Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 98/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR. 98/
Ședința publică din data de 04 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Arest C;
- inculpat - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr.nr.102 din data de 02 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1..C.P.P.).
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, se prezintă:
- recurentul inculpat și intimat - în stare de arest, lipsind apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.72397/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurentul inculpat și intimat - în stare de arest, lipsind apărătorul ales al acestuia, avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință, învederează următoarele:
- apărătorul ales al recurentului inculpat și intimat, a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită apelarea cauzei după ora 12,00, deoarece se află în imposibilitatea prezentării la ora 10,00, ora începerii ședinței de judecată, motivată de faptul că asigură asistență juridică într-un număr de trei cauze aflate pe rolul Tribunalului Ialomița;
- apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat, se află în imposibilitatea prezentării la ora 10,00, ora începerii ședinței de judecată, motivată de faptul că asigură asistență juridică într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Constanța - cauză în care se audiază 3 martori iar ședința de judecată a început la ora 09,00.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală,
Recurenții inculpați și intimațiși, având pe rând cuvântul, precizează că își mențin recursurile declarate în cauză.
Procurorul, având cuvântul, solicită reapelarea cauzei după ora 12,00, având în vedere cererile formulate de apărătorii aleși ai recurenților inculpați și intimați.
Curtea, față de lipsa apărătorilor aleși ai recurenților inculpați și intimați, îi întreabă pe aceștia dacă sunt de acord ca asistența juridică să le fie asigurată de apărători din oficiu.
Recurenții inculpați și intimațiși, având pe rând cuvântul, precizează că nu doresc să fie asistați de apărători desemnați din oficiu.
Curtea, deliberând, dispune reapelarea cauzei la ora 12,30, față de precizările apărătorilor aleși ai recurenților inculpați și intimați.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă:
- recurentul inculpat și intimat - în stare de arest, și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.72397/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurentul inculpat și intimat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia, avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurenții inculpați și intimați și, având pe rând cuvântul, precizează că nu doresc să fie ascultați de instanța de recurs, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosarul cauzei.
Procurorul, depune la dosarul cauzei, în aprecierea conduitei inculpaților procesul verbal de percheziție efectuat în data de 02 septembrie 2009, la domiciliul fără forme legale al inculpatului, respectiv la sediul firmei " Plast " SRL aparținând inculpatului, în comuna 23 august din județul C, unde au fost identificate o serie de bunuri menționate în anexele 1-4 respectiv obiecte sanitare, materiale de construcție și aparate electrocasnice în număr însemnat dar și, documente aparținând firmei inculpatului.
De asemenea, depune la dosar în copie conform cu originalul, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța din data de 04 septembrie 2009, prin care s-a dispus declinarea cauzei către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în referire la dosarul de urmărire penală ce face obiectul prezentei cauze, ca urmare a faptului că au mai fost identificate alte 16 file CEC emise de inculpatul în calitate de reprezentant al " Plast " SRL, cauzând un prejudiciu total de 530.000 lei față de care urmează a fi extinse cercetările penale.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul, solicită studierea ordonanței de declinare a competenței din data de 04 septembrie 2009.
Curtea, deliberând, dispune înmânarea înscrisului solicitat de către apărătorul ales al recurentului inculpat și intimat, în vederea luării la cunoștință.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul cu privire la actele depuse de procuror, precizează că dispozițiile procedurale prevăzute de art.140 al.4 Cod procedură penală, prevăd că "atunci când persoana la care se face percheziția este reținută ori arestată, va fi adusă la percheziție; în cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte și înscrisuri, precum și percheziția domiciliară se fac în prezența unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora a unui vecin, având capacitate de exercițiu".
Dispozițiile procedurale prevăzute de art.140 al.5 Cod procedură penală, prevăd că "este interzisă efectuarea în același timp cu percheziția a oricăror acte procedurale în aceeași cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziția să participe la percheziție".
Apreciază că aceste dispoziții nu au fost respectate întrucât în momentul în care inculpații au fost aduși la instanța de fond pentru judecarea propunerii de luarea măsurii arestării preventive, în același timp se pune în executare autorizația de percheziție la domiciliile inculpaților, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal de percheziție.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea cererii de propunere a arestării preventive.
Invocă caracterul comercial ale relațiilor care formează obiectul prezentei cauze, interpretate în mod arbitrar de către procurorul care a demarat urmărirea penală și care din punctul său de vedere, are anumite lacune din punct de vedere comercial și al interpretării normelor de drept comercial cu privire la contractele aflate în derulare și anume, acel contract de novație cu schimbare de utilizator.
Precizează că nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, ci este o simplă presupunere a procurorului și preluată de instanța fondului.
În realitate este și imposibil de a se realiza având în vedere natura contractului de leasing care a suportat novația și însăși a bunului care poate fi supus unui act de înstrăinare, de maniera celor relatate de procuror în propunerea de luare a măsurii arestării preventive întrucât se reține față de această împrejurare și acel cuantum mare al prejudiciului.
Analizând actele dosarului, solicitând a se constata că nici pretinsa parte vătămată nu a înțeles a se sesiza în legătură cu anumite fapte de natură penală, decât la momentul la care i s-a solicitat expres acest lucru din partea
Din răspunsul primit, rezultă foarte clar că societatea de leasing a făcut acea plângere ca urmare a adresei înaintată de
Împrejurarea că pe parcursul derulării unui contract de leasing au intervenit anumite probleme financiare cu privire la întârzieri de plată, nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru care se solicită luarea măsurii arestării preventive.
Această situație economică defavorabilă în care ne aflăm în prezent, a determinat o creștere foarte mare de incidente de plată la momentul scadenței ratelor de leasing. Este de notorietate, lucru relatat și de mass-media, împrejurarea că foarte multe contracte de leasing au suportat neplata.
În aceste condiții, urmează a se constata că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că nu există indicii în legătură cu activitatea infracțională a inculpatului cu privire la înstrăinarea acelor bunuri - 12 camioane către anumite persoane necunoscute; acestea au anumit regim, fiind imposibilă înstrăinarea lor fără acordul proprietarului și reînmatricularea.
discuției prezentului dosar întrucât nu există astfel d argumente din partea procurorului care a început urmărirea penală și a formulat propunerea de luarea măsurii arestării preventive.
În condițiile în care nu s-a demonstrat că bunurile au fost cumva înstrăinate, apreciază că nu se poate discuta de un prejudiciu clar, cert, de actualitate, în patrimoniul societății de leasing, care să determine luarea unei măsuri preventive.
Mai mult decât atât, derularea contractului de leasing presupune că o perioadă îndelungată, de până la 5 ani, utilizatorul avea obligația de a plăti acele rate de leasing, acestea nu devin scadente decât la momentul prevăzut în contractul de leasing și scadențarul respectiv, astfel că, nu se poate aprecia că la momentul de față, după 2 luni de neîncasare a ratelor, s-ar fi produs acel prejudiciu reprezentând valoarea întregului contract de leasing întrucât nici măcar obligația de plată în sarcina societății, nu a devenit scadentă, motiv pentru care și din această perspectivă, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, lipsind cerința esențială - prejudiciul.
Cu privire la celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, urmează a se constata că sunt supuse normelor de drept comercial, reprezentarea societății față de terțe persoane, atâta timp cât există o împuternicire prin care administratorul înregistrat la Registrul Comerțului, împuternicește pe inculpat, acesta avea dreptul de a reprezenta societatea față de terțe persoane, motiv pentru care nu este nicio ilegalitate în acest sens, nu este nicio uzanță în dreptul comercial, ca administratorul să delege atribuțiile unei alte persoane.
Practica face vorbire despre administratorul de fapt și administratorul de drept, astfel încât nu se poate reține inducerea în eroare a vreunei părți vătămate sau a unei părți civile din această perspectivă a calității persoanei care a reprezentat societatea.
Având în vedere această atitudine subiectivă a inculpatului care de bună credință, a reprezentat societatea în baza unei procuri dată de administratorul acesteia, solicită a se constata că nu ne aflăm în prezența infracțiunii de înșelăciune.
În ceea ce privește emiterea filelor CEC pe timpul activității desfășurate de inculpat, solicită a se constata că nu există indicii că acesta este autorul acestora și că s-ar fi prezentat personal la momentul la care s-ar fi predat filele CEC.
Mai mult, raportat la situația de fapt, în opinia sa, nu ne aflăm în prezența infracțiunii de înșelăciune, ci la infracțiunea de la legea specială din Legea CEC-ului, cu privire la componența datelor, având în vedere modul în care au fost completate acele file CEC, raportat și la Decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie la momentul de față și care face distincție între infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea specială prevăzută de Legea CEC-ului, atâta timp cât elementul constitutiv și volitiv referitor la inducerea în eroare a părții vătămate, nu este îndeplinit la momentul de față raportat și la considerentul existenței sau inexistenței disponibilului bancar la momentul la care au avut loc discuțiile și a fost predată fila CEC.
Tot practica comercială, uzanța comercială, face ca aceste file CEC să fie predate nu ca instrument de plată în sine ci, ca o garanție a modului de derulare a relațiilor comerciale și, tocmai de aceea, a intervenit această decizie a Înaltei Curți de casație și Justiție pentru că în realitate nu se dorește o inducere în eroare a partenerului de afacere prin predarea filei CEC în alb, ci reprezintă o modalitate prin care partenerii de afacere pe viitor să-și reglementeze aceste relații.
Raportat la încadrarea juridică, situația de fapt, argumentele anterior expuse, interdicția prevăzută în Protocolul nr.3 din CEDO care prevede că nicio persoană nu poate fi reținută sau arestată întrucât este în imposibilitate de a-și executa relațiile comerciale, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună respingerea propunerii de luarea măsurii arestării preventive.
Apreciază că nu există argumente și nici probe în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, motiv pentru care nu se poate justifica măsura arestării preventive.
În subsidiar, în măsura în care instanța de recurs va aprecia că scopul poate fi atins prin luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
Precizează că încă din cursul judecării cauzei în fond,a invocat nulitatea actului de sesizare pe un alt considerent însă a antamat și chestiunea în legătură cu îndeplinirea de acte de procedură în timpul efectuării unei percheziții.
Solicită a se avea în vedere procesul verbal de percheziție din data de 02.09.2009, la fila 7, în care se găsește intervalul de timp în care s-a desfășurat percheziția, respectiv între ora 06,15 până la ora 13,00, dosarul în care s-a pronunțat hotărârea recurată, a fost înregistrat la Tribunalul Constanța, la ora 11,00 iar termen a fost acordat la ora 12,00, în mod evident cu încălcarea disp.art.104 alin.5 Cod procedură penală.
Perspectiva din consecința nulității absolute, este că sesizarea instanței s-a făcut în condiții de nelegalitate, invocând nulitatea sesizării instanței, nulitatea hotărârii astfel pronunțate din această perspectivă.
Instanța nu putea fi sesizată cu propunerea de luarea măsurii arestării preventive în condițiile în care în același timp, se desfășura o percheziție la un domiciliu unde, inculpatul locuiește fără forme legale, așa cum de altfel se menționează și în procesul verbal de percheziție.
În opinia sa, acesta este un prim motiv de recurs, solicitând constatarea nelegalei sesizări a instanței și admiterea recursului pe acest considerent.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, consideră că la acest moment nu se poate discuta de existența unor indicii dintre acelea la care face referire chiar și practica CEDO, indicii mai puțin decât probe suficiente pentru condamnare, presupuneri rezonabile.
Astăzi, reprezentantul Ministerului Publica depus acea ordonanță prin care la această cauză urmează a fi conexat un dosar privind incidente de plată, care privește o sumă importantă de bani, dar este posibil a ne regăsi într-o altă situație decât cea prevăzută de art.215 Cod penal, este posibil să ne regăsim în situația de pe legea specială.
Solicită a se observa că deși acest dosar este înregistrat cu mult timp înaintea acestuia, nu s-a discutat despre luarea măsurii arestării preventive în acea cauză, ori, acum nu vede de ce existența acelui dosar ar servi în prezent, la privarea de libertate.
Singurul motiv pentru care s-a dispus arestarea ar fi pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în stare de libertate a inculpatului față de nerecurarea soluției instanței de fond în ceea ce privește celălalt motiv pentru care s-a cerut arestarea preventivă.
Nu există probe că lăsat în stare de libertate, inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acesta este integrat în societate, are 2 copii minori, soția sa este bolnavă.
Apreciază că nu ne aflăm în fața săvârșirii unor infracțiuni de violență și nu orice săvârșire a unei infracțiuni economice trebuie să atragă arestarea persoanei.
De asemenea, consideră că se poate continua cercetarea inculpatului cu el în stare de libertate, lăsare în libertate care nu ar periclita buna desfășurare a urmăririi penale.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond.
Menționează că, nu se poate invoca nulitatea propunerii de arestare preventivă prin prisma unui act procedural cum este cel de percheziție, care nu a făcut obiectul analizei propunerii de arestare preventivă și astfel, nu poate fi analizată nulitatea acestui act în fața instanței de recurs, nefăcând obiectul cauzei însă, chiar dacă percheziția a fost efectuată în lipsa celor doi inculpați arestați preventiv, se constată că, potrivit art.104 alin.4 Cod procedură penală, în cazul în care aceștia nu pot fi aduși, percheziția se poate efectua în prezența unui reprezentant legal, conform procesului verbal întocmit, se constată că, pentru inculpatul a fost prezentă numita iar pentru inculpatul, a fost prezentă numita.
Pe fond, referitor la contractele de novație cu schimbare de utilizator se constată că sunt indicii de comitere a infracțiunii de înșelăciune atât cu prilejul încheierii acestor contracte deoarece, contractul de colaborare încheiat cu Daewoo " M, pe lângă faptul că-i este contestată autenticitatea, de către reprezentanții acestei societăți, nici nu poartă ștampila acestei societăți, dar și pe parcursul executării acestor contracte întrucât inculpatul a cesionat fictiv părțile sociale ale societății sale către numitul.
Având în vedere materialul probator aflat în dosarul de urmărire penală, analizat conform art.681Cod procedură penală și art.143 Cod procedură penală, dar și prin prisma art.5 pct.1 lit."c" din CEDO, rezultă că există probe care conturează presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați sunt autorii faptelor care li se rețin în sarcină.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.148 lit."f" Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute, caracterul premeditat organizat și planificat al modului de operare, împrejurările concrete de comitere a faptelor, prin inducerea în eroare a mai multor societăți comerciale, prin folosirea unor calități mincinoase sau a unor înscrisuri false, fie prin emiterea unor file CEC pentru a căror valorificare nu există disponibil bănesc în contul bancar al societăților cesionate fictiv de către inculpați, valorile sociale lezate precum și, cuantumul însemnat al prejudiciului cauzat în patrimoniul părților vătămate.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate cât și a cererilor subsecvente, solicitate de către inculpați, prin apărător, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat,apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul în replică, precizează că nu a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de percheziție ci a invocat nulitatea absolută actului de sesizare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.102 din data de 02.09.2009, Tribunalul Constanța, făcând aplicarea prevederilor art.1491al.9 și 10 Cod procedură penală, a admis propunerea de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și în conformitate cu prevederile art.136 Cod procedură penală, art.143 al. 1 Cod procedură penală, în referire la art.148 alin.1 lit."f" Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 22 iulie 1981 și - fiul lui și, născut la data de 30 august 1975, pe o durată de 29 zile, cu începere de la 02.09.2009 până la data de 30.09.2009, inclusiv.
Totodată, s-a respins excepția invocată de inculpatul, de constatare a nulității absolute a actului de sesizare a instanței iar cererea aceluiași inculpat, de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea a fost respinsă ca nefondată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata onorariilor avocaților din oficiu către Baroul d e Avocați C din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
" Prin rezoluția din 01.09.2009 a Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul C, ce a fost confirmată de către procuror prin rezoluția nr. 1908/P/2009 din aceeași dată, ora 16,30, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 pen. cu aplic. art. 41 al. 2 pen. art. 215 al. 1, 2, 3, 5 pen. art. 2801din Legea nr. 31/1990 republ și art. 290 al. 1 pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a)pen. precum și față de pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 pen. și art. 2801din Legea nr. 31/1990 republ, cu aplic. art. 33 lit. a)pen.
- Prin ordonanțele nr. 1908/P/2009 din 01.09.2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpațiișipentru comiterea infracțiunilor arătate iar, prin ordonanțele din data de 01.09.2009 ale Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul C, a fost luată măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 ore față de cei doi inculpați, în intervalul 01.09.2009, ora 13,00 - 02.09.2009, ora 13,00.
Se constată din examinarea materialului probator de la dosar,că în cauză existăindicii temeinice,în sensul de motive verosimile,conform prevederilor art.143 al.1 pr.pen.în referire la art.68 ind.1 pr.pen.,și art.5 pct.1 lit.c) ale comiterii faptelor pentru care fiecare inculpat este cercetat.
Astfel,din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă, credibilă că inculpații și,față de care se desfășoară în prezent urmărirea penală ar fi săvârșit respectivele fapte pentru care sunt cercetați.
Se rețin în acest sens caindicii temeinice:--plângerile penaleformulate de către reprezentanții părților vătămate SC " LEASING " SA B, Ag. C, SC " IMEX" SRL B, Suc. C și SC "- PETROL" SRL B, Suc. C;--denunțulformulat la data de 31.08.2009 de către numitul;--sesizările formulate de către instituțiile bancaretrase cu privire la emiterea de către cei doi inculpați a filelor CEC fără disponibil în favoarea SC " IMEX" SRL B, Suc.C și, respectiv, SC "- PETROL" SRL B;--contractele de novație cu schimbare de utilizator, încheiate la 21.07.2009 de către inculpatul în calitate de administrator al SC "" SRL, cu reprezentanții SC " LEASING " SA B, Ag. C;--proces - verbal de identificarea inculpaților și întocmit de organele de poliție la data de 01.09.2009, cu ocazia deplasării la sediul.. de Avocatură;---documenteleidentificate în posesia inculpatului și a martorului cu ocazia deplasării organelor de poliție la data de 01.09.2099 la sediul..de Avocatură și depistării celor doi inculpați;--copii ale filelor CECemise de către inculpații și în favoarea SC " IMEX" SRL B, Suc. C, precum șidocumentelepuse la dispoziție de către partea vătămată, referitoare la relații comerciale dintre aceasta și SC "" SRL M și, respectiv, SC " PLAST " SRL 23 August, jud. C;--fișele sinteticeemise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța privind SC "" SRL M și, respectiv, SC " PLAST " SRL 23 August, jud. C;--proces - verbal întocmit de organele de poliție la data de 01.09.2009, cu ocazia deplasării la sediul SC " M" SAși stabilirii caracterului fictiv al contractului de cooperare nr. 9 /2008, folosit de inculpatul în vederea inducerii în eroare a părții vătămate SC " LEASING " SA B, Ag. C;--proces - verbalîntocmit de organele de poliție la data de 01.09.2009, cu ocazia efectuării percheziției asupra autoturismului marca "Opel Astra", înmatriculat sub nr. -, proprietatea inculpatului precum șidocumenteleidentificate cu acest prilej;--declarația martorului administrator al SC "" SRLM, privind încetarea, în luna ianuarie 2009, raporturilor comerciale cu SC "" SRL M și, implicit, a valabilității contractului de colaborare folosit de inculpatul în vederea inducerii în eroare a părții vătămate SC " LEASING " SA B, Ag C;--declarațiile martorilor,;---declarațiile inculpațilorși,din fața organelor de cercetare penală,întrucât în fața judecătorului s-au prevalat de dreptul la tăcere.
Se reține în deplină concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului că faptele care implică bănuieli,și pe care se fundamentează propunerea de arestare preventivă,nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin cu cele care presupun condamnarea,astfel că materialul probator administrat până în prezent și aflat la dosar este să susțină propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchet.
Se apreciază din actele dosarului că în cauză este incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit.f)pr.pen.cele două condiții impuse de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ atât în privința pedepsei care este în cazul infracțiunii de înșelăciune,în formele agravante reținute, exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani cât și în privința pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpaților și.
Acest pericol potențial este exprimat de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, caracterul premeditat, organizat și planificat în mod detaliat al modului de operare utilizat de către aceștia, modalitatea concretă în care ar fi acționat, respectiv inducerea în eroare a numeroase societăți comerciale, fie prin folosirea unor calități mincinoase și a unor înscrisuri false, ca mijloc fraudulos de realizare a activităților ilicite, fie prin emiterea unor file CEC pentru a căror valorificare nu exista disponibil bănesc în contul bancar al societăților trăgătoare,valorile sociale pretins a fi lezate și ocrotite de normele penale, care se referă la relațiile financiar -contabile, dintre societățile comerciale,încredereape care trebuie să se bazeze,precum și cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat în patrimoniul părților vătămate,persoane juridice, aspecte ce conduc fără echivoc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar determina în acest moment procesual un puternic impact social și o rezonanța negativă în rândul opiniei publice, prin crearea unui climat de insecuritate socială.
Nu se va reține incidența cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit.c)pr.pen. deoarece atât în cuprinsul propunerii de arestare preventivă cât și în materialul de urmărire penală nu s-au identificat date concrete din care să reiasă că inculpații ar pregăti săvârșirea în continuare de infracțiuni similare celor care formează obiectul prezentului dosar.
În cauză se apreciază că sunt satisfăcute și criteriile complementare prevăzute de art.136 al.8 pr.pen.și pentru realizarea și a scopului astfel cum este prevăzut de art.136 al.1 pr.pen,pentru buna desfășurare a urmăririi penale, procesului penal,va fi admisă ca întemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și impunându-se restricționarea temporară și limitată în timp a dreptului fundamental la libertate, se va dispune arestarea preventivă a inculpaților - și,pentru fiecare pe câte durată de29 zile,cu începere de la data de02.09.2009 până la data de 30.09.2009 inclusiv;
În baza art.1491al.12 pr.pen.în referire la art.146 al.10 și 11 pr.pen se va dispune de urgență emiterea mandatelor de arestare preventivă și comunicarea acestora potrivit dispozițiilor legale.
Se va respinge excepția invocată de către inculpatul,prin apărător,la care s-a raliat și inculpatul,prin apărător,de constatare a nulității absolute a actului de sesizare,conform art.197 al.2 pr.pen.și restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea propunerii.
Se constată că au fost respectate disp. art.1491al.2 pr.pen.în sensul că propunerea de luare a măsurii arestării preventive a fost "întocmită"chiar de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea pernală,respectiv d-na procuror,neexistând niciun motiv de nulitate absolută,propunereafiind însă semnată de către prim-procuror,având în vedere structura în care este organizat Parchetul.
Referitor la cea de a doua cerere,deși s-au semnalat neregularătăți privind măsura reținerii,se constată că inculpatul nu a formulat plângere conform art.1401pr.pen.împotriva ordonanței prin care s-a luat măsura reținerii.
Ceea ce se examinează de către judecător în actualul stadiu procesual este legalitatea și temeinicia propunerii de arestare preventivă și dacă există temeiuri care să determine luarea acestei măsuri de excepție,și nicidecum exercitarea unui control asupra măsurii reținerii,astfel că această cerere excede prevederilor legale.
În ceea ce privește cererea formulată de către apărătorul inculpatului de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea conform art.145 pr.pen.se apreciază că această cerere nu este întemeiată astfel că va fi respinsă,ținând seama de scopul urmărit la luarea unei măsuri preventive prev.de art.136 al.1 pr.pen.de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat,valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale.
Împotriva încheierii nr.102/02.09.2009 a Tribunalului Constanța, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, inculpatul recurent, a susținut că în ceea ce-l privește, nu sunt întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală, în sensul că nu există indicii în legătură cu activitatea sa infracțională, câtă vreme nu s-a demonstrat înstrăinarea celor 12 camioane iar neplata ratelor aferente contractului de leasing, pe timp de 2 luni, nu poate conduce la concluzia că s-ar fi produs prejudiciul constând c/valoarea celor 12 camioane pentru că obligația de plată nu a devenit scadentă. Drept urmare, din perspectiva lipsei prejudiciului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În legătură cu celelalte două infracțiuni reținute în sarcina sa, inculpatul recurent a susținut că a reprezentat societatea în baza procurii dată de administratorul de drept, devenind astfel administrator de fapt, iar filele CEC nu au fost emise ca mijloc de plată ci, ca o garanție a modului de derulare a relațiilor comerciale, neexistând indicii temeinice că el ar fi întocmit respectivele acte și le-ar fi predat societăților pretins vătămate.
Dată fiind modalitatea în care s-au desfășurat faptele, inculpatul recurent, a apreciat că nu s-a demonstrat pericolul concret al faptelor pentru ordinea publică și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și urmare rejudecării, să se respingă propunerea de arestare preventivă a sa.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul recurent a criticat încheierea tribunalului pentru nelegalitate, în condițiile în care nu s-a luat în considerare nulitatea absolută a propunerii de arestare preventivă, făcută de un alt procuror decât acela care supraveghează urmărirea penală în cauză, fiind încălcate prevederile art.1491al.2 Cod procedură penală, ceea ce determină incidența prevederilor art.197 al.2 Cod procedură penală.
În aceeași ordine de idei, inculpatul recurent, a invocat și încălcarea dispozițiilor art.104 al.5 Cod procedură penală, în sensul că procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 02.09.2009, consemnează că percheziția s-a efectuat la data menționată, între orele 06,15 - 13,00, iar dosarul cu propunerea de arestare preventivă a fost înaintat la instanță în aceeași dată la orele 11,00, când percheziția domiciliară era în desfășurare fără ca inculpatul să fie prezent.
Referitor la temeiurile prevăzute de art.148 lit."f" Cod procedură penală, inculpatul recurent, a susținut că nu există indicii temeinice și, cu atât mai puțin probe, care să susțină presupunerea că a săvârșit faptele pentru care este cercetat penal și că lăsat în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, fiind vorba de infracțiuni economice și nu de violență, precum și faptul că este integrat în societate, are o familie cu 2 copii iar soția este bolnavă, nu se poate susține cu temei că lăsarea sa în libertate ar crea pericol concret pentru ordinea publică și ar fi periclitată buna desfășurare a urmăririi penale.
În concluzie, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și urmare a rejudecării, se se constate nulitatea absolută a sesizării parchetului și să se trimită cauza organului de urmărire penală pentru refacerea acesteia în condiții de legalitate.
În subsidiar, s-a solicitat ca urmare admiterii recursului, să se caseze încheierea recurată și rejudecându-se cauza să se înlocuiască măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând încheierea nr.102/02.09.2009 a Tribunalului Constanța, în raport de criticile din recursurile inculpaților, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, curtea reține următoarele:
Critica referitoare la nulitatea absolută a propunerii de arestare preventivă nu poate fi primită, motivat de împrejurarea că, primul procuror poate semna pentru procurorii din parchetul pe care-l conduce, actele procedurale întocmite de aceștia, dacă ei nu se află la momentul respectiv în măsură să le semneze.
Nulitatea absolută a propunerii de arestare preventivă, motivat de încălcarea prevederilor art.140 al.5 Cod procedură penală, nu poate fi primită, în condițiile în care procesul verbal de percheziție domiciliară din 02.09.2009, nu a stat la baza probatoriului pe care s-a întemeiat propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați recurenți.
Depunerea respectivului proces verbal de percheziție domiciliară cât și a Ordonanței din 04.09.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a făcut de către procuror în ideea de a sublinia conduita și amploarea activității pretins infracțională a inculpaților recurenți, în vederea unei mai juste aprecieri asupra periculozității sociale a acestora.
În condițiile în care respectivele documente nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției instanței de fond, curtea ca organ de control judiciar, va examina legalitatea și temeinicia încheierii recurate exclusiv pe baza probatoriului avut în vedere de instanța de fond.
Așa fiind, excede cauzei analiza temeiniciei și legalității procesului verbal de percheziție din 02.09.2009, motiv pentru care curtea nu va examina nulitatea respectivului act, invocată de inculpații recurenți.
În legătură cu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, curtea reține că probatoriul administrat până în prezent în cauză, susține presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de natură penală pentru care sunt cercetați.
În sensul celor reținute, elocvente sunt plângerile penale ale părților vătămate, denunțul și declarațiile numitului, contractele de novație cu schimbare de utilizator din 21.07.2009, filele CEC, emise fără disponibil de către cei doi inculpați recurenți, procesul verbal din 01.09.2009, întocmit de organele de poliție referitor la contractul de cooperare nr.9MBSC/2008 folosit de inculpatul și procesul verbal din aceeași dată privind rezultatele percheziției efectuate asupra autoturismului marca "Opel Astra" cu nr.- coroborate cu declarațiile martorilor și inculpaților.
Așa cum reține în mod temeinic și legal instanța de fond, în consens cu legislația și practica CEDO, faptele pe care se fundamentează propunerea de arestare preventivă, nu trebuie să prezinte același grad de certitudine cu acelea care presupun condamnarea.
În cauză, conturându-se presupunerea rezonabilă, potrivit căreia inculpații recurenți au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal, se reține că sunt îndeplinite cerințele art.143 al.1 Cod procedură penală.
Faptele pentru care există bănuiala legitimă că au fost săvârșite de cei 2 inculpați recurenți, sunt susceptibile de a primi încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art.215 al.1,2,3,4 și 5 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.2801din Legea nr.31/1990 republicată și art.290 al.1 Cod penal, infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Raportat la modul în care pretinde că au acționat cei doi inculpați, respectiv prin organizarea și premeditarea activităților de inducere în eroare a părților vătămate, mijloacele utilizate constând în emiterea de documente false, perseverența în apelarea la diverse mijloace frauduloase pentru realizarea activităților ilicite și nu în ultimul rând, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părților vătămate, se constată că, lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar crea o evidentă stare de pericol pentru ordinea publică prin climatul de insecuritate indus mediului de afaceri și nu numai.
Pentru considerentele menționate, curtea reține că, în speță, sunt îndeplinite cerințele art.148 lit."f" Cod procedură penală față de ambii inculpați iar măsura arestării preventive a fost luată în mod temeinic și legal.
Raportat la data când s-a luat măsura arestării preventive, 02.00.2009, se constată că termenul rezonabil al acestei măsuri, nu a fost depășit.
Pe cale de consecință, criticile din recursurile celor doi inculpați recurenți, se dovedesc a fi neîntemeiate.
Cum în urma examinării din oficiu a încheierii recurate nu s-au identificat motive de reformare a acesteia, curtea va respinge ca nefondate recursurile celor doi inculpați și va menține ca legală și temeinică încheierea nr.102/02.09.2009 a Tribunalului Constanța.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală, curtea îi va obliga pe inculpații recurenți și să plătească statului câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Arest C;
- inculpat - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr.nr.102 din data de 02 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală,
Obligă recurenții la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond
Red.dec.Jud./09.09.2009
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 09.09.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Zoița
