Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 97/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
663/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.97
Ședința publică de la data de 27 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat G împotriva Încheierii de ședință nr.5 din Camera de Consiliu din data de 21 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în Dosarul nr- (5/A/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.010.385/27.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu se impune luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere faptul că numai s-a apărat de agresiunea exercitată de victimă pe fondul unui conflict preexistent, situație pe care o recunoaște și o regretă, iar în cauză urmează a fi efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că există indicii temeinice care justifică presupunerea verosimilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, în acest sens fiind chiar declarațiile acestuia, ce se coroborează cu declarațiile martorilor oculari și cu afirmațiile făcute de victimă înainte de deces, cu actul medical, care a concluzionat că între agresiune și deces există legătură de cauzalitate și, în egală măsură, sunt incidente și prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, existența pericolului concret pentru ordinea publică fiind probat prin natura faptei comise, prin faptul că agresiunea a fost neproporțională cu situația care a generat conflictul și a fost exercitată în plină stradă, asupra unei femei în vârstă de 53 ani, cu mai multe persoane de față, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA
Prin încheierea de ședință nr. 5 din 21.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Penală, în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143, art. 148 lit. și art. 149 ind.1 Cod pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică față de circumstanțele săvârșirii faptei, inculpatul fiind cercetat pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, constând în aceea că la data de 1.03.2009 a lovit în mod repetat cu pumnii și picioarele pe victima, provocându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat.
Prin Ordonanța din 20 martie 2009, emisă în dosarul 93/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului G pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal.
Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză până la acest moment atestă comiterea unei infracțiuni de o gravitate deosebită, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând dovezi că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, declarația victimei, redactată înainte de decesul acesteia, declarațiile martorilor, și, concluziile provizorii puse la dispoziție de Serviciul de Medicină Legală S, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă și că s-a datorat hematomului subdural subacut complicat cu hemoragie de trunchi cerebral, consecutive unui traumatism craniocerebral deschis.
La autopsie s-au constatat infiltrate sanguine epicraniene și pectoral stâng, fractură coastă C5 stâng pe linia scapulară cu calus în formare, neconsolidat.
S-a apreciat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, s-au putut produce în același context lezional și pot data din 1.03.2009.
Tribunalul a reținut că martorii, au arătat că inculpatul a lovit victima cu pumnii în zona capului, aceasta din urmă căzând la sol, poziție în care inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii în timp ce victima striga după ajutor.
Martorul, concubinul victimei, a arătat că la data de 1.03.2009, după ora 17,00, a ajuns acasă și a găsit victima în pat acuzând dureri în zona capului, pieptului și coastelor, martorul observând că are de jos vânătă, iar în partea a capului are pielea plesnită acoperită cu sânge.
Din coroborarea probelor administrate, Tribunalul a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul art. 68 ind.1 și art. 143.C.P.P. care îl indică pe inculpat ca posibil autor al infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, respectiv declarațiile de inculpat, declarațiile martorilor, fișa de constatări preliminare a SML
Tribunalul a reținut că în raport de natura faptei, modalitatea și împrejurările comiterii, circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, consecințele deosebit de grave produse, respectiv pierderea vieții unei persoane, se poate concluziona că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva incheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul, arătând că nu se impune luarea măsurii arestării preventive, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere faptul că numai s-a apărat de agresiunea exercitată de victimă pe fondul unui conflict preexistent, situație pe care o recunoaște și o regretă, iar în cauză urmează a fi efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856Cod pr.pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art. 183 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 1.03.2009, a lovit-o în mod repetat cu pumnii pe victima, aceasta căzând la pământ, moment în care inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii, cauzându-i leziuni ce au dus la deces, la data de 16.03.2009.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constată că luarea măsurii arestării inculpatului potrivit art.149 ind.1 Cod procedură penală, a fost dispusă în mod legal și temeinic, cu respectarea dispozițiilor art.136, art.143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În cauză există indicii, în sensul art.143 alin.1 și art. 681Cod procedură penală, cu privire la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art. 183 Cod penal, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, probele științifice administrate, declarațiile inculpatului, declarația victimei, consemnată înainte de a deceda.
Astfel, deși inculpatul susține în fața judecătorului că nu lovit-o pe victimă, ci doar a îmbrâncit-o, aceasta căzând la pământ, și ridicându-se fără intervenția altei persoane, din probatoriul administrat, declarațiile martorilor, concluziile provizorii formulate de SML S, declarația victimei, care a depus plângere la organele de poliție, rezultă presupunerea rezonabilă ca inculpatul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa, în sensul că a lovit-o puternic pe victimă cu pumnii, și a continuat să o lovească și atunci când aceasta era căzută la pământ.
Astfel, martorii au declarat că inculpatul, în prezența lor, lovit-o pe victima, la data de 1.03.2009, decesul survenind la data de 16.03.2009, iar potrivit concluziilor provizorii emise de SML S, leziunile ce au cauzat decesul au fost provocate cu 15 - 21 de zile înainte de data decesului și puteau data din 1.03.2009.
În ce privește susținerile în sensul că inculpatul a procedat în această manieră, deoarece victima l-a injuriat și i-a aplicat o lovitură cu palma, aceste aspecte urmează a se stabili în cursul cercetărilor, urmând a fi avute în vedere la judecarea cauzei în fond, în eventualitatea unei soluții de trimitere în judecată.
De asemenea, referitor la efectuarea expertizei psihiatrice, Curtea constată că organul de urmărire penală a apreciat că se impune efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă inculpatul avea discernământ la data comiterii infracțiunii, însă până la primirea concluziilor medico-legale subzistă prezumția că inculpatul avea discernământ, astfel că simpla împrejurare că s-a dispus efectuarea unei asemenea expertize nu are influență asupra măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, instanța a reținut în mod corect că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsura arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. f, întrucât inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, comisă cu violență și care a avut drept rezultat moartea unei persoane. De asemenea, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptei pentru care este cercetat și consecințele produse, manifestarea violentă a inculpatului și contextul în care aceasta s-a produs, respectiv asupra unei femei în vârstă, în prezența a mai multor martori, existând temerea că, odată lăsat în libertate, inculpatul poate comite și alte infracțiuni.
Curtea apreciază totodată că lăsarea în libertate a inculpatului ar îngreuna cercetările în cauză, deoarece la acest moment procesual cercetările se află în fază incipientă, fiind necesară administrarea unor probe științifice în vederea stabilirii situației de fapt, aspecte ce impun privarea de libertate a inculpatului.
În consecință, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, conform art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. va respinge recursul ca nefondat, iar conform art.192 al.2 Cod pr.pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ISPUNE:
În baza art. 385/15, pct. 1 litera b respinge C.P.P. ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G împotriva încheierii de ședință nr. 5 din data de 21.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2, obligă C.P.P. pe recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./ 19.01.2009
Trib. B a II-a Pen.// jud.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
