Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 93/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 649/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE NR. 93
Ședința publică de la 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIICOT- este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 22 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 63556 din 25 martie 2009 emisă de Cabinet Individual și, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 63603 din 26 martie 2009 emisă de Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă avocat, care învederează instanței că este apărător ales al inculpatului și că a fost angajată de către familia inculpatului.
Fiind întrebat în mod expres dacă dorește să fie asistat de doi apărători aleși, recurentul inculpat, precizează că dorește să fie asistat de către avocat .
Fiind întrebați în mod expres dacă mai au de făcut declarații suplimentare, recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, precizează că mențin declarațiile date până acum în cauză și nu înțeleg să mai dea alte declarații.
Apărătorul ales pentru inculpatul recurent, solicită instanței încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere, respectiv fotocopii de pe acte medicale, contracte bancare.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu se opune administrării cu acte în circumstanțiere.
Curtea, după deliberare, admite proba cu acte în circumstanțiere pentru inculpatul, sens în care apărătorul ales depune la dosar fotocopiile actelor menționate.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales pentru recurentul inculpat, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond respingere propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive, considerând că această măsură este o măsură excepțională și contravine art. 5 alin. 1 din Cedo.
În opinia sa, consideră că nu există probe și nici indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, sens în care solicită a se avea în vedere declarațiile date de acesta din care rezultă că nu a avut cunoștință de conținutul pachetelor pe care le-a transportat.
Mai solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană tânără, că este încadrat în muncă în Germania, nu este cunoscut cu antecedente penale și prezintă suficiente garanții că judecat în stare de libertate nu se va sustrage de la cercetarea penală și cercetarea judecătorească.
Pentru aceste motive, în baza disp. art. 385/15 pct.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales pentru recurentul inculpat, critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că măsura luării arestării preventive față de acesta este o măsură excesivă și abuzivă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ disp. art. 143 Cod procedură penală. În ceea ce privesc indiciile temeinice, consideră că acestea nu există, având în vedere că inculpatul nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, cu ocazia declarațiilor date atât în fața organului de anchetă cât și în fața judecătorului a negat orice acuzație.
Inculpatul nu a făcut nimic altceva decât să își aștepte un prieten la autogară, neavând obligația legală de a cunoaște conținutul bagajului acestuia.
În procesul verbal întocmit la locul săvârșirii presupusei fapte, s-a consemnat că a avut loc o tranzacție, însă solicită a se avea în vedere că aceasta nu s-a realizat, iar declarațiile date de inculpați la sediul DIICOT au fost luate prin presiune.
De asemenea, mai solicită instanței a avea în vedere că în cauză nu există interceptări telefonice, transcrieri ale acestora, ci doar simple susțineri. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, avea o activitate legală cu care se ocupa, achiziționând autoturisme din Germania pe care le vindea în România, este singurul întreținător al familie.
În subsidiar,solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, respectiv localitatea
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca fiind nefondate, în cauză fiind incidente disp. art.149/1 rap.la art. 143 li 148 lit.f Cod procedură penală, la dosar existând suficiente indicii, temeiuri, probe că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor, în modalitatea cum a fost descrisă în referatul Parchetului.
Astfel, solicită a se avea în vedere procesul verbal de prindere în flagrant, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților, actele de constatare, procesul verbal încheiat la data de 21 martie 2009 de către ofițeri din cadrul IGPR din care rezultă că o persoană de sex masculin pe nume "" urmează să introducă în țară, prin vama Nădlac, printr-un autocar, o importantă cantitate de droguri, ce este destinată unei persoane de sex masculin pe nume" " care va prelua drogurile în Municipiul P urmând a le distribui pe raza Municipiului B. Totodată, mai solicită a se avea în vedere că infracțiunea a fost flagrantă, sens în care apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că la percheziția domiciliară efectuată nu s-a găsit nimic, este nevinovat și că nu are nici un fel de legătură cu ceea ce s-a întâmplat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că pungile de canabis erau învelite în pungi negre și dacă acestea erau învelite în pungi deschise la culoare poate își dădea seama că este ceva în neregulă, întrucât nu a avut cunoștință ce transporta pachetele respective fiind date de un prieten.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 22.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a II-a penală, s-a luat măsura arestării preventive a inculpaților și.
Potrivit art.1491Cod procedură penală raportat la art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a constatat că există indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciat în raport de împrejurarea că "lipsa unei măsuri ferme a autorităților ar fi de natură să creeze premisele încurajării unor fapte de acest tip, cu consecința afectării stării de sănătate a populației".
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații, solicitând punerea în libertate, invocând în principal aspecte de circumstanțiere personală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, pe de- parte există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a fost prins în flagrant delict la 21 martie 2009, deținând cantitatea de aproximativ 5 kg. cannabis pe care deținut-o, transportat-o și a introdus-o fără drept în România, ajutat fiind în acest demers de coinculpatul. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor G, procesele-verbale de flagrant, precum și declarațiile inculpatului, în care recunoaște săvârșirea faptelor.
Pe de altă parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunilor, în frecvența deosebită a unor asemenea fapte în prezent, care impun o ripostă mai fermă din partea autorităților.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se inveterează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu referire la art.1403Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 22.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./27.03.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Dumitru Mirancea, Adriana Elena
