunoaștere, care ar trebui combătută. Precizează că nu este răsturnat dubiul privind activitatea infracțională a inculpatului. Solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, care nu prezintă pericol concret. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și menținerea stării de arest preventiv, în cauză existând probe privind vinovăția.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței. Precizează că nu știe cum s-a desfășurat fapta ce i se impută.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.30/U, din data de 29.septembrie.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-7, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și, în consecință, în temeiul art. 149/1, raportat la art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, s- dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și născut la 20.08.1968 în comuna județul N cu același domiciliu, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 29.09.2008 până la 27.10.2008.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus plata onorariul pentru apărător oficiu în sumă de 40 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin adresa nr.338/P/2008 din 29.09.2008, înregistrată la această instanță sub nr-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța sesizat tribunalul cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.08.1968 în comuna, județul N, cu același domiciliu, în prezent reținut în Arestul N, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. i Cod penal.
În motivarea propunerii de arestare preventivă, parchetul a învederat că în seara zilei de 27/28.09.2008, inculpatul a lovit pe partea vătămată cu un cuțit în zona piciorului stâng, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia, iar săvârșirea faptei rezultă din următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, concluziile provizorii ale necropsiei victimei, declarațiile de martori și declarațiile date de inculpat, care a fost reținut prin ordonanța nr. 338/P/2008 din data de 28.09.2008, ora 15:00.
S-a mai arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art. 148 alin. 1 lit. Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând probatoriul administrat până în acest stadiu al urmăririi penale, tribunalul constată că propunerea de arestare preventivă este întemeiată.
Prin Ordonanța nr.338/P/28.09.2008, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva inculpatului s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal, iar prin Ordonanța din 28.09.2008, s-a dispus reținerea inculpatului în temeiul art.143 Cod procedură penală, pentru o perioadă de 24 ore, începând cu ora 15:00.
Din concluziile provizorii medico-legale și planșele foto efectuate cu ocazia necropsiei, rezultă că moartea victimei a fost violentă, cauza morții fiind o hemoragie externă masivă, determinată de o plagă tăiată a coapsei cu secționarea arterei femurale stângi.
În cauză există probe că inculpatul ar putea fi autorul faptelor de care este învinuit, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, concluziile provizorii privitoare la decesul victimei emise de Serviciul de Medicină Legală P N, declarațiile martorilor:, G și, coroborate cu declarațiile inculpatului, care deși recunoaște că avut intenția de a lovi victima cu un cuțit, pe care îl avea asupra sa, în poziție deschisă, susține că nu a avut posibilitatea să-și finalizeze intenția întrucât victima s-a prăbușit în șanț.
Din actele de cercetare penală efectuate până în această fază a urmăririi penale, se motivează de prima instanță, rezultă că s-a probat pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică. În cauză, tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit. f Cod procedură penală, pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, în sensul că sunt probe și indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, care poate fi încadrată în dispozițiile art. 174, 175 lit. i Cod penal, că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în conformitate cu dispozițiile art.5 din CEDO, măsura privării de libertate a unei persoane, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății, generată de faptul că o persoană învinuită de săvârșirea infracțiunii de omor calificat este cercetată în stare de libertate; acest pericol este apreciat și în raport de rezonanța produsă de faptă în colectivitatea în care s-a săvârșit, de atitudinea nesinceră a inculpatului, dar și de gravitatea faptei comise. Chiar dacă gravitatea faptei nu poate fi considerată, în sine, ca reprezentând pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat faptul că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este gravă și că a produs o mare rezonanță în colectivitate, iar lăsarea lui în libertate ar putea încuraja și alte persoane să săvârșească fapte asemănătoare.
Având în vedere și criteriile complementare menționate în art.136 alin. 8 Cod procedură penală, tribunalul apreciază că pentru realizarea scopului general prevăzut în art.136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară luarea măsurii preventive a arestării.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată încheierea recurată pentru motivele prezentate în preambulul prezentei încheieri.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin Ordonanța nr.338/P/2008 din data de 28.09.2008, s-a dispus s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art.175 lit. i Cod penal, iar prin Ordonanța din 28.09.2008, a aceluiași parchet, s-a dispus reținerea inculpatului în temeiul art.143 Cod procedură penală, pentru o perioadă de 24 ore, începând cu ora 15,00.
Așa cum este cunoscut, pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
a) să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149/1 Cod procedură penală, în sensul că în cauză sunt probe: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice efectuate cu acest prilej, adresa nr.315 din data de 29.09.2008 a Serviciului de Medicină Legală al Județului N, prin care se concluzionează că: "Moartea numitului a fost violentă. Cauza medicală a morții a fost hemoragia externă masivă, consecința unei plăgi tăiate a coapsei cu secționarea arterei femurale stângi. și morfologia leziunii tanato-generatoare pledează pentru producerea sa prin lovire activă cu corp tăios, posibil cuțit. În timpul aplicării acestei lovituri agresorul s-a putut situa în partea laterală a victimei, ambii fiind în ortostatism. Între plaga tăiată a coapsei și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată." și depozițiile martorilor:, -, și G, coroborate cu declarațiile recurentului-inculpat date în cursul urmăririi penale (la prima instanță și la instanța de recurs inculpatul a arătat că înțelege să beneficieze de dreptul la tăcere) din care rezultă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Recurentul-inculpat a susținut că nu sunt probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat deoarece nu-și amintește momentul în care a lovit victima.
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, din simplul fapt al definirii acesteia în alin.3 al art.143 Cod procedură penală, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
Există probe și indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Faptul că recurentul-inculpat nu-și amintește momentul în care a lovit victima cu acel cuțit este lipsit de relevanță, deoarece luarea măsurii preventive a arestului preventiv este condiționată, sub aspectul obiectiv al cauzei, doar de existența unor probe sau indicii temeinice din care să rezultă săvârșirea infracțiunii.
b) să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Din probele enunțate mai sus rezultă că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod penal, în sensul că există presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174-art.175 lit.i Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul urmăririi penale arestarea preventivă a acestuia.
Luarea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-art.175 lit.i Cod penal, infracțiune prin care a fost lezată valoarea supremă, viața unei persoane, de împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis, etc.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o"tulburare a societății"de natură să justifice o detenție preventivă.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurentului-inculpat în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiul prevăzut de148 lit.Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: concluziile actului medico-legal și declarațiile martorilor menționați mai sus, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru luarea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat.
În cadrul criteriilor complementare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc cetățenii care își văd în pericol viața prin acțiunile violente ale recurentului-inculpat, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale.
Prin lăsarea în libertate a recurentului-inculpat s-ar induce un puternic sentiment temere și de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, s-ar pune în primejdie valorile morale și sociale ale comunități, fapt care, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastră, pe lângă condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile procedurale pentru luarea măsurii arestului preventiv s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraful 1 c) al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuat în jurisprudența sa că pericol concret pentru ordinea publică rezultă și gradul însăși de pericol social al unor infracțiunii săvârșite de inculpat.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv "când există motive verosimile de aob ănui că a săvârșit o infracțiune".
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv, în cazul nostru un judecător, că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunile respective.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO, rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va i respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DISPUNE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii nr.30/U din data de 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 100 RON, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2008, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
---
Red.încheierea
Red. încheierea recurs
01.10./01.10.2008
Ex.2
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Dumitru Pocovnicu, Ștefan Nimineț
