Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 993/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 993
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații HG și împotriva încheierii nr.149/CC/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații - recurenți în stare de arest preventiv, HG, asistat de avocat oficiu, asistat de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul HG, avocat a solicitat admiterea recursului și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, avocat oficiu a solicitat admiterea recursului, cercetarea inculpatului în stare de liberatte, sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, având în vedere că inculpații sunt cercetați pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, astfel că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpații - recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, a HG arătat că este nevinovat, iar că nu există probe care să îl învinovățească, solicitând ambii să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 149/CC din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 1491p Cod Penal s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și în consecință, în temeiul art. 143 și 148 lit. b și f p Cod Penal s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și HG, pe o durată de 29 de zile.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut că în motivarea cererii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișs -a arătat că inculpații sunt cercetați pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20.p raportat la art. 174, 175 lit.d și i p, fapta constând în aceea că în noaptea de 28/29.06.2008 au agresat partea vătămată, așezând ulterior victima inconștientă pe o linie de cale ferată în vederea suprimării vieții.
Prin ordonanța din 17.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile părții vătămate, ale inculpaților, declarațiile martorilor, procesele verbale întocmite de organele de poliție, Tribunalul Timișa reținut că există suficiente indicii care să determine presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptei pentru care sunt cercetați penal.
S-a mai constatat că pentru infracțiunea de care sunt acuzați inculpații, legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că, față de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, există date suficiente că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de inculpatul s-a mai reținut și incidența art. 148 lit.b p Cod Penal, având în vedere că în repetate rânduri a încercat prin acte de violență, să îl determine pe martorul A să dea declarații mincinoase.
Împotriva încheierii nr. 149/CC/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recursuri în termen legal inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 21.10.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar cu ocazia concluziilor orale, susținerile acestora fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. d și i.Cod Penal temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarația martorului și părții vătămate coroborate cu raportul medico-legal nr. 1884/16.07.2008 întocmit de IML În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează siguranța personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii nr. 149/CC/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii nr.149/CC/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpații recurenți la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/24.10.08
Tehnored AJ/28.10.08
Prima instanță: Trib. T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
