Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 94/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
639/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 94
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II -a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, cu delegația depusă la dosar, și recurentul - inculpat -, în stare de arest și asistat de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat - arată că dorește să mai precizeze faptul că avea cunoștință de existența respectivelor substanțe interzise de lege, însă nu știa când urma să se încheie tranzacția, în ce loc și cu ce persoane.
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de președintele completului de judecată, arată că nu mai are nimic de adăugat la declarația dată în fața judecătorului.
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat - critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Precizează faptul că inculpatul pe care-l apără locuiește în Olanda, nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil de 5 ani în întreținere. Solicită să se constate că nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art. 148 lit. Cod procedură penală, întrucât nu sunt probe certe, din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate. Solicită respingerea referatului nr. 317D/P/ 2008 din data de 19 martie 2009 prin care Ministerul Publica formulat propunerea privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, considerând că actele procedurale care urmează a fi efectuate în cauză nu necesită imperativ privarea de libertate a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului - inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Solicită respingerea referatului nr. 317D/P/ 2008 data de 19 martie 2009 prin care Ministerul Publica formulat propunerea privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, considerând că actele procedurale care urmează a fi efectuate în cauză nu necesită imperativ privarea de libertate a inculpatului. Solicită Curții să țină cont de atitudinea sinceră a inculpatului, de împrejurarea că are un copil minor grav bolnav, de faptul că avea un loc de muncă stabil, precum și că nu este cunsocut cu antecedente penale.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu sunt probe certe din care să rezultă că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, considerând că instanța de fond, având în vedere natura și gravitatea faptelor presupuse a fi fost săvârșite de către inculpați, corect a apreciat că există probe și indicii suficiente că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că-și menține declarația dată în cauză.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile, de la 19.03.2009 și până la 17.04.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și din circumstanțele personale ale inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât nu există indicii din care să rezulte că inculpații sunt traficanți de droguri, iar lăsarea în libertate a acestora nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondate recursurile declarate de inculpați, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel,potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că la data de 18.03.2009 au fost prinși în flagrant inculpații și, împreună cu numitul, zis " ", în timp ce vindeau investigatorilor sub acoperire și C, precum și colaboratorului acestora cantitatea de 11.245 de comprimate (ecstasy), așa cum rezultă din adresa nr. -/19.03.2009 a IGPR, tranzacția efectuându-se în incinta stației, partener, stație situată pe Drumul European 85, în apropiere de localitatea Râmnicu S, județul B, ce aparține SC SRL.
Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că fapta este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei (infracțiunea prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000), la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpaților și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la plata sumei de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./14.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
